Vikloth – Versuri.pro

Comuniune FT. Horia - Comuniune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eram cântec ruginit uitat de zâne,
Până scântei de săbii te-au adus la mine,
Oprind ce era ceas, acum orice pas e dans,
E joc în doi și e tot ce ne-a rămas.
Bătălii în priviri, doar să ne avem aproape,
Amintiri faclii, noaptea e război sub pleoape.
Și la fel doare, ascuns în gesturile tale
Ne scăpăm printre degete până la disperare.
Regii au regate și palate fermecate,
Noi cei simpli nimic dacă avem inimi ferecate,
Cu regrete multe, secat de lucruri mărunte,
În brațele tale curg ca un izvor de munte.
Urlete se sting tăcute, cine să le asculte?
Ființa mea melodie buzele tale s-o cânte.
Într-un concert etern, partituri se aștern,
Cu care îmi dai fiori și curaj de cecen.

Refren:
Destul am bântuit ca o umbră amară,
Ofer mai mult decât un om poate să ceară,
Inima care iubește, nu-i o povară,
Doar una goală așteaptă zilnic primăvara.
Ia o pană, cerneală, ba nu pune-le la loc,
Nu iubi precum lumea, scrie-mi pe piept cu foc.
Uite urmele, nu leagă hartiile sau numele,
Noi în fire de iubire ne-am țesut celulele.
Cu flori în păr n-ai cum să gândești rele,
Ochii tăi cireșe negre în nopți cu stele.
Verde orice vezi cu pași lenți prin livezi,
Întinși pe spate cu palma nori retezi.
Lumea-i materie toți vor tot la cheie
Ar vrea iubirea să fie afacere s-o încheie.
Lumea vede în iubire de multe ori păcat
Dau afară un interior gol și destrămat
Câți naivi mai citesc poezii la întâlniri,
Sau povestiri despre bunici și amintiri.
În jur e grabă în priviri spre același final
Tu dă-mi poftă de viață, dulceață și elan.
Mușcă spinii din cărare unde călcai petale
Și înțeapă inima cu dor și artere goale.
Dulci amare, buze fripte de nerăbdare
Când nu găsim apă înotând în oceane
Pastile pumnuri, copile îți simt parfumuri
Întorc capul să mă săruți la răscruci de drumuri
Și așa rămân ca-s călător fără stăpân,
Blestemat vise s-adun să le descompun.
Valuri la mal de lume se-ntorc, șterg nume
Doar amintirea ta o aprind de la un cărbune
În mine încins ploi de lacrimi nu l-au stins
Fierb dar pe chip calm ca un întins nins.
Să nu plângi cu fulgi de zahăr amar
Strângem vise, zile să risipim din calendar.
Și noi am orbit, nopți aleargă spre infinit,
De mor tânăr e pentru că inima bate sălbatic

Ai Fost Odată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

[Strofa I]
Sunt un luptător sau doar e autosugestie?
Un călător venit să-și mai învețe o lecție
Un actor prost, mă rușinez în fața celor buni
Când am să mă laud să mă luați la pumni!
Azi ne liniștim, tragem aer după atâta fugă
Banii sunt blestemați, niciodată n-o s-ajungă
Visez să-l văd într-o zi pe vânzătorul de la colț
Alergând, cântând pe-o pajiște-nflorită,
Țipând ”sunt liber, sunt o persoană fericită! ”
La? ar da 16 ore de birou, pe câteva în care-și invata copiii ceva nou
Suntem mulți înghesuiți pe scări de autobuze
Ne grăbim spre moarte cu grijile pe buze
Calcule, obstacole, bârfe, comentarii ridicole,
Prostie, scandal, vedetele sunt știri-articole.

Ref. x2.
Ai fost odată ca niciodată dacă ai fost prost
Ai vrut să fii ca alți proști?
Atunci, degeaba ai fost!
Ai fost odată, învață să nu mai fii altădată prost
Timpu’ trece, ești prost, degeaba ai mai fost!.

