Yenic – Versuri.pro

Sentimente Pierdute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Încep cu o poveste tristă și-o lume nebună-n care.
Oamenii-și găsesc fericirea în bunuri materiale.
Am uitat să mai zâmbim, suntem imuni la sentimente.
Viața ar fi mai frumoasă dacă n-am sta să căutăm defecte.
Când ești bun ești luat de prost, când ești indiferent rănești.
Oare să fie ăsta motivu’ pentru care ajungi să detestezi?
Multă lume mă întreabă de ce-s așa închis în mine.
Pentru că tot ce am pe suflet dau din mine, pun pe file.
Degeaba cauți afecțiune când nimeni nu-ți oferă.
Atâtea c***i pe cap, nu pot pune capu’ pe pernă.
Prea multe probleme, prea multe c***i care te apasă.
C-ai fugi departe, da-s ca și moartea, că nu te lasă.
Iartă-ne, Tată, că poruncile le-am încălcat.
Tristețea o simțim zi de zi, de fericire-am cam uitat.
În lupta cu viața nu încerca să trișezi.
Poate c-o să câștigi pe moment, dar la final pierzi.
Am eșuat de multe ori încercând să mai schimb filmu’.
Și aveam la cartonașe de parcă eram arbitru’.
Toți aveți zâmbet frumos, da’ e doar la suprafață.
Dacă aș vedea în interior aș da de strat de gheață.
La întrebarea „cum te simți?” răspundeai mereu „sunt bine”.
Doar tu știai ce se afla în spatele acestor cuvinte.
Dacă-ți dorești fericire nu o căuta, creeaz-o.
Că mereu după-o inimă blândă, se ascunde-un haos.
………………
Toți te-ar ataca din părți, iar tu nu ai apărare.
Că s-ar băga în viața ta, ți-ar lua și-ultima suflare.
Sunt curioși de viața ta, de parcă n-au viață personală.
Cum a intrat în viața ta, gândește-te c-așa și pleacă.
Dacă tac în fața multora, nu înseamnă că sunt prost.
Am fost educat să nu-mi pun mintea cu cei ce-au cedat nervos.
Obișnuit să-i înghiți pe toți, nimeni nu te-nțelege.
Ai un suflet prea cald, dar pe exterior ești rece.
Munceam de la 16 ani ca să-mi câștig propriu leu.
Ai mei îmi ziceau „copile, banu’ se câștigă greu”.
Da’ așa e omu’, nu-nvață până ce nu dă cu capu’.
Poate azi sau mâine de-un perete sau de altu’.
Simțeam că nu am putere ca să lupt mai departe.
Iar Dumnezeu mi-a trimis un scut ca apărare.
Am înțeles într-un final că omu’ poate ca ființă.
Să treacă peste toate cât timp are voință.
Tot timpul am crezut că am dreptate și că le știu pe toate.
Și nu i-am crezut pe cei care și-au dus singuri crucea-n spate.
Diferit de restu’ lumii, nu pun baze-n vorbe goale.
Deghizați în chip de înger, stau demoni gata s-omoare.
Rațiune, pasiune, iubesc ceea ce fac.
Ai fi prea prost să crezi că din asta-mi vin bani în buzunar.
Mi-am dorit ca să cresc mare, nu-mi puteam imagina.
Mi-au zis „ai grijă ce-ți dorești” că-ntr-o zi se va-ntâmpla.
………………….
În oamenii falși mi-am pierdut încrederea de mult.
N-am uitat că și diavolu’ a fost un înger la-nceput.
Am căutat mereu un loc cu liniște și libertate.
Iar locu’ ăla sigur e în viața de după moarte.
Am încercat să fac ordine printre sentimente.
Nu poți fenta inima atâta timp cât ea le vede.
Am pierdut prea mult timp căutând soluții la probleme,
Soluțiile-s la Dumnezeu că El mă are-n veghe.
Mereu în viață mi-am dorit să fac ceea ce-mi place.
Că nu ai cum să placi un lucru care nu te atrage.
Între animal și om e-o diferență mare.
Că animalu-i suflet, iar omu’ intră la gunoaie.
Nimeni n-ar da din propriu suflet să te vadă fericit.
Nu ți-ar întinde o mână, da’ ți-ar lua înzecit.
Așa că ai grijă, copile, cu cine vrei să faci pactu’.
Nu te băga în filmu’ lor că joacă bine rolu’ de teatru’.
Ne învârtim prin viață ca prin labirint.
Aștept multe persoane, din păcate nu-i mai văd venind.
Încep să cred că viața-i ca un film repetat.
În care există 2 moduri, viață grea sau de c***.
Mi-am pus de multe ori inima în mâini greșite.
Că mereu omu’ bun se alege cu sentimentele zdrobite.
Dacă mă comport ciudat, nu-nseamnă că m-am schimbat.
Ce oferi aia primești, sper că nu ai uitat.

