Aș fi ipocrit să zic că sunt băiat de cartier
Să mă laud că am pistol, cum ar face orice fraier
Nu consider că duc o viață mizeră de câine
Chiar dacă o ard cu combinații de azi pe mâine..
Sunt clipe-n care aș vrea să nu iert pe nimeni și nimic
Și zic uneori aș vrea să pedepsesc orice nenorocit, considerat smintit
Supraviețuiesc, greșesc, cresc, învăț, gândesc
Iar în final tot reușesc..
Tată Ceresc, dă-mi putere-n continuare
Când sunt nori, mie dă-mi soare, să-mi duc zilele amare
Că doare și doar Tu știi cât de tare
Că toți suntem fiii Tăi, dar nu avem șanse egale..
Mă-ntreb oare de ce în lumea asta tâmpită
Nicio faptă bună făcută, nu scapă nepedepsită
Mulți profită la infinit și chiar trec peste nesimțire
Fără să realizeze că toți ajungem pierduți în neștire..
Și.. știi cât de greu e să faci ceva când nu prea ai cum..
Să ai la-nceput nimic și să vrei să ajungi să ai ceva..
De multe ori asta.. te face să gândești altfel..
Poate-acum asculți și te-ntrebi de ce fac ce fac
De la 6 ani am început să fac tot ce-mi trece prin cap
N-are rost să tac, pe piese doar refulez
Că-n viața de zi cu zi nu mă exteriorizez..
Doar perseverez, muncesc, lucrez
Nu îngenunchez, refuz să clachez
Și realizez că cel mai bun prieten al meu sunt eu și foarte bine
Așa rezolv probleme considerate enigme..
Cred în mine doar pentru că-i mint pe alții prea mult
Așa învăț să vorbesc, fără să uit să ascult
Iar când mă uit în jur, îmi vine să înjur
Văd un scop cam sigur, fii bun și vei fi singur..
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta internă a artistului cu greutățile vieții și ipocrizia societății. El reflectă asupra propriilor acțiuni și asupra nedreptăților din lume, găsind putere în sine însuși pentru a depăși obstacolele.