Veronica Micle – Versuri.pro

Și Dacă-un Dor…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Și dacă-un dor mai simt în piept
Când se ivește luna,
E ca să nu te mai aștept
Și azi ca-ntotdeauna.
Și mângâieri de mai pot fi
Unei vieți de jale,
Ar fi de-a nu te întâlni
Nici când în a mea cale.
Iar fericită de eram
Să fiu în asta lume,
Pe tine nu te cunoșteam
Nici îți știam de nume.

Din Sufletu-Mi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din sufletu-mi icoana ta
S-o șterg cu lacrimi a voit,
Însă de plâns inima mea
Singură numai s-a zdrobit.
Și-ntocmai cum pe o ruină,
De ploi bătută și de vânt,
O floare pe a ei tulpină
O vezi frumoasă strălucind,

Ai Plecat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ai plecat, mânat de dor
Și te-ai dus tot înainte,
De cumplitul meu amor
Nu ți-ai mai adus aminte.
Eu cu sufletul zdrobit,
Am privit în a ta cale,
Și cu lacrimi am stropit
Urma pașilor tăi.

Când Îmi Plec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când îmi plec fruntea pe mână
Fuge gândul meu pribeag
Și mă cred că-ți sunt stăpână
Ție, vecinic mie drag.
Și mai cred, ca altădată,
Că tu mie te închini,
Și cu inima-ntristată
Greu, de dorul meu suspini.
Atunci câte sunt în lună,
Câte-n stele și povești
Trec prin mintea mea nebună
Socotind că mă iubești.
Dar tresar… și de pe mână
Ridicând fruntea-ncet,
Eu din visu-mi de stăpână
Tristă roabă mă deștept.

Să Pot Întinde Mâna…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta,
Încetul la o parte şuvițele le-aș da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.
Dar tu ca un luceafăr departe strălucești,
Abia câte o clipă în cale-mi te ivești,
Apoi dispari; și-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

Doamnei Aristita Manolescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În cadrul vieții tale, plină
De-atâta artă și lumină,
Ca prototipul genial,
Creat de-acele minți mărețe,
Plină de foc și frumusețe,
De cel mai gingaș ideal.
Te-aud, te văd și nu pot spune
Ești interpretul sau anume
Ființa care a trăit
În mintea geniului care
Visat-a fară de asemănare
Un tip ce-n lume n-a găsit?

Cel Din Urmă Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O, visul meu cel mai slăvit,
Frumos și cel din urmă,
Așa cum dulce te-ai ivit,
Te stinge și te curmă.
Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Și-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.
Și prea târziu să mai aprind
Astăzi dragostei făclie,
Și-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.
Destul c-o clipă l-am iubit,
Și-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge, vis, cum te-ai ivit,
Stingându-mi și amorul.

Și Pulbere Țărână

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și pulbere, țărână de tine s-a alege,
Căci asta e a lumii nestrămutată lege,
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea.
Ce stai pierdut pe gânduri, tu, om cu minte mare
Și de un ceas mai bine moi până-n călimare,
Sub fruntea încrețită și ochi cugetător
Cu ce-ți muncești tu creierii, sărmane muritor?.
Alcăturea vieții, a sufletului fire,
Patetic preocupă măreața ta gândire,
Dar numai s-afli calea acestor cercetări
Îți trebuiesc răspunsuri la sute de-ntrebări.
Pe masa ta-nainte-ți stau pagine întinse
Ce fiecare-anume de mâna ta fu scrise,
Idei fără de număr ce-n minte le-ai cernut
Și care pe hârtie apoi le-ai așternut.
Ți-ai petrecut viața în muncă nesfârșită
Și-a ta speranță zilnic în suflet fu hrănită
Că ascuțindu-ți mintea în vecinicul mister
Ea va pătrunde-odată, ea va pătrunde-n cer.
Ce-ai tresărit? misterul aflatu-l-ai tu oare?
-Ba s-a vărsat cerneala cuprinsă-n călimare
Și pe-ale tale pagini o noapte s-a întins,
Nimic nu-ți mai rămâne din câte-ai fost tu scris.
Căci pulbere, țărână de tine s-a alege,
Aceasta e a lumii nestrămutată lege,
Nimicu-n ea te duce, nimicul te reia
Din vecinica ei taină nimic nu vei afla.

Scrisoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Scrisoarea.
De-ai ști, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Și mi-ai spune un cuvânt.
Vorba fie rea sau bună
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, te-aș privi,
Vorbele s-ar înmulți.
Tu mi-ai spune una mie,
Eu ți-aș spune multe ție
Fară de rost și chibzuire
Însă toate de iubire.
Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult.

La Portretul Unui Poet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Privindu-ți fața de farmece plină,
Luci o rază în al meu sân;
Crudă fu însă a ei lumină,
Din pieptu-mi scoasă un lung suspin!

Dar suspinul ca nălucire
Zbura cu vântul ce-au adiat:
N-a zburat însă și-acea simțire
Ce-adânc în suflet l-a deșteptat.