Pianistul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Draga mea, sunt tot aici, tot rămas blocat în trecut,
Fixat mereu pe-aceeași dată în care ne-am cunoscut.
Mi-ai zis că nu va fi ușor, mi-ai zis că o să mor de dor,
Da’ n-ai mai zis că n-o să fii când am nevoie de-ajutor.
Și-acum ce fac? Am devenit înger sau drac?
Că nu mai pot să văd binele de răul pe care-l fac.
Și-ți jur c-aș vrea să mă schimb, aș vrea să nu mai simt nimic,
Dar dacă aș nega ce simt, oricum tot pe mine mă mint.
M-am săturat să m-ascund după ce nu vreau să văd,
Poate încă n-am fost pregătit să mușc din adevăr.
Și-am încercat să fiu mai bun, și-am ajuns tot un nemernic,
Căutat de lumină, obișnuit în întuneric.
Dar înainte să s-adormi, ești sunetul meu din timpan,
Cântat pe-acorduri de chitară și iubită de pian.
Lumea mă-ntreabă cum rezist, le zic tot la fel de trist,
Aceeași muzică-n timpan, dar la pian alt pianist…

Refren:
Și-a trecut timpu’ iar eu nu te mai am.
Sunt pianist, dar eu nu cânt la pian.
Sincer, niciodată n-am știut,
Am fost pianistul tău și-am cântat ca să te uit.
Vezi? M-ai înlocuit rapid.
Presupun c-un pianist e foarte ușor de găsit.
Crede-mă, voi fi okay,
El e pianistul tău, iar eu am fost cândva al ei…

Mă întreb de multe ori de-aș putea da timpu-napoi,
Și-aș schimba câteva chestii, ar fi o șansă-ntre noi?
Ce are el și nu am eu? N-am fost lângă tine la greu?
Că pentru binele tău m-aș fi luptat și cu Dumnezeu.
Am decis ca să te cânt și din tine-am creat artă,
Dacă viața-i un traseu, tu pentru mine erai hartă.
Nimeni nu poate să-și dea seama ce simt eu când îmi e greu,
Cred că tu mă-nțelegeai, că te puneai în locu’ meu.
Și-asta am apreciat mereu, că tu nu m-ai lăsat să cad,
Da’ m-ai izbit atât de rău când ai plecat cu celălalt.
Mă gândeam c-o să te pierd și mă gândeam c-o să regret,
Te-ntrebi de ce n-am plecat? E că n-am fost pregătit să plec.
N-aș putea să plec vreodată în modu-n care tu ai plecat,
Cum dracu’ să nu te gândești că sufletu-i dezorientat?
Rămâi acordul preferat, ce-n timpan aș vrea să-mi răsune,
În final am înțeles că n-am fost eu prima opțiune…

