ArTiStul și Cretzu feat. Rappy – Fii cineva.
Muzica-i a doua mamă, deci suntem frați vitregi
Oamenii de rând fiind pentru mine regi, înțelegi?
Aș vrea să trăiesc fără să greșesc, dar știi că nu am cum
Aș vrea să las în spate ceva bun, la capăt de drum
Acum n-am de ales, bine-nțeles că n-am ce face
N-am cum să te oblig s-asculți dacă nu-ți place
Da’ înțelege din ce spun jumătate, căci mai departe
Vor veni zile nu la fel de bune ca azi și celelalte
Unde splendoarea este acum oroarea și creierul tău,
Va fi un soldat de pe frontul BINE versus RĂU
Captiv într-un perimetru cu sfaturi de prieten fictiv
Când vei cere ajutor și aștepți un răspuns afirmativ
Așa că atunci când înveți ceva nou, ai grijă ce
Că pe ce pui mâna și e cald, a doua zi poate fi rece!
Încearcă să vezi jumătatea plină a unui pahar
Degeaba ai masă de joc dacă nu arunci nici un zar!
Nu plânge, rezistă, insistă, arată ce poți, nu te lăsa
Impune-te între păreri, luptă dacă vrei să ajungi cineva
Nu te plafona în fața dușmanului sau a banului
Aprecierea ta contează, nu briza rece a cancanului
Eu, anticipat, îți mulțumesc că ai stat și-ai ascultat
Și sper să dobori răul, făcându-ți din bine un aliat
Iar dacă te simți deranjat, dă-i skip și-ți zic pardon
A fost același veșnic orator, Rappy la microfon.
Ești o parte din soluție sau din problemă?
Stai pe mine ca o cremă sau ca o eczemă?
Fă ceva și dacă nu merge, încearcă altceva!
Depinde de tine dacă vrei să ajungi cineva!
Ești o parte din soluție sau din problemă?
Stai pe mine ca o cremă sau ca o eczemă?
Fă ceva și dacă nu merge, încearcă altceva!
Depinde de tine dacă vrei să ajungi cineva!
De la pantofi la adidași, de la valeți la ași
De la eroi la lași, de la Timișoara până la Iași
50 de ani s-a tăcut, de 14 ani se vorbește prost
Din ce în ce mai multe diplome fără nici un rost
Așa că dacă vrei să schimbi lumea, începe cu tine
Este primul pas spre un viitor cu mai mult bine
Ideile nu se pot păstra, trebuie făcut ceva cu ele
Pune-ți halatul de arhitect, suie-te pe schele
Nu gândi bară la bară și nu zi că viața e amară
Evadează din pesimism și pune mâna pe călimară
Notându-ți: „Dacă vreau să ocup un loc sub soare
Am căutat formula chimică pentru o nouă licoare”
Dacă nu ești mort, ai un scop în viață
Înhăță o pasiune și-nvață să ajungi în față
Incinerând tristețea cu orice valențe de durere
Cerându-i sufletului să te încalțe numai în plăcere
Nu lăsa complexele să te prindă în zale
Prin credință ți se va deschide și ție o cale
Cu alți termeni de comparație ca muniție
Cu o cascadă de bucurii la dispoziție
Tic-tând subiectul de la nivelul ascunzătorilor
Lustruindu-l apoi prin lumina reflectoarelor
Forând subsolurile HipHop-ului cu cărțile pe mese
ArTiStul mă semnez, bijutier al cuvintelor alese.
Ești o parte din soluție sau din problemă?
Stai pe mine ca o cremă sau ca o eczemă?
Fă ceva și dacă nu merge, încearcă altceva!
Depinde de tine dacă vrei să ajungi cineva!
Ești o parte din soluție sau din problemă?
Stai pe mine ca o cremă sau ca o eczemă?
Fă ceva și dacă nu merge, încearcă altceva!
Depinde de tine dacă vrei să ajungi cineva!
O nouă strofă, alte gânduri, alte înțelesuri printre rânduri
Aceleași frânturi de idei obsedante, aceleași jocuri
Făcute ca să te bucuri, tu care asculți și înțelegi
Tu care negi tot ce-i urât și știi pe ce drum să mergi
Tu care încerci și altceva decât cei dinaintea ta
Tu care scapi de lumea rea prin vorbe folosindu-ți mintea
Numai tu poți să discerni între ce-i frumos și ce-i urât
În timp ce eu rămân mereu același cetățean nehotărât
Cred în Dumnezeu dar nu și-n cei plătiți să-l reprezinte
Căci prea mult păcătuiesc îmbrăcați în haine sfinte
Aceleași cuvinte de laudă pentru aceiași puțini creștini
Cărora nu le e rușine că s-au născut aici și sunt români
Altă șansă nu am, deci aleg să-mi trăiesc viața
Și pus în fața greutăților mă caracterizează ignoranța
Speranța mea se-ndreaptă către cei ce vin din urmă
Către-o generație aptă să n-aibă instinct de turmă
Urmând o cale dreaptă voi lua în piept tot ce-mă așteaptă
Și pentru fiecare bună faptă mă voi felicita în șoaptă
Voi continua s-ascult și să fac doar ce-mi place
Să nu uit cine sunt, să cânt îmbrăcat la 4 ace
Să-l ajut pe cel ce zace, să-i întind o mână
Și când are nevoie să-i spun bucuros o vorbă bună
Final de piesă, aceeași semnătură, același afon ce-și face treaba
Și dacă măcar un om ascultă, consider că n-am cântat degeaba.
Ești o parte din soluție sau din problemă?
Stai pe mine ca o cremă sau ca o eczemă?
Fă ceva și dacă nu merge, încearcă altceva!
Depinde de tine dacă vrei să ajungi cineva!
Ești o parte din soluție sau din problemă?
Stai pe mine ca o cremă sau ca o eczemă?
Fă ceva și dacă nu merge, încearcă altceva!
Depinde de tine dacă vrei să ajungi cineva!
Ești o parte din soluție sau din problemă?
Stai pe mine ca o cremă sau ca o eczemă?
Fă ceva și dacă nu merge, încearcă altceva!
Depinde de tine dacă vrei să ajungi cineva!
Sensul versurilor
Piesa încurajează ascultătorul să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și să lupte pentru a deveni cea mai bună versiune a sa. Subliniază importanța perseverenței, a gândirii pozitive și a acțiunii pentru a depăși obstacolele și a atinge succesul.