[strofa II]
Recunoaște-ți defectele, cunoaște-ți toate aspectele
Trăiește sentimente, nu iubi obiectele
Niciodată nu-i prea târziu, ochii să-i deschizi
Și viața-i scurtă doar dacă te sinucizi
Ia atitudine, nu lăsa să te-nvețe nevoia
Cum au luat românii sătui de salam cu soia,
Când nu poate oferi copilului condiții decente
Deși muncește, ce simte un părinte..
Și fiecare, nu se poate, îi lasă o cicatrice
Vorbele pătrund în inimă ca niște alice.
Cum să-i spuna să-nvete de nivele olimpice
Când se promovează pe bani, pile și criterii politice?!
Vocea poporului n-are educație și se bâlbâie,
Iar când i se oferă cuvântul huiduie!
Avem ce merităm dacă greșim de fiecare dată
Nu-i totul pierdut, da’ timpu’ nu iartă!.

[Strofa III]
Un suflet deschis e vulnerabil și-l doare
Când încrederea oferită-i e călcată-n picioare
Dar toate-s trecătoare și n-ar fi frumoase
Și-o inimă sfâșiată cineva o poate coase
Grijile macină chipuri, scrise parcă-n riduri
Nu suntem primii care trăiesc aceste lucruri
Vom fi ultimii, dacă nu construim începuturi!
Prea ne comportăm ca niște actori pe-o scenă
Fericirea-i atunci, când duci capu’ liniștit pe pernă
N-am timp să mă supăr, să sufar, să număr
Nedreptăți ce mi se fac, da’ am timp pentru păcat!.

Fiii Lui Burebista

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Crezi că FMI a venit să ne salveze
Sau să fure resursele să ne îndatoreze?
Banii împrumutaţi în bănci străine să-i pompeze,
Guverne corupte în cifre ştiu să mascheze,
Sărăcia care se citeşte pe feţe în stradă,
Politicienii în aceeaşi apă se scaldă,
Aici e grădina Maicii Domnului unde păşesc,
A zis Papa când a sărutat pământ românesc,
România chakra inimii globului pământesc,
Fiii lui Burebista spun nu ţinutului secuiesc,
Fiii lui Burebista nu vând Roşia Montana,
Cât timp tată ne e cerul şi pământul ăsta mama.
Ne procurăm singuri hrana, a voastră ucide
Prin îngrăşăminte, pesticide, insecticide
Folosite nu demult în industria de război,
Puţinul sol fertil din Europa e la noi.
Cineva lucrează la îndobitocirea generaţiei actuale în ideea că se vrea ca tinerii să nu se mai ocupe de lucrurile esenţiale. S-a reuşit asta?
O, sigur că da. În clipa în care n-am ştiut că trebuie să investim în viitorul acestei ţări ne-am pierdut viitorul. Asta mă doare.
Educaţia afacere, s-au înmulţit universităţile,
Forma fără fond au păstrat mentalităţile,
Nu se vrea, totul e făcut superficial,
Cum să fii serios cu EBa europarlamentar?
Sistemul capitalist până la urmă se scufundă,
Nu oferă fiecărui om un loc de muncă,
Cine o să conducă pământul strămoşilor mei?
Cetăţenie română au primit zeci de mii de evrei,
Oare ştiu ceva ei? Oare ştiu cum stă treaba?
De-atâţia ani ca popor ne prostim şi nu degeaba,
Informaţia putere controlează orice fişier,
Pentru ei internetul a fost prea mult timp liber,
Privatizări pe nimic şi noi o să plătim,
Petrom, Romgaz, Electrica, Cuprumin,
Pun scenariul sumbru şi real tot ce-am povestit,
Acum punem geană pe geană liniştit.

