Wolf Von Aichelburg – Versuri.pro

Măslinul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pom surâzând, mai ocrotit ca oricare,
când sub mâna ursitei apăsată se frâng
despicate din creştet, crengi care plâng,
doar se resfiră, mai curat cuprinzătoare.
Peste spărtura din încheieturi rănite
se-nchide o mantie a tonurilor pure,
de panglici mătăsoase, frunzişuri clarobscure
ce se încolăcesc în grile aurite.
Mâini întristate, întoarse înspre glie
cu degete frânte în avântul curmat
spre înalt, adieri parfumate străbat
niciodată scăzând, coroana albăstrie.
Cu totul din soare, dar nu ucigaşe
raze ce orbesc: un ecou revenind
de-aromate vibraţii, lumini zămislind
pe sandale de frunze în hore gingaşe.

Cuvintele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cuvintele m-au părăsit deodată.
Închis într-o muţenie senină
nu mai aştept pe nimeni să mai vină,
iar bezna mă cuprinde, furişată.
Ce ar fi de spus în surda-ntunecare,
şi limba cui, s-ajungă, mai încearcă
pe-a mea, de mine-nstrăinată parcă?
Zâmbesc, când tu începi o întrebare.
Să mai arăt şi să numesc, îmi ceri,
când sunt de toate strâns împresurat.
Ce nici nu mai speram, s-a întâmplat.
Pe mut, cine-l desparte de tăceri?.
Chiar sunetele şi-au sfârşit concertul,
mai bine zis sunt de neauzit.
Printre adormiţi mă simt nestânjenit,
s-or dezobişnui de mine, cu încetul.

Cuvânt și Cuvânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Să nu rostești cuvintele pe care
le simți, tulburătoare, dând ocol,
de gânduri zăbrelite-n închisoare,
apoi se sparg, lovindu-se în gol.
Încă nu vrea tăcutul să se-ofere
chiar de-ai crede că-l auzi acum.
Așteaptă, fă-ți rezerve de tăcere,
aproape să-ți rămână, ca un fum.
Când știi exact ce trebuie să spui
nici nu mai ești de trebuință, poate:
rămân cuvintele pe care-ți pui
pecetea și durează-nsingurate.

Metamorfoze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pământu-i ca fierea, dar dulce filtrat,
în buruieni însămânțând hotarul,
de vântul fără coasă secerat,
nouă-ncleștare ocolind amarul.
Otrăvi, esențe, mările cuprind,
albastrul iod și sarea, ferecate
în zeama scoicii, viață strălucind,
în alge de talazuri legănate.
Sumbru-nceput nu cumpănise bine
nici forma, nici căderile în moarte,
în sori de mușețel uitând de sine,
și-n scoici pictând culorile bogate.

Pontus Euxinus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Spre mare se avântă în rotunjiri depline,
imaculate stânci. Direcţia de-ai şti,
chiar vag măcar, ai acosta cu bine
la poale de Parnas, tărâm de poezii.
Dar te pândeşte din nisip un turn de pază,
auzi soldaţi strigând la intervale,
lopata, la poruncă, greu îşi taie cale
prin lut şi buruieni, în arşiţa de amiază.
Nu vezi talazurile ce se sparg de stâncă
dar laşi răcoarea lor să te cuprindă-n gând
iar de ţii ochii-nchişi, parcă le-auzi cântând
şi vezi, ca pe sub apă, o lumin-adâncă.
De-ai fi o pasăre, măcar pentru o zi
n evadări spre înălţimi te-ai pierde,
dar ca delfin, prin sori scăldaţi în verde
de-al Lemnosului tărm brizanţii te-ar zdrobi.
În rotunjiri depline, se avântă înspre mare
imaculate stânci. Pluteşte peste unde!
Sugrumători neputincioşi să se scufunde,
din coame înspumate viaţa ta răsare.