Strofa întâi.
Când eram mai mic, nu știam nimic
Și trăiam în lume mult mai fericit,
Doruri mari și chinuri grele, la inimă nu aveam,
Nici pe tine, mândră dragă, nu te cunoșteam.
Strofa a doua.
Și-am ținut la tine, ca la Dumnezeu
Te-am iubit mândruță, tot la pieptul meu
Și-am să spun la lumea toată, că nu te ții de cuvânt,
Te-am iubit, mândruță dragă, și m-ai părăsit.
Strofa a treia.
Miezul nopții sună, totu-i în tăcere,
Dorul după tine mă scoală în picioare
Nu știu Doamne cum aș face, ca să vin la poarta ta,
Mi-ai răpit, mândruță dragă, inimioara mea.
Strofa a patra.
Doamne mult aș vrea, să rămână așa
Timpu-n loc să steie, pă acest pământ
Păru-n cap să nu-mi albească și să iubesc fericit,
Fața să nu se zbârcească și să fiu iubit,
Păru-n cap să nu-mi albească și să iubesc fericit,
Fața să nu se zbârcească și să fiu iubit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru tinerețe și inocență, amintindu-și de o iubire pierdută. Vorbitorul își exprimă regretul și dorința de a opri timpul în loc, pentru a păstra fericirea și tinerețea.