Baby (Prod. Hannibal)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Baby you understand me now
If sometimes you see that i’m mad.
[Vikloth]
Am mințit cândva să-mi fie bine pe moment,
Când a devenit un obicei am știut că nu-i accident,
Din vorbe fapte și din fapte caracter,
Durere din ele și gândurile trimise în eter,
Laude dulci în loc de munci mi-au trasat interesul,
În loc de cumpătare mi-a plăcut excesul,
Ca și cum lumea mare,
Care oricum e de vânzare,
Mi se cuvine și ar încăpea în buzunare
Ai venit aici să înduri orice sentiment efemer,
Dacă tremuri în fața unui om ce-ai să faci în cer?
Cum să te predai ușor unui necaz sau boli?
Când poate să te învețe cât nu știu câte școli,
Am judecat după îmbrăcăminte și accesorii,
Nu-ți lăsa ochiul înșelat de lucruri iluzorii,
Fiindcă nu te fac mai bun și nici mai înțelept,
Când privesc în urmă orice regret arde în piept.
Mi-am judecat părinții c-aș fi altfel decât ei,
Dar până la urmă le-am călcat identic pe greșeli,
Și ce dacă nu-mi lasă moștenire vreo afacere,
Să-i apreciem că pleacă și nu e cale de întoarcere,
Am bârfit toate defectele ce le avem în comun,
Mi s-a dat dreptate și m-am crezut mai bun,
Dar cum eu văd și judec cu tărie orice cusur,
Și eu sunt văzut și fac rău celor din jur
Am dat un leu unui cerșetor privind în ochii săi,
După care așteptam o sută pe alte căi,
Am promis c-am să fiu lângă tine ani lumină,
Când m-am plictisit, în orice ți-am găsit vina,
Acum sunt singur și te caut în așternutul rece,
Cineva m-a iubit, dar am făcut-o să plece
Încă mai fac greșeli, dar mă lupt din răsputeri,
Să mă cunosc și să fiu mai bun decât ieri.

Vezi Din Timp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Să nu vorbești mai mult decât trebuie
să fii ascultător, harnic și supus
mai mult să taci adică
de ce să taci mă? cum dracu să taci?
uite așa bine, să taci!
sau să vorbești mai mult de bine, numai de bine
despre tot ce se întâmplă și aici și acolo
că ei te aud și aici și acolo
și chiar te aud și poate oricând să te…
Nu îți dau niciun chef parcă ar fi o viață lunea
eu vreau să ajung la inima femeilor ca Florin Prunea
nu beau la 0,33 și n-am în portbagaj
învăț copii să taie lacăte cu trusa de trafulaj
cum să te scot în oraș dacă stai la țară?
să îți dau bătaie că ai 16 ani și vrei să te lași de școală
vad oameni care nu dau 2 bani pe educație
și se comportă de parcă ar trăi din obligație
(n-ai cu cine mai, n-ai cu cine. ce? niște țărani!!).
Oamenii care se respectă nu se uită mult la televizor
niciodată nu va fi bun ce e pe placul tuturor
avem conducători care cândva se visau pe tractor
când or să mai moară generații vom avea alt viitor
europeni forțați, purtăm la nivel înalt discuții
și mergem la toaletă tot în fundul curții
ne mâncăm pentru bani, distrugem spațiile verzi
România țara unde o fetiță a fost ucisă de maidanezi.
Strigă „ceilalți” să cadă pe tine pereții
simți ca un fulg ce trec anii tinereții
dai peste cap un cocktail cu rele și bune
și vezi din timp la final ce rămâne.
Strigă „ceilalți” să cadă pe tine pereții
simți ca un fulg ce trec anii tinereții
dai peste cap un cocktail cu rele și bune
și vezi din timp la final ce rămâne.
Viața e o poezie dar tu ești analfabet
și crezi că ai griji dar altuia iar provoci un zâmbet
în hip hop toți cântă de verde parcă am fi irlandezi
dacă deja ai tras de ce mai înregistrezi?
mulți au nume de scenă și le repetă întruna
dar ca niște virgini n-au fost niciodată pe una
cu femeile e ușor, trebuie doar să înveți niște tipare
toate au numere în cap ca o contabilă silitoare
vor cei mai bogați români sau cei mai proști străini
ceilalți pentru femei: fanfara 4 prajini
a divorțat nevasta victimei lui Ciomu
(am eu iuberee!!)
în port nu port chiloți și vreau de la prima întâlnire
mulți exploatează prostia să le iasă banu’
eu nu vreau succes cu orice preț, nu-s Aurel Moldoveanu
știu! zilele trec greu când n-ai bani de un pateu
dă-o-n masă nici să-i strângi și să iubești ca un evreu.
Strigă „ceilalți” să cadă pe tine pereții
simți ca un fulg ce trec anii tinereții
dai peste cap un cocktail cu rele și bune
și vezi din timp la final ce rămâne.
Strigă „ceilalți” să cadă pe tine pereții
simți ca un fulg ce trec anii tinereții
dai peste cap un cocktail cu rele și bune
și vezi din timp la final ce rămâne.
Degeaba îți minți părinții și ai impresia că-s proști
se prefac dar te știu mai bine decât te cunoști
le spui că mănânci în oraș la nu știu ce restaurant
dar te bucuri când te așteaptă cu un borș cald
am cele mai opuse anturaje și vreau să rămân la fel
cei mai tari oameni din lume știu la ce mă refer
la mare m-am îndrăgostit și am rămas lefter
să mai stau cu ea câteva zile furam din frigider
am stat și cu bogați care emanau prostie
care m-au făcut să văd care e adevărata avuție
nu contează locul ci oamenii cu care ești
cele mai tari dimineți nu știi unde te trezești
sau unde îți sunt pantalonii, telefonul și cheile
și doar dacă fac curățenie îți mai par utile femeile
să nu spui că stai și plângi după vreo fostă
timpul e scump, iar regretele cel mai mult costă.
vezi din timp!!!.
Oprește domne nu se aude?
oprește!!
ești nebun mă!!!
ești nebun!! vrei să ne omori??
oprește domne!!

