Veritasaga – Versuri.pro

Complicat de Simplu (feat. Kombat Si Scanteie)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Privind în ochii, văd care-i sensul în cursul vieții,
zâmbetul unui copil cu ură, în gânduri,
un murmur strică totul,
și vreau să fur clipa,
vreau să îngheț momentul,
vreau să uit că-i totul complicat, vreau sentimentul înapoi, dar mă pierd vioi într-o mie de gânduri, punând pe foi, noi rânduri, exprimând complexul în cuvinte simple, trăind gândul ce mă umple, și vreau să fiu gol sau golit de convenții și, cu tine de atâtea întrebări lipsit, văzut totul fără acele explicații la orice, scutit de întrebarea „de ce?”, observând o viață cum trece fără ca, asigurând un trai, prin metode elementare, acceptând care pe care, ca regulă numărul unu, plecând la vânătoare, pentru a asigura de mâncare pentru gurile alor mei, purtând de inflație, nație de șomaj, de șef, de zmei, la colț de stradă de ce. (?) scăpând. Vreau dreptate fără să-mi vând ce-a mai rămas din puritate, și mai presus de toate, vreau să văd lumea văzând ca mine, dar e complicat de simplu, sunt corzi prea fine de atins, căci ei deja s-au stins, s-au prins în pânze pictați în culori moarte, și e complicat de simplu pentru toți și-mi vine să urlu, să m-arunc căci am clacat, m-am săturat, vreau totul cum vreau și am plecat. Dacă-i vina cuiva, e vina voastră, voi m-ați placat.

Refren x4
Let it be, if it was all so simple.

Ce-i asta? Ce-i cu gestul ăla? Iar mă-ncerci cu testul ăla? De ce mă privești așa? Oare poți să vezi fașa cu care sunt legat? Căci mi-au lăsat sufletul în loc, cei care-au plecat. Așa ne pierdem toți puținele noastre zile pe Terra, căci în mințile noastre se conturează furtuna cu tempera, încearcă a-ți tempera avântul, căci lucrurile astea-s precum vântul, bat mereu în altă direcție, îți coboară, sau îți cresc ție, speranțele. Nu mai încercați să vedeți ațele cu care suntem manevrați, căci păpușarii sunt prea buni și prea ciudați. Nu mă înțelegeți greșit, nu vă cer să cedați, doar că e clar, că nu poți rezolva orice cu gândul, iar așteptând fericirea, vă dați seama că e prea lung gândul și atunci începeți să complicați totul, începeți să complotați complotul, încercând să vă completați efortul, dar de fapt, între priviri și mistere fără margini, dragoste și sentimente, pe care nu le vezi pe pagini, totul e mai simplu decât pare, doar pentru că ne simțim noi mici, nu înseamnă că totul e mare (totul e mare).

Refren x4

Aa.. e complicat să exprimi simplitatea vieții, e ca și cum ai încerca prin semne să exemplifici frumusețea tinereții, cei din jur au de la tine pretenții, consideri tu, exagerate, însă chiar simplitatea lor le-a conferit mărimi exagerate, ai vrea să vezi în fiecare un frate, dar știi prea bine, că asta nu se poate, așa că-i dai drumul mai departe, viața trebuie trăită, și nu uita, luptă, când dai peste o potecă mai abruptă, precum prințul lui Macedonski, sau opozanții lui Sobieski, nu alege drumul cotit, luptă cu viața, trăiește ce-ai de trăit, chiar dacă e complicat de simplu, fii atent, ascultă, și aplică, tot ce-am grăit.

Da, mai ușor punem hotare recunoștinței, decât speranței și dorinței, mai ușor punem capăt vieții, decât suferinței, dar viața și suferința parcă se contopesc, ești atins de ce spun, bănuiesc. Steagul pe care tu îl fluturi, nu trebuie să fie unul alb, oricum ești ca un naufragiat în larg, putând fi adus la mal doar de valuri, în cele ideale depinde totul de elanuri, în cele reale de străduință, făgăduiește numai ce poți da, nu totul e cu putință, viața ce-o urmezi nu te mai lasă nici să visezi, încerc să te învăț cum să o crezi, nu vezi, nu crezi, e complicat de simplu să evadezi, ar trebui s-apreciezi ce zic, dar lasă că-mi spui totul, de fapt, nu spui nimic (de fapt, nu spui nimic).

