Așezată pe un motor
De tractor
Cu șenile,
Bâzâia musca de zor,
La sfârșitul unei zile:
„- Am muncit și-nsămânțat,
Cinci tarlale și-un ogor,
Nu m-am odihnit,
O clipă,
Din musteți și din aripă,
Sunt eu «musca la arat»? „
Zise albina:
„- Adevărat
Recunosc: a evoluat
Iar.”
MORALA.
Ei,
Eternă,
A crescut,
Într-o privință,
Fiindcă,
Azi,
Musca modernă
Bâzâie și în ședință”
Sensul versurilor
Piesa prezintă o satiră a societății moderne, unde chiar și cele mai mici creaturi, precum musca, se adaptează și evoluează pentru a se integra în mediul de lucru, chiar și în contexte formale precum ședințele. Morala subliniază adaptabilitatea, dar și absurditatea acestei evoluții.