Mereu Pe Drum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu mai fi trist când zâmbește soarele
Și du-te cât te țin picioarele
Nu te grăbi oricum de aici pan’ la infinit
Mai sunt atât de multe lucruri de trăit
Nu mai fi trist când zâmbește soarele
Și du-te cât te țin picioarele
Nu te grăbi oricum de aici pan’ la infinit
Mai sunt atât de multe lucruri de trăit
Pe gât când curge,
Curge, frate, de rupe barajele
Plecam la mare, venim la tine
Să ne facem bagajele
În fiecare an mortal
Mă cazez în primul val
După femei atlete
Și genul sperie cântat
Nu mă împrumuta bani,
Bani doar nu ești cămătar
Într-un an ești negru de supărare
Parcă ai fi Cabral
Alergăm din bar în bar
Până se rupe splina
Înconjurat de frați
Că nu m-am născut în China
Vrem ospătar gen Cristina
Să cânte la ce-atârnă
Sau un amanar gen Simona
Să urce la bârnă
Femeile îmi țin capu’ sus
Ca mafia sau Chelius
Îs Radu Tudoran, zic:
Toate pânzele sus!
La un metru de bere
Vorbim despre cai putere
Unde e ieftin
Nici noi nu suntem scumpi la vedere
Câte-n soare
Am 7 cărări, poteci și hărți rutiere
Sunt mereu pe drum
V-am pupat, ciao ciao,
La revedere!
Nu mai fi trist când zâmbește soarele
Și du-te cât te țin picioarele
Nu te grăbi oricum de aici pan’ la infinit
Mai sunt atât de multe lucruri de trăit
Nu mai fi trist când zâmbește soarele
Și du-te cât te țin picioarele
Nu te grăbi oricum de aici pan’ la infinit
Mai sunt atât de multe lucruri de trăit
Pe plaja mea de nudiști
Să nu-ți aduci soacra
E ca-n povești
Da’ fără pitici și albe ca zăpada
Dragă, tu ai venit cu mama?
Sau cu clasa în tabără?
Arăți de parcă lucrezi pe epavă
Cu normă întreagă
Nu e loc să nu mă bag în seamă
La ceva poet
La mare orice femeie
Vrea mai mult decât porumb fiert
În loc să pui pe sentimente preț
Singura mea grijă e
Să nu mă aleg cu vată pe băț
Sau cu ciuperci la desert
Că fac pe nebunu’
Și să nu mă suni la prânz
Că iau mic dejunu’
Că-ți iei bătaie cu furtunu’
Peste buci și gură
Ai să rămâi singură
Că-ți pun la c*r geamandură
Nu mă țin de bronzat
Că sunt la bar, nu la solar
Cu gheață în pahar
Sunt rece ca fram, ursu’ polar
Pitzipoance ar vrea
Să ne întâlnim în fiecare an
Dar pentru mine soția ideală
E Luminița Huțupan
Nu mai fi trist când zâmbește soarele
Și du-te cât te țin picioarele
Nu te grăbi oricum de aici pan’ la infinit
Mai sunt atât de multe lucruri de trăit
Nu mai fi trist când zâmbește soarele
Și du-te cât te țin picioarele
Nu te grăbi oricum de aici pan’ la infinit
Mai sunt atât de multe lucruri de trăit
Zic ceilalți punct ro
Măcar zic ceva album solo
Ceilalți o ard mandrele
Nici Uzzy n-a fost acolo
Unde Diana ar trăi
Și s-ar ține de carte
Dar unele ar lua cu ele
Ciocanu’ și după moarte
Peste tot doar petarde
Dar nu de-alea cortat
Nu fi scârțar
Doar nu ai femeia pe inventar
Băieții sar când e vorba
De reciclat pet-uri
Avem și frizerie
Tundem iepuri în cercuri
Pentru guri sparte
Avem duriduiduli și becuri
Dar dacă faci cinste
Ne tragem și de șireturi
Mai ales cu fetele
Care vor adevărată dragoste
În pat le leg cu funie
Ca pe Elena la Târgoviște
Îmi plac marea și soarele
Zic Marin Sorescu
Miros distracția
Îs numai nas
Ca Nae Lăzărescu
Ca un spital românesc
Vara te bag-n boale
Dacă treci subit
De la desene la animatoare
Nu mai fi trist când zâmbește soarele
Și du-te cât te țin picioarele
Nu te grăbi oricum de aici pan’ la infinit
Mai sunt atât de multe lucruri de trăit
Nu mai fi trist când zâmbește soarele
Și du-te cât te țin picioarele
Nu te grăbi oricum de aici pan’ la infinit
Mai sunt atât de multe lucruri de trăit