Poveste De Seară (feat. Utze)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hei, bună draga mea, trecutu’ mi-a amintit
De povestea noastră de iubire care s-a sfârșit
Și e păcat, că tot ce am realizat
E să separăm destine dintr-un drum predestinat
Nu te-am uitat deși poate că trebuia
Creieru-mi zice că nu, doar că sufletu’ meu te vrea
Să fii tu o piază rea care m-a distrus permanent
Îmi caut multă putere pentru ce-ai făcut să iert
Îți mulțumesc, pentru amintirile frumoase
Indiferent de cum erau, conta că erau a noastre
Și de-ar fi ceva în lume care să te-nlocuiască
Sufletu’ și inima n-o să poa’ să le iubească
Pentru că tu, îmi erai răsărit și-apus
Iar atunci când ai plecat și amintirile s-au dus
Sentimentele-s aici, sufletu’ și inima
Orice-ai face-n viața asta ele nu se vor schimba..
Why are you gone?
I can’t do this alone.
I want you back
But I’m losing control..
Și da, știu că timpul trece prea rapid
Da’ nu privesc în trecut că nu am cum să-l schimb
Atâtea primăveri în care ți-am privit chipul
Și te asemănam dimineața cu răsăritul
Au fost clipe, iubire și emoții
Au trecut așa de repede parcă din voia sorții
Nu mai am somn de ceva zile, te visez mereu
Și-mi bântui visele, nu vezi că mi-e tare greu
Telefonu’ ți-e închis, mesaje în disperare
Ce mai faci, ești bine? Mai întrebi de mine oare?
Mi-e tare dor de tine și de-a ta îmbrățișare
Care mă-ncălzea în nopțile în care n-aveam stare
Povești de seară spuse-n nopți de primăvară
2 copii ce își jurau că nimic nu îi separă
Care și-au dat o îmbrățișare într-o noapte de vară
Și nu știau că poate e pentru ultima oară.

Vremuri Vechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și n-am să uit niciodată vremurile vechi.
Le voi păstra în sufletul meu mereu pe veci.
Țin minte când ieșeam cu prietenii pe-afară.
Dar noua generație nu mai iese din casă.
Nimic nu mai e la fel, toate s-au schimbat.
Prietenii falși au plecat, cei adevărați au rămas.
Dar acum e prea târziu să dăm timpul în trecut.
Chiar dacă unele vorbe ne-au durut.
Tot mai mulți copii cu capu-n monitor.
Dacă te uiți în ochii lor nu vezi nici un viitor.
Și n-am să uit când ne jucam cu mingea pe-afară.
Iar când începea să plouă ne ascundeam în scară.
Când aveam probleme ne băgam unul pentru altul.
Dar în ziua de azi când ai probleme s-alege praful.
Acum nu mai bagă mâna-n foc nimeni pentru tine.
Că mai nou toți pustanii sunt axați pe pastile..
Ei habar nu au pe ce lume trăiesc.
Că își distrug propria viață, dar ei nu se gândesc.
Viața nu-i îmbrăcată în roz, e îmbrăcată-n negru
Că uite doar acum am observat jegul.
Aș vrea să mă întorc pentru puțin în trecut.
Și să mă gândesc la ce mai am de făcut.
La clipele frumoase pe care le-am petrecut.
Dar toate s-au dus și uite că am crescut.
Nu mai sunt acel copil care am fost odată.
Acum îmi place să fac rap și sunt atras de artă.
Parcă o aud și acum pe mama când mă chema în casă.
Îi ziceam mai lasă-mă să stau 10 minute afară.
Pe atunci nu era vorba de bani.
Că pe atunci eram doar simpli pustani.
Alergam toată ziua prin fața blocului.
Țin minte cum nu puteam sta locului.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am avut probleme majore.
Și de aceea am ales să-mi descarc sufletul pe note.
Nu eram genul de om care să nu-nțeleagă.
Că dacă nu aveam nu eram omul insistent să ceară
Mulțumesc părinților că mi-au oferit o educație.
În viață contează să fii om indiferent de nație.
Le mulțumesc părinților că m-au educat.
În viață învață să respecți și vei fi respectat.
Cum se schimbă oamenii în vipere cu venin.
Cred că au o bază-alor nu știu de unde dracu vin.
În vremurile vechi omul avea alte intenții.
Dar în ziua de azi toți au prea mari pretenții.
Mai demult omul se bucura pentru o ciocolată.
Acum nu se bucură dacă n-are telefon pe masă.
Din păcate s-a ajuns la disperare prea mare.
Că se sinucid mulți oameni că n-au bani de taxe.
Păcat că statul doarme și nu face nimic.
Nu le pasă cine moare, vor să facă doar profit.
De ce alte țări privesc România cu dispreț.
Pentru că nu ne cunosc adevăratul preț.
Ne vindem prea ușor pentru o bucată de pâine.
Normal dacă statul nu ne oferă traiul de mâine.
Și cum să nu te doară, e și normal că te doare.
Când vezi că propria ta țară moare de foame.
Poate că demult omul n-avea sângele așa negru.
Că acum viața e văzută doar alb și negru.
Deși vorbim aceeași limbă mulți n-o să-nțeleagă.
Că tot ce zic e adevărul despre propria noastră țară.
Prea mulți copii inculți și analfabeți.
Dacă nu au fost la școală ce-ai vrea să ajungă poeți?
Vreau să-nchei aici, sper că am fost explicit.
Dacă nu ai înțeles nimic cred că te-am plictisit.

