Omu Gnom:
Eu m-am născut pe vremea când anii erau așa-ziși grei
Și toți păreau așa-ziși prieteni, că-și puneau tovarășii-ntre ei
Frati-miu a luptat la Revoluție
« Ciocu-mic, că trag ai noștri! » a fost singura concluzie!
Din ’90, de când a-nceput furtu’ României grav
Am avut suisuri și coborâșuri ca un grafic de WAV
Au fost și bune și rele, și-am o familie frumoasă
Și le mulțumesc alor mei c-am avut tot timpu’ mâncare-acasă!
Am crescut mereu cu gându’ la ce o să fac
Înțelegând cumva și stânga și dreapta, ca un cehoslovac
Până m-am maturizat
A trecut un sfert de veac
Paișpe ani cu ser rap
Au fost ca un fel de veac…
M-am construit, și sunt încă-n creștere
Gata s-ajut mereu cu un sfat, dacă-l ceri, precum un mestere
Dar dacă ești cârnat, îmi sare muștarul în această direcție
Și-ți spun: cumpără-mi albumu’, dacă vrei Atenție!.
Refren (Fratele Costel):
Mama nu a fost prostituată
Și nici tata mafiot…
Crescut la adăpostul scării mele
Într-o seară la bloc…
Visuri și planuri la un pahar cu vin
Cu jind noi am clădit…
Însă prea puține s-au îndeplinit!.
Fratele Costel:
Depresiv ca un hingher, port masca unui câine
Mă simt mai prost ca ieri și mai puțin deștept ca mâine…
Nu-s ultimu’ bețiv, știi prea bine, ’s primu’
Încă bagă fără număr, că mi s-a f***t filmu’!
Ultimu’ stimul e muzica, esența vie
Vinu’ ăsta modelează capu’, gen mistrie
Sunt ca un soldat, însetat de somn
Nu mor răpus de gloanțe, mor zilnic de dor
Sunt simple ca apa, și verde-n suflet
Gen codru’ ce rage printre bucăți de zâmbet
Și curge un cuget, mă pierd pentru o clipă
Ca un copac ce a devenit o barcă-n derivă…
Mulțumesc părinților că au rămas uniți
Parfumul mahalalei, și al soarelui cu dinți
Strada cu mașini puține și copii cuminți
Curtea Spitalului, cu trandafiri aduși de sfinți
Mingea, porecla, băieții și clica
Unii cu fuga, alții cu bicla…
Ziua cu Monica,
Noaptea cu sticla
Toate-astea țin atât de vie clipa!.
Refren.
Celalalt:
Mama a fost profesoară, tata inginer
Mulțumită lor, mi-am clădit propriu’ caracter!
Puțin leneș, da’ transpir când e de muncit
Împart, nu-s zgârcit
Mă refuzi? M-ai jignit!
Poate sună ipocrit:
N-am nimic de dovedit
Și cumva tristețea mea mă ține fericit…
Iau bunu’ simț ca etalon absolut
Când tăcerea-i un răspuns la microfon, nu discut!
Sunt un blajin bazat
N-am b****i, ce c***t?
Dar dacă nu ești corect, timid te-am percutat!
Arunci bani pe geam, nu hârtia la coș
Din porci în Porsche
Aș face borș de boși!
Alunecoși ca Langoș
Să pocnească gen Grolsch
Sunt derbedeul cu principii, zi-mi Gavroche!
Cred în bine, pe bune
Ai în tine un tunet
Și dacă sunt un nimeni, sunt un nimeni cu nume!
Fiindcă:.
Refren
Sensul versurilor
Piesa este o retrospectivă asupra vieții, de la copilărie până la maturitate, cu accent pe importanța familiei și a valorilor morale. Versurile explorează atât momentele frumoase, cât și greutățile întâmpinate, reflectând asupra impactului societății asupra individului.