Colind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ce-ai zis când ți-ai visat ziua cu o seară înainte?
Oare să fie mai mult decât ce pot cuprinde în cuvinte?
Adu-ți aminte, visele te ajută să afli cine ești,
Dar visul înapoi, nu te mișca brusc când te trezești.
Cum pe pământ ai doi părinți care te îmbrățișează,
sufletul are în cer părinți spirituali care-l ghidează.
Biserica pământească actuală e masculină,
Tu te roagă și nu uita că ai o Mamă Divină
Care o să vină la nevoie și în iad după tine,
Nu-ți bate joc de trup, e cadoul ei, nu-ți aparține.
Omul actual e doar stadiu între înger și animal
Și are datoria să crească la nivel spiritual.
Scrierea Oracolului din Delphi n-o înțeleg fariseii:
„Cunoaște-te pe tine și vei cunoaște Universul și Zeii”.
Nu regreți când mori dacă ai dat valoare oricărui minut,
Nu uita, și sfinții plâng după timpul pierdut.
Cine are destul vrea mai mult și moare plin,
Dar cine are puțin se mulțumește cu mai puțin.
Investești în bunuri care să te facă apreciat,
Cei din jur se simt bine când te știu sărac și supărat.
Sunt răi banii, zice orice leneș incompetent,
Ce faci când ai un copil bolnav și-i trebuie tratament?
Când oamenii te dezamăgesc, învață să-i ierți,
Se cred unici, dar nu văd că au zeci de personalități.
Nu amesteca banii și drogurile cu religia,
Toți urâm ce-am fost sau ne apucă nostalgia.
Adevărul e doar unul, dar e văzut în funcție de ochelari,
Minciunile mici, antrenament pentru cele mari.
Fericirea e o atitudine, poart-o în inimă și cornee,
Să trăiască omul are nevoie de pâine și de o idee.
Îmi era frică de moarte dacă o inventau pământenii,
Dar lumina din suflet străbate universul de milenii.
Pomul împodobit cu globuri strălucitoare
Reprezintă omul încununat de valori spirituale.
Veșmântul de lumină, haina de sărbătoare, mai exact,
Despre care scrie în Pilda nunții fiului de împărat.
Crezi în reîncarnare sau o singură viață să fie?
Biblia scrie: Ioan Botezătorul e Proorocul Ilie.
Vrei minuni? Iubirea e cea mai puternică magie,
Când mori iei cu tine ce experimentezi, nu teorie.
Ești influențat de planete, de lună și fazele sale,
Multe revolte au avut loc în timpul erupțiilor solare.
În somn corpul fizic e reparat de corpul vital,
Celulele se regenerează o dată la șapte ani și e clar.
Niciodată nu e târziu pentru o schimbare în bine,
Fără gânduri nocive și cu alimentația ce se cuvine,
Clădește biserica în interior, nu administrativ,
Viața e prea scurtă să fii trist și naiv.