Nu Ma Schimb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rămân așa cum sunt, nu am să mă schimb niciodată.
Nici chiar pentru cea mai frumoasă fată.
N-ai să mă vezi făcând muzică pentru bani.
Eu voi rămâne, frate, unul dintre veterani.

Refren:

Și nu mă vei vedea să mă comercializez,
Că n-am să fac muzică dintr-un interes.
Și n-am să fiu ca alții cu 100 de fețe,
Că doar de mine și de familia mea o să-mi pese.
N-am să mă uit în spate după vorbe necurate,
Că știu, frate, că ăia-l au pe dracu-n spate.
Așa că degeaba tragi de mine că n-am să mă schimb,
Nu cred că ai știut, dar eu sunt anti-venin.
Voi fi mereu același om, adică de neschimbat,
Că nu mă poți cumpăra ca schimbul valutar.
Și știu că hip-hop-ul n-a avut succes vreodată,
Dar pentru mine rămâne opera mea de artă.
Încă un motiv pentru care nu am să mă schimb,
Acesta e singurul mod în care mă exprim.
Și vreau să zic acum tot ce am pe suflet,
Pentru că nu toți avem același cuget.

Refren:

Văd copii de 6-7 ani ani sufland în pungă,
Parcă le văd viitoru, doar că bine n-o s-ajungă.
Respect pentru cei care-s pe propriile lor picioare,
Pentru că acum își fac un ban de mâncare.
Și frate, mă doare când văd atâta rău,
Dar noi nu progresăm, ci continuăm drumul spre rău.
Sper să rămân așa cum sunt de obicei,
Și să nu mă transform pentru câțiva lei.

Refren:

N-am să uit niciodată locul de unde am plecat,
În fața părinților las capul aplecat.
Și cum se schimbă prietenii nici nu-ți vine să crezi,
Trezeste-te la realitate, coane, tu chiar nu vezi?
Am să rămân la fel chiar dacă dau de greu,
Pentru că am încredere în bunul Dumnezeu.
60 la sută din oameni s-au schimbat,
Nici nu te mai salută, deci mai da-i în c***.
Și știu că nici prietenii tăi nu se gândesc la tine,
Nu știu cum te simți sau măcar dacă îți e bine.
Cum să-ntreții un copil cu 40 de lei pe lună?
Și cică statu te ajută, o, dar vai ce dumă bună.
Și cum se schimbă oamenii ca la semafor,
Doar că ăștia nu se opresc la semnul Stop.
Cred c-am pus accent la partea importantă,
La fel cum am mai zis-o, n-am să mă schimb niciodată.

Oameni Falși

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trezește-te, băi, omule, la realitate.
Tu stai relaxat, iar altul moare de foame.
Se pare că trăim într-o mare minciună.
Iar vorbele serioase sunt luate toate-n glumă.
Vezi doar oameni falși la fiecare colț de stradă.
Și dacă ai probleme, deja au întins-o la goană.
Toți zic că ar sări dacă ți s-ar întâmpla ceva,
Dar nu s-ar sacrifica nimeni pentru viața ta.
Și știu că viața-i grea, alte c***i te apasă.
Când crezi că ai scăpat, de fapt atunci ai intrat în plasă.
Zi de zi văd o sută și o mie de chipuri.
Și alte mame care își lasă copiii în chinuri.
Aceia nu sunt oameni, ci sunt animale.
Că pentru câțiva bani sunt în stare să omoare.
Nu merită să suferi pentru niște oameni falși,
Când ei se dau drept că niște oameni civilizați.
–REFREN––.
Ascultă-mă, copile, fă-ți propriul drum în viață,
Că dacă nu, vin alții și te-nhață.
Iar acum încerc să mă gândesc în viitor,
Cum va fi viața, alb negru sau color.
Nu-ți pune niciodată încrederea într-un om,
Poate el schimbă prietenii ca cearșaful-n dormitor.
De ce acum nu mai găsești puțină încredere?
De ce dracu’ omul se joacă cu sentimentele?
Prin aceste versuri vreau să spun ce am în cap,
Că m-am săturat să trăiesc într-o țară de c***.
În ziua de azi doar minciuni și trădători.
Dacă ceri la oameni ajutor, te lasă să mori.
Și cică se zice că viața-i complicată,
Dar nu e complicată, așa o facem noi să pară.
Oameni falși la fiecare pas, simți că-nnebunești.
Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.

Scrisoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sărut mâna mama, îți las gânduri într-o scrisoare
Știi bine că nu-ți zic ce-am pe suflet, ce mă doare
Da’ mama, băiatu-i mare și-ți amintești acum 5 ani?
Îți spuneam că m-angajez și c-o să plec ca să fac bani
Știi și tu situația noastră, a fost puțin cam complicată
M-am dus prin spălătorii, nu știam că n-o să-mi placă
Da’ mama, m-am obișnuit indiferent de greutate
C-am trăit printre lighioane și-am demonstrat că se poate
La 16 ani am zis că plec, n-am să uit acea privire
Ce-ați avut-o tu și tata, la despărțire
Am decis într-un final să plec departe de casă
Conștient că va fi greu cu tot dorul ce m-apasă
La-nceput tot era bine, nu erau deloc probleme
N-aveam de unde să știu c-o să urmeze clipe grele
Sunt într-un continuu stres, crede-mă că nu îmi place
Că i-am înghițit pe toți și le-am acceptat pe toate
Dar simt că nu se mai poate, am să fiu indiferent
A trecut mai mult de-un an și deja am de gând să plec
Mama dragă, tu mi-ai spus că iubirea avea să mă schimbe
Și când fata mi-a plecat am rămas blocat ca un ghimpe
Fata mea nu m-a iubit c-a plecat la prima ceartă
Și-am trecut și prin distanță, nu credeam că ne separă
Că n-are cum să despartă două suflete calde
Ea desparte 2 trupuri nu și inima ce bate
Îmi pare rău pentru toate, mama nu-s fiu’ perfect
Da’ mi-ai spus când am dreptate, să îmi țin spatele drept
Și am s-o fac pan’ la capăt, nu țin cont de consecințe
Mulți nu mă băgau în seamă când aveam și eu dorințe
Toți se comportă ciudat aici, și am doar un singur gând
Oare se comportă-așa, doar pentru faptu’ că-s roman?
Zi de zi cu asta-n gând, nu știam ce-avea să fie
Îmi căram povara vieții, trist printr-o sufragerie
Sărut mâna tata, îți las gânduri într-o scrisoare
Cu tine-am vorbit mai multe și știai tu ce mă doare
Știu c-eram doar un copil, și mi-ai spus bărbații nu plâng
Da’ o făceai de multe ori când erai cu nervii la pământ
Iartă-mă c-urlam la tine din diferite motive
Că ați renunțat la multe să-mi luați o jucărie
Să-mi puneți în farfurie, o mâncare bună și caldă
Și-ați renunțat la voi ca să-mi oferiți o haină
Știu că nu apreciam, probabil eram prea mic
Da’ m-am lovit de toate și m-am scufundat în timp
Da’ am știut să mă ridic, că tata tu m-ai învățat
Luptător e cel ce luptă și câștigă-n într-un final
Îmi aduc și-acum aminte de la primul tatuaj
Ma-ntrebai de ce să-mi fac, ca să par ca un drogat?
Hai să îți mai spun ceva, eu am să rămân la fel
Tatuajele-astupa pielea nicidecum un caracter
Mama șterge-ți lacrima, că-ntr-o zi am să mă-ntorc
Iar acum e rândul meu să vă ofer tot ce pot
Copiii ajung părinți, iar părinții ajung copii
Și cum aveam și noi dorințe, acum și ei și-ar dorii.
Copiii ajung părinți, iar părinții ajung copii
Și cum aveam și noi dorințe, acum și ei și-ar dorii.

