Era noapte, luna plină
În șatra de lângă sat
Se născuse o regină
Luna numele i-au dat
Acum Luna e o fecioară
Luna albă, luna plină
Luna plină de lumină
Când o să-mi fii tu mie regină.
Luna frumusețea ta, mi-a tulburat inima
Țigăncușă dragă fată
Nu mai plec de lângă șatră
Știu că ești regina lor, regina țiganilor
Dar la noapte te-oi fura și-ai să fii regina mea.
Lângă corturi arde focuri
Ochii-n focuri prind un joc
Luna se-nvârtește-n loc
Iar eu pândesc de-aproape
Ea știe că o privesc
Ea știe că o iubesc
O privesc cum se rotește
Simt că și ea mă iubește
Luna albă, luna plină
Luna plină de lumină
Când o să-mi fii tu mie regină.
Luna frumusețea ta, mi-a tulburat inima
Țigăncușă dragă fată
Nu mai plec de lângă șatră
Știu că ești regina lor, regina țiganilor
Dar la noapte te-oi fura și-ai să fii regina mea
Sensul versurilor
Un tânăr este îndrăgostit de Luna, o tânără țigancă, regina șatrei. El își dorește să o fure și să o facă regina lui, fiind captivat de frumusețea ei.