Zorica Latcu – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Zorica Latcu – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Fuga în Egipt https://versuri.pro/zorica-latcu-fuga-in-egipt https://versuri.pro/zorica-latcu-fuga-in-egipt#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88741 →]]> E drumul prin pustiu. În lungul zării,
Abia mijește ziua. De departe,
Nisipul-n unde moi, ca apa mării,
Îmbracă sihăstriile deșarte.
Un măgăruș cu ochii blânzi te poartă.
Te-ai încrezut în pasul lui cuminte.
Cum crește-n zări mereu câmpia moartă,
Tu-ți pleci spre sân privirea ta fierbinte.
Căci ai la sân copilul și te doare,
Să pleci cu el în aspra pribegie:
Peste capșorul Lui, mângâietoare,
Rasfrânți-ai vălul tău, cu gingășie.
De ce ți-s, Maică, genele muiate?
Petreci în minte alte prigoniri?
Îl vezi pe El cu palme sfâșiate,
Cu trupul jertfă sfintei Lui iubiri?
În mijlocul nisipurilor, poate,
Singurătatea Lui e mult mai blândă.
Odată fi-va părăsit de toate,
Și-un vânzător ascuns va sta la pândă.
Mai este timp? Un înger se pogoară
Deasupra-ți, ca un sol de mângâiere.
Frânturi de raze te-nvelesc, Fecioară,
Și-alături merge Iosif în tăcere.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-fuga-in-egipt/feed 0 Împărtășanie https://versuri.pro/zorica-latcu-impartasanie https://versuri.pro/zorica-latcu-impartasanie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88742 →]]> În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,
Atâtea seri la rând ai poposit,
La masă albă m-ai blagoslovit,
Atins-ai vinul și ai frânt din pâine.
Atâtea seri la rând s-au irosit,
Căci n-au văzut privirile-mi păgâne,
Că trupul sfânt Ți l-ai ascuns în grâne,
Și sângele cu vin l-ai îndulcit.
Și azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat,
Ca să te vadă ochii mei, sărmanii,
Paharul plin l-ai binecuvântat.
În zvonul vechi din sfintele cazanii,
Cu scump sângele Tău m-am adăpat
Și trupul Tău s-a frânt spre împărtășanii.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-impartasanie/feed 0 Apocalipsa https://versuri.pro/zorica-latcu-apocalipsa https://versuri.pro/zorica-latcu-apocalipsa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50426 →]]> Acolo, sus, în munți pustii de iască,
Prăpastie de flacără se casa
Și focul linge-ntinderea cerească.
Un semn s-a arătat din cer, departe.
Citeam din flăcări vii, ca dintr-o carte,
Cuvântul sfânt al întreitei Arte.
Scria pe cer de noapte jeragaiul.
Ce limpede-mi sună-n ureche graiul,
Ducând pe val de cântece tot Raiul.
Ca limbile de flacără mi-arată,
Pe nori de armonie necreată,
Dumnezeirea, încă ne-ntrupată.
În piatra care n-a fost încă lustruită
Și-n poezia încă negândită,
Treimea stă și azi înlănțuită.
Am tălcuit din flăcări Întruparea;
Crescut-a-n Duh, din har ceresc, cântarea,
Cum crește-n zări, netărmurită marea.
Curgea, curgea, din veșnice izvoare,
Să lege rod în mințile fecioare,
Cum pică roua-ntr-un potir de floare.
Acolo-n adâncimi de taine sfinte,
Se întrupează cântecu-n cuvinte,
Cum Tatăl hotărât-a mai nainte.
S-a arătat în cer un semn mai mare:
Un cântec întrupat suia spre Soare,
Suia spre Slavi, cu Crucea în spinare.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-apocalipsa/feed 0 Vinul https://versuri.pro/zorica-latcu-vinul https://versuri.pro/zorica-latcu-vinul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50443 →]]> Vinul.
Îmi strâng durerea în inimă, ca-n teasc.
Din ea, mustind, poemele se nasc;
Și fierbe mustul-n clocot rubiniu,
În butii cu cerc de fier de-abia-l mai țin.
S-a limpezit apoi în căni de lut
Și locul de mireasmă s-a umplut.
Ulcelele-nflorite îl cuprind
În smalțul lor? și mâinile se-ntind.
Să ia din rodul viei. Dar ce vreți,
Voi, buze întinate, voi ochi beți?
Voi de-nzadar ați ars și-ați însetat,
Că nu veți bea din vinul meu curat.
Să spumege poemul lucitor
Din strofele cu flori în smalțul lor,
Să-l duc la Cina Domnului în dar,
Să stea-n potir, pe masa din Altar.
Atunci din rănile lui Dumnezeu
Va curge Sânge Sfânt în vinul meu.
E clipa jertfei. Voi cei luminați,
Voi cei desăvârșiți, luați, mâncați.
Cei țintuiți pe cruci și trași pe roți,
Cu sete, beți dintru acesta toți.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-vinul/feed 0 Spovedanie https://versuri.pro/zorica-latcu-spovedanie https://versuri.pro/zorica-latcu-spovedanie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50427 →]]> Doamne, dintr-a inimii prisacă,
Dorurile-n roi spre Tine pleacă.
Lungă-i calea foarte, pan’ la Tine
Cum s-o afle bietele-mi albine?
Fac popas în ierburi înflorite,
Spornic sug dulceață din ispite
Și să bea din floare dacă-ncearcă
Aripa de pulbere și-o-ncarcă.
Din măceș, din crini, din mătrăgună,
Mirosul florilor în stupi l-adună.
Mustul dulce-luminos le-mbată.
Au uitat spre Tine drumul, Tată.
Ca margaritarele-n șiraguri,
Lin s-așază faguri lângă faguri.
Doamne, într-a inimii prisacă,
Dorurile ceară or să-ți facă
Și din ceară Ți-oi aprinde Ție,
Mâine, la vecernie, făclie.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-spovedanie/feed 0 Fila Din Acatist https://versuri.pro/zorica-latcu-fila-din-acatist https://versuri.pro/zorica-latcu-fila-din-acatist#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50444 →]]> Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Dulcea mea Marie.
Bucură-te, floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopților de vară,
Spicul cel de aur veșnic plin cu hrană
Mirul care vindecă orice fel de rană,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Ploaia cea de mană.
Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoara,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Blanda fericire.
Bucură-te, mărul vieții care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară.
Bucură-te, iarăși, țărm de bucurie,
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Sfânta mea Marie.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-fila-din-acatist/feed 0 Trezirea Din Samaria https://versuri.pro/zorica-latcu-trezirea-din-samaria https://versuri.pro/zorica-latcu-trezirea-din-samaria#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50428 →]]> Veniti la El, fecioare din Sihar,
Cu ramuri verzi, cu scoarte moi si dese!
Din scrinuri scoateti albele vesminte,
Din templul vechi luati podoabe sfinte,
Legati cununi din flori de camp alese,
Veniti la El, izvor de vesnic har!