Paradox

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bună, regino, mai ai coroana pe cap?
Ai uitat cine ți-a pus-o și ți-a clădit un palat?
Îmi e greu să lupt cu noi, deja ne consumăm prea mult
În direcții diferite, fără tine nu mai lupt
C-odată eram noi doi și te vedeam fată de casă
Dar sub chipul tău de înger tot vedeam cât ești de falsă
Doar că nu am vrut să văd, că mi te-ai băgat pe sub piele
Și-am ales pe cea mai mare panaramă dintre ele
Îmi spuneai că ții la mine, te-ai jurat pe Dumnezeu
Dar nu pentru cine sunt, ci pentru ceea ce sunt eu
Vedeai că lumea mă ascultă, ce ziceai?
„Hai să-l fac pe prostul ăsta de sentimente și bani!”
Jur c-o să mă rog la Dumnezeu pe viitor să te-ajute
Eu i-am promis că n-o mai fac, mai bine să-mi am mâinile rupte
C-așa un Diavol ca tine nu știu cum de am iubit
Mi-ai spus: „Te rog, pune suflet!” N-o să te rănesc, promit!
Eu ca prostu’ te-am crezut, că eu, în lipsă de iubire
Am crezut tot timpul ăsta că poate-o găsesc în tine
Dar în tine e venin, da’ veninu-i atât de dulce
Și rămâne doar otravă atunci când veninu-se duce
Doar că genu’ ăsta de fată e lipsită de bun simț
Mi-e de-ajuns să-ți văd privirea să-mi dau seama când mă minți
Și sunt curios cine dracu’ o să te mai simtă
Cine-o să te mai creadă când minți ca ultima tâmpită
Am vrut să-ți vorbesc frumos, dar cu genul tău se poate?
Când te vedeam diferită, îmi arătai că ești ca toate
Mi-am pus inima în joc, am zis că poate e momentul
Să încerc să-mi văd de viață, să pornesc la pas cu dreptul’
M-ai făcut să văd perfectul într-un suflet așa perfid
Și m-ai făcut, în lipsa ta, să am impresia că mă sting
Boala mea-i că am iubit un suflet atât de bolnav
Tu m-ai readus la viață, da’ tot tu m-ai pus la pat
Prea mult alcool la ficat și mult prea multe nopți pierdute
Căutându-te pe tine când plecai pe dispărute
După 4 ore-n care te căutam ca un prost
Te gândești să-mi dai mesaj c-ai fost să te vezi cu vreun fost
De-ai fi fost în locu’ meu, oare tu cum te-ai fi simțit?
Să-ți spun că mă văd cu fosta pentru care încă simt?
Mult prea multe sentimente, de s-ar întoarce-napoi
N-aș ezita vreo secundă să ard pozele cu noi
Sincer, nu am înțeles sau poate-s unu’ din ratați
Ce orgasm aveți în suflet voi, femei, când înșelați?
Nu am zis nici de bărbați că sunt sfinții pe Pământ
Doar că unii dintre noi nu trăim cu 3 fețe-n gând
Eu m-am gândit numai la tine, cum să fac să-ți fie bine
Tu te-ai mai gândit la altu’, și la ăla, și la mine
Am dat de suflete tari, da’ niciunu’ nu-i ca al tău
Înconjurat de răutate, programat să facă rău
Stai liniștită, sunt okay, că-i okay și când ești trist
Când ai nevoie de mine? Pentru tine nu exist!
Eu am pus suflet ca prostu’ și-mi faceam atâtea griji
Tu cu gândul în altă parte, doar cu fizicul aici