Și Cei Mai…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am să rup petalele și am să scriu pe ele,
Prietene, în mâinile tale sunt cernute zilele,
De pe vremea când trăgeam după noi o sanie,
Și părinți erau turnați cu ce spuneau în spovedanie,
Că nu erau bani și nu vedeam nici la alții,
Când mâncam caș cu roșii pe capota unei Dacii,
Unele lucruri nu se uită, dar nici nu se schimbă,
Așa-s comuniștii, în mașinile statului se plimbă,
Încep să cred că-i firesc ce se-ntâmplă,
Și sunt prea mulți lași care au renunțat fără luptă,
Că o femeie care de ani buni de soț e bătută,
Pentru pâinea copiilor îndură și rămâne c-o brută,
Muncește pentru tine să nu depinzi de nimeni,
Vei fi mirat de ce pot să facă anumiți oameni,
Se vând și cumpără pentru propria piele,
Toți vor bani și putere, nu să aibă caractere.
Și cel mai bogat om are griji și datorii,
Și cei mai răi oameni ar vrea să fie din nou copii,
Și cele mai frumoase fete plâng uneori,
Și cei mai de succes oameni se simt singuri.
În altă lume nu ne-ar păsa cine cu cine și-o pune,
Iar voi, fetelor, n-ați căuta atenție și afecțiune,
În faptul că o groază de bulangii încep să vă sune,
De când vă oferiți nenumărate numere,
Într-o altă lume s-ar face arme doar de jucărie,
Și-ar fi o tabără în loc de fiecare pușcărie,
N-ar fi boli și nici copii născuți cu maladii,
Sporuri frânte din copilărie n-ar mai fi,
Toate astea într-o altă lume, în asta e mult rău,
Preocupați de normele religiei decât de Dumnezeu,
Într-o altă lume n-ar fi oameni la conducere,
Și nu ne-am îndrepta spre autodistrugere,
Ar fi mai ușor muncitori pe schelele viselor,
Dar prea mulți mor fiindcă același lucru îl vor,
Într-o altă lume nu am avea păcatul în fire,
Într-o altă lume am răspunde urii cu iubire.
Și cel mai bogat om are griji și datorii,
Și cei mai răi oameni ar vrea să fie din nou copii,
Și cele mai frumoase fete plâng uneori,
Și cei mai de succes oameni se simt singuri.
Crezi c-alegi, dar și distracția ți se impune,
Pe-un circuit cu iluzii tu alergi să-ți faci un nume,
Investește în spirit, vei fi uimit de roade,
Nu vei putea fi înfrânt nici când trupul va arde,
Anii zboară și fiecare om își are rolul său,
Tu ești singurul om care poate să îți facă rău,
Se știu multe, dar multe vești n-ai să le primești,
Nimic întâmplător, deci toate sunt cumva firești,
Manipularea, ajungi să-ți dorești ce nu vrei,
Și nici n-ai nevoie, dar strângi și tot mai iei,
Până nu mai știi cine ești și te identifici cu ce ai,
Deci depinzi, dar poți să trăiești și fără trai,
Inocentă ca o floare de mai e fata viselor mele,
Dar lumea are ca modele curve și lichele,
Și uneori parcă asta vreau și eu, dar în zori
Știu că doar prin iubire sunt între nemuritori.