Gatiti-i calea, mame din Sihar!
Asterneti in tarana grane coapte,
In valuri late scoateti panza noua.
Aduceti ierburi dulci, sclipind in roua,
Aprindeti tortele ca-n miez de noapte,
Caci iata, vine, Cel ce-i plin de har!

Cantati-i imnuri, roabe din Sihar!
Gatiti-va cu glas de bucurie.
Cantati ca pasarile-n zori pe ramuri,
Vestiti minunea peste mii de neamuri!
Lin curge azi izvor de apa vie,
Menit sa curme-al vietii noastre-amar.

Iar eu, cea mai umila din Sihar,
Ii voi asterne sufletul in cale,
Ca-n mintea mea de-a pururi sa ramana
Lumina intalnirii la fantana,
Cand vraja cuvantarii Lui domoale
S-a leganat in vant de ciresar.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-trezirea-din-samaria/feed 0 Ectenie https://versuri.pro/zorica-latcu-ectenie https://versuri.pro/zorica-latcu-ectenie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50445 →]]> Pentru ca iubirea noastră să-nflorească,
Albă cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mlădița dragostei să crească,
Plină de miresme, dulce de rodiri,
Pentru ca din neaua grea de peste iarnă
Rod de viață caldă iarăși să legăm,
Pentru ca lumina peste noi să cearnă,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să-și verse binecuvântarea,
Ca un zvon de vânturi line, peste noi,
Pentru ca în suflet să-i simțim chemarea,
Când plecăm genunchii, seara, amândoi,
Pentru ca-n iubirea Lui să ne-mpreune,
Când, cuprinși de patimi, Numele-I strigăm,
Pentru ca-n vecia Lui să ne cunune,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca belșugul țarinilor grele
Să ne facă traiul rodnic și umil,
Pentru ca răsfrângeri din surâs de stele
Să sclipească-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea să ne miruiască
Și-n lumina morții viața s-o cercăm,
Pentru ca din muncă pacea să rodească,
Domnului să ne rugăm.
Pentru ca mulțimea îndurării Sale
Însuși să-și pogoare pasul către noi,
Pentru ca să-I ducem sufletul în cale,
Cu miros de smirnă și cu ramuri moi,
Pentru ca-n lumina albă-a dimineții,
Din strânsoarea cărnii să ne dezlegăm,
Și-ntr-un pas să trecem pragul larg al vieții,
Domnului să ne rugăm.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-ectenie/feed 0 Ghetsemani https://versuri.pro/zorica-latcu-ghetsemani https://versuri.pro/zorica-latcu-ghetsemani#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50429 →]]> Picioarele spălate de plânsul Magdalenei
Se frânseră. Sub raza divinei milostenii
Iisus căzu în rugă cu fața-nsângerată
Și greu în pacea nopții rosti cuvântul: Tată,
Îți simt durerea sfântă și grija părintească,
Ma doare mila caldă ce vrea să mă-nvelească,
Ma tulbură iubirea și jalea de Părinte.
Când sângele va curge prinos al jertfei sfinte,
Când urletul mulțimii va cere de la Tine
Să osândești pe Domnul luminilor depline,
Când voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,
Când Fiul Tău cădea-va sub bici fără putere,
Când sfărâmicându-mi trupul în drumul alb de țară
Voi duce spre Golgota cerească mea povară,
Părinte-al meu, în milă să nu-ți uiți legământul,
Ma lasă cu durerea să mântuiesc pământul.
Să nu-ți aduni blestemul și fulgerele toate,
Ca să oprești mânia neputincioasei gloate;
Nu-i pedepsi pre dânșii cu ploaie de pucioasă,
În marea Ta iubire ma uită și ma lasă,
Ma lasă, Doamne-al milei, să nu-ți mai simt iubirea,
Să știu că nu-mi ajunge la Tine tânguirea.
Te-mbracă azi în haina lucirilor de stele
Cu bucuria sfântă a învierii mele.
Ca să nu știu cât suferi în lumile-ți senine,
Părinte, fa să treacă paharul de la mine.
Iisus ridică fruntea și-ncepe să coboare.
O aripa de înger l-atinse cu răcoare.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-ghetsemani/feed 0 Tăcere https://versuri.pro/zorica-latcu-tacere https://versuri.pro/zorica-latcu-tacere#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50446 →]]> Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.
Ca-ntr-un cuprins de peșteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Și-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziș Iubirii.
Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins
Din ascunziș, luminile iubirii.

]]> https://versuri.pro/zorica-latcu-tacere/feed 0