Leila

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lasă-mă să desfac sticla și să-ți spun o poveste.
Înainte de a fi prea târziu ca să-ți mai pese.
Poate ai de învățat, am iubit odată o fată.
Tot atunci am învățat să iubesc pentru prima dată.
M-am băgat în anturaje, traficanți și interlopi.
În situații-n care ești pus tovarășii să-ți îngropi.
Din cauza unei fete și unei iubiri ratate.
Crezi că ar fi meritat să n-ai drept la libertate?
Poate da, sau poate nu, doar că atunci când iubești.
Ești dispus să oferi tot indiferent de cât primești.
Mi-am pus încrederea în una care cândva mi-a promis.
C-o să fie lângă mine și de-ar fi să fiu închis.
Toate astea au fost vrăjeli, fata plecase demult.
Făceam scandal prin localuri după sticle de băut.
Parcă de necunoscut, n-aveam un frate aproape.
Unu’ petrecea cu zile, altu’ stătea să-l îngroape.
Aveam un prieten, alcool, iarba și diazepam.
Și fericirea artificială pe care-o găseam în gram.
3 sticle de whiskey sparte, de la ultima bătaie.
Și-o singură amintire, privind-o pe ea în ploaie.
Atunci când iubirea pleacă, ia și sufletu’ cu ea.
Și-amintirile rămân singuru’ mod de-a ne vedea.
Au mai rămas 2 poze păstrate în telefon.
Sunt pe post de somnifer în nopțile-n care nu dorm.
Bucuria de-a trăi, dispare cu amintirea.
Iar viitorul apărea când îți întâlneam privirea.
Totul a rămas istorie, pus mult praf pe-o carte veche.
Semnat înger păzitor, care-ți stă acum de veghe.
Leila, tu fată de-o viață, ai plecat în 5 minute.
Din brațe ce te iubeau, în ale celui care te f***.
Ce te vrea pentru o noapte, ca pe-o tipă de la bar.
Când eu mă vedeam cu tine în fața unui altar.
Știu, par povesti de copii, da’ copilu’ e adult.
Aș fi spus multe povești, dar copiii nu mai sunt.
Ai lăsat totu-n trecut, îngropat sub o poveste.
Dacă ai ales să uiți nu-nseamnă că nu mai este.
…………………..
Sper să ne vedem cândva, într-o viață oarecare.
Să vezi ce tare-a durut iubirea-n brațele tale.
O îmbrățișare de diavol, și-un sărut cu chip de înger.
M-au ridicat până la cer, și m-au ucis la primul zâmbet.

Rânduri Pentru Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am decis să scriu niște rânduri pentru tine
Că tu m-ai ajutat la rău și la bine.
Din păcate te-ai dus prea repede dintre noi
Iar acum pe pământ sunt mai multe ploi
Dar știu că mai târziu se va schimba ceva.
Și o să ne vedem toți sus acolo undeva
Dar poate ți-e mai bine acolo unde ești
Dar la noi, bunicule, tu încă ne lipsești.
Știu că de acolo de sus mă vei veghea mereu.
Și mă vei ajuta atunci când dau de greu.
Știu că tu ești îngerul meu păzitor.
Și mă vei proteja până atunci când am să mor
Știu că atunci te stresam foarte mult
Dar tu mai tot timpul ai tăcut
Acum dacă stau bine și mă gândesc.
Că poate n-am știut cum să te prețuiesc.

Refren:
Au trecut mulți ani de zile de când tu te-ai dus.
Dar acum tu ne lipsești nespus.
Îmi amintesc când era totul frumos.
Dar din păcate acum nu mai este tot ce-a fost.
Nu pot da timpul înapoi și n-am ce face.
Pot decât să spun odihnește-te în pace.
Mă-ntreb de ce nu ți-am scris o piesă când ai fost în viață.
Ca să pot acum să ți-o cânt în față.
Stau și mă întreb oare de ce ai plecat.
Știu că tu prea multe ai îndurat.
Dar oricum a fost cu bune și cu rele.
Tu ai trecut mereu peste ele.
Pentru mine ai fost un bunic adevărat
Când am avut probleme tu te-ai luptat.
Nu m-ai lăsat singur când eram la greu.
Și de aceea îți voi mulțumii mereu.

Refren:
Acum îmi pare rău că știu că ți-am greșit.
Dar orice am făcut tu tot m-ai iubit.
Azi tu pe pat, mâine pot fi eu.
De aceea am să-i mulțumesc lui Dumnezeu mereu.
Pentru că acum are grijă de tine
Așa cum ai avut cândva și tu de mine.
Asta a fost să fie, merg pe drum înainte.
Și peste ani de zile o să vin acolo la tine.
Și uite că am plecat să îmi fac un viitor.
Dar din păcate tu ai ieșit din decor.
Am vrut să fac să fie bine.
Dar din păcate tu nu mai ești lângă mine
Acum în liniște stau și mă gândesc.
Că degeaba te caut dar nu te mai găsesc.
Acum vreau să închei aici că n-am ce face.
Ne lipsești bunicule, odihnește-te în pace.