Să Zboare Creierii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când viitorul se închide
După uși de saloane
Zadarnic cauți un zâmbet
În bancnote sau icoane
Putem posti să luptăm mai tare
Pentru mâncare
Mulți înțeleg în civilizație
Să bată covoare
Să prindă multe canale
Copii neglijați după fermoare
Caută consolare
O luptă care pe care
În condiții precare
Supervizați de sistem
Precum culturile afgane
Gândim după șabloane
O să ne omorâm
Înainte de lupte interstelare
Până la ultima suflare
Urlu în microfoane
Pentru tinerii altfel
Care-și pun semne de întrebare
Tavanu- sare
Vreau volum în boxele tale
Chiar de stai într-o clădire
Cu risc seismic mare
Asta e pentru cei ce au
Pe tricouri topoare
Dar sunt făcători de pace
Unde un conflict apare.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema.
Zero denitate înjurând
Forțează corturile
Clujul plus mici și bere
Le cumpără voturile
Aceiași români
Dacă-i contrazici se irită
Tot ei se calcă-n picioare
Pentru apă sfințită
Sau așteaptă o noapte
În fața unei farmacii
Dar nu știu nimic despre ei
Sau de raichii și cii
Bătrâni rămân fără case
Înșelați de cămătari
Mână-n mână cu consilieri
Și notari locali
Din zori crâșma infectă
Uit pe pahare
Alcool fabricat ce imită
Prune și cereale
Minti goale toarnă boli
În trupuri nemeritate
Dintr-un scaun speranțele
Ar fi devenit fapte
Pentru unul care e sătul
De doctori și spitale dar
Viața te învață când
Forțezi puterile tale
Singura scăpare
Ar mai fi foc și ploaie
Sau maidanezi o țară întreagă
Frunze le taie.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema
Ca un șef cu liceu la seral
Și societăți comerciale
Să știi că nu dau doi bani
Pe facultățile tale
Baruri locale au plecat
Din piețe și hale
Discursurile oficiale
Au greșeli gramaticale
Îți spui că într-o zi
Toate astea se termină
Când din tarabă în tarabă
Cauți legătura cea mai ieftină
Muzica un dar
O folosești să îndrumi individual
Gândește! Mintea nu pumnul
Va distruge zidul
Îmi place să cred
Că încă mai există bărbați
Adevărați nu cocalari
Sau lași complexați
Nu genul care caută scandal
Dar care te caută
Care în față ușor
Când stau cu fruntea dreaptă
Amenințările sunt pentru femei
Gurile să tacă
Până una alta
Sabia cea mai ascuțită
Stă în teacă
Fii un nebun deștept
Și-ai să vezi cum pleacă
Rănile o să treacă
Remușcările mai așteaptă.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema.
Dacă-ți plac românii
Și-ai modele cocalarii
Cu șampoane poponet
Spală oile lui Becali
Cu Lazarus în boscheți
Sau cu Naomi pe scenă
Ai de unde să înveți
O societate numa’ crema

Am Promis Cândva (feat. Teodora)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îmbrățișează viața ca pe-un suflet drag
E un fir firav, nu e nimic atât de grav
Degeaba ești liber dacă trăiești ca un sclav
Zâmbește, oricum ajungi bătrân și bolnav;
Gândul la mâine, stres pe pâine și mulți nervi
Viața până la urmă ți-o trăiești sau o observi;
Stop, societatea asta nu e pentru visul tău
Tot mai multe legi și reguli, merge spre rău.
O țară de informatori, e normal să aibă sechele
Și să crezi că orice om îți vrea răul, nu binele
Încă o dată să fim copii la bloc uniți toți;
Puneam piatră pe piatră, era bara unei porți.
O viață între chichicot, zbucium și ropot
La final cade cortina în bătăi de clopot
Stop, la fericire nu e lichidare de stoc
Ai noroc, când nu pui nevoia ta pe primul loc.
Am promis cândva, îmi voi trăi viața;
Indiferent ce-o să fie, altfel nu mi-o iert mie.
Am promis cândva, îmi voi trăi viața;
Indiferent ce-o să fie, altfel nu mi-o iert mie.
Tânăr, poate nu vede totul limpede.
Despre bani, două lucruri: să vină mulți și repede
Merg în lux, și-l permite, dar nu știe
Că vine cu ceva prea scump, numit mândrie;
Trăim într-o piață și fiecare e-un produs
Ești în vitrine de când pe Facebook te-ai pus
Orice-ar fi, capu’ sus, nu e niciun dezastru
Nu vezi timpul trece și lasă obrazu’ aspru;
Țelu’ pentru care vezi în fiecare un inamic
În timp altul afară o valorează mai nimic
Facultăți cu nume sofisticate nimic nu spun
Șomajul de după e-un cuvânt scurt și sigur;
Iubesc România cu libertatea ei obraznică
Dramatică, doar aici simți inima gigantică
Iubire, te-am supărat că nu știu ce-i aia iubire
Când în loc să ne culcăm, m-am rugat pentru tine.
Am promis cândva, îmi voi trăi viața;
Indiferent ce-o să fie, altfel nu mi-o iert mie
Am promis cândva, îmi voi trăi viața;
Indiferent ce-o să fie, altfel nu mi-o iert mie.