‘ – Ascultă-mă

I: Ascultă-mă puțin, iubitule, nu vreau să mă repet,
dar o fac spre infinit, îți explic încet, încet,
pas cu pas, toată relația, de la primele cuvinte,
primele atingeri ce le regăsesc mereu în minte.
Îmi aduc aminte câte vorbe dulci mi-ai zis,
promisiuni multe, lăcașuri în paradis.
Nu știu a cui a fost vina de ne-am despărțit,
spune-mi ce s-a întâmplat, de ce m-ai părăsit?
Mai cad din când în când pe gânduri, știi,
încă încerc să-mi potolesc gândul cum că ai reveni.
Regret că încă mă trezesc în miez de noapte,
că plâng scriindu-ți aceste versuri, uitându-mă în spate,
că în vise încă îmi apari, cuvinte de iubire îmi șoptești,
mă trezesc cu gândul să te aud, că încă mă iubești.
Nu pot peste sentimente să trec, am rămas tripata,
am ajuns să cred că nu te voi uita niciodată…

R: Ascultă-mă, iubitule, ascultă-mă de departe,
că încă scriu și plâng în miez de noapte.
Știi foarte bine că nu pot renunța la noi, te iubesc,
îți dedic ultimele versuri, că fără tine nu trăiesc.

II: Ți-aș da o floare dacă m-aș trezi lângă tine într-o dimineață,
ți-aș da un inel dacă ai sta lângă mine o viață.
Știu că nu-ți pot lua-napoi tot ce ți-am promis,
o viață eternă într-un colț de rai, acolo în paradis.
Mai stai, e prea devreme acum să pleci, îmi pare rău,
că te-am făcut în lacrimi să te îneci, ochiul tău
se scurge și varsă lacrimi de cristal,
că n-ai avut voința să-ți îndeplinești un vis destul de banal.
Ating ușor pixul și mă gândesc în trecut,
și pun pe foaie amintiri ce mi-au plăcut sau m-au durut,
ce m-au făcut să zâmbesc și alte ori să plâng,
vise ce m-au ridicat ca de la cer la pământ.
Și strâng din dinți doar ca să merg mai departe,
că n-am avut parte de tine și mi-am făcut vise deșarte.
Dacă vroiam să te înșel, o făceam, ține minte,
astea ultimele două versuri te-au lăsat fără cuvinte.

R: Ascultă-mă, iubitule, ascultă-mă de departe,
că încă scriu și plâng în miez de noapte.
Știi foarte bine că nu pot renunța la noi, te iubesc,
îți dedic ultimele versuri, că fără tine nu trăiesc.