Refren x4

Sunt Fericit Cu Ce Am

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am întrebări de pus, răspunsuri de dat, gânduri de-ascuns,
oameni de uitat, pe foaie rânduri de pus,
și nu știu ce am când mă blochez privind în ochii unei fete,
am două mâini stângi și mă simt lovit de două drepte,
am de urcat trepte, pete de șters, supradoze de stres
aceleași chin spus în alt vers,
iar lumea are un alt mers, care mie-mi scapă,
am nevoie de dragoste cum are deșertul de apă,
în mine – port de epavă,
câteodată în privire-am otravă și
furia mă face să simt prin vene cum îmi curge apa,
de multe ori mi-e frică, am senzația că totul pică,
și nu găsesc nicio soluție,
îmi închid ochii să-mi spun: eșecul nu intră în discuție,
am învățat că uiți adevărul dacă tot minți,
că totul se reduce la ce simți,
am găsit forța să merg mai departe,
că m-am gândit că vom deveni din copii – părinți,
privesc în gol,
la școală fumez pe hol,
mă fascinează modul în care se împrăștie fumul,
convins că duce undeva – îmi urmez drumul,
și mai am o problemă, nu mă pot detașa,
asta e, am tot ce am spus mai sus, și e bine așa..
acum vreo 18 ani când m-am născut,
am urlat, dar parcă asta a prevăzut
ce-avea să vină: viitorul înnorat,
sunt elementul comun
ce definește această Românie,
ai vrea să uiți de tot, ce n-ai da să scapi de sărăcie,
cu toate astea, sunt bucuros cu ceea ce am,
sunt bucuros cu ce am primit,
sunt bucuros fiindcă am ceva de oferit.
când simți că-n viață nu te răsplătește pe merit,
gândește-te că sunt mulți ca tine, chiar mai rău,
fii fericit, momentan ești fraier,
atâta timp cât îl ai pe tata să-ți ofere credit,
firesc, fără să glumesc, bucură-te
și la ciorba de fasole nu fa nazuri,
poate peste ani ajungi în stradă,
nu mă crezi, există cazuri,
dar toată asta m-a ținut cu picioarele pe pământ,
am învățat: că-n viață să respect
pe cel care mă ajută -i lucru sfânt,
iar dacă viața va fi și mai grea de-acum încolo,
îmi accept soarta,
Apocalipss, 2002, VeritaSaga.
X4
sunt fericit..
am sentimentul am reușit,
am sărăcia,
am simțit – am prietenia
n-am mai greșit,
am viața și furia cu care te-am privit..
îmi este greu să văd
cum alții au multe, și la mine e prăpăd,
nu mă refer strict la bani
sau la un viitor asigurat peste câțiva ani,
îmi este greu să văd cum alții plecând de jos ajung sus,
lcălcându-și în picioare frații ajung la bogății nemăsurate,
dar pacea sufletească nu-i lasă pe timp de noapte, frate,
îmi este greu să văd cum,
tovarăși cu care stăteam serile la fum,
se-ajung dar se compromit,
cu toate astea sunt bucuros cu ce am, promit
ca atunci când am, să împart cu frații,
Dumnezeu le judecă pe toate, știi..
încearcă să definești ceva în mod clar,
și vei vedea cum dispar
încet, barierele verbale,
încearcă o cale spre interior
și vei vedea cum torc treptele pe care pașii te poartă
oare viitorul ne va purta spre o lume nouă sau spre una moartă
ucisă lent rațiune
urmată de sentimente de slăbiciuni,
totodată de minciuni și cuvinte ce-ascund gândul,
atâtea sunete mi-au obosit cortexul, gâtul
și-acum aș vrea să pot spune ce vreau,
doar cu o atingere de aș putea,
și totuși limitat rămâne, uitat acum,
păstrat pe drum doar de dragul decorului,
de dragul amatorului de senzațional,
și-am uitat senzația,
și totuși sunt fericit într-un mediu,
ce nu-și găsește stația,
căci mai am o urmă de uman acolo undeva adânc
căci prea mult plâng lipsit de-o lacrimă, dar sunt fericit
iar dacă și tu te simți la fel, te felicit.
X6
sunt fericit..
am sentimentul am reușit,
am sărăcia,
am simțit – am prietenia
n-am mai greșit,
am viața și furia cu care te-am privit.

Cer Senin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

VeritaSaga-Cer Senin.
Un cer senin îi așteaptă pe toți cei care merg pe calea dreaptă.
Ori care ar fi ea, căci viața nu-ți oferă garanția unor vremuri mai bune.
Ati tremurat destul, ați îndurat destule.
Probabil unii au scăpat pentru că voi ați dat de prea multe ori testul.
Fericirea e o bancnotă mare, unii o primesc și uită să mai dea restul.
Dar e destul pentru toți, e mai mult decât poți să-ți imaginezi.
Și știu că vezi lumini lucind în ape verzi care te cheamă.
Nu vor decât să te spele de teamă.
Muzica mea te-ndeamnă cu fiecare undă să nu renunți,
căci fericirea a obosit să ți se tot ascundă.
Uită de cei ce care nu știu ce înseamnă să urci munți,
uită de ură, uită de cei ce n-au fost nevoiți să-nvete cum să-ndure.
Ai câștigat, tocmai s-a terminat ultima tură, așa ceva de când aștepți să ți se spuna.
Și în sfârșit e vremea noastră, acum o vreme bună.
O vreme bună..
O vreme bună..
Bine ai venit! ia un pahar de vin,
nu poți decât să te simți odihnit,
chiar dacă drumul a fost lung
și au fost prea multe rele,
prea multe stele care ți-au scris în horoscop belele.
Aruncă-ți hainele dezbrăcate,
lasă nisipul să te mângâie,
descarcate, las-o să te privească în ochi,
arată-I unde ți-ai îngropat trecutul, unde te doare,
ea o să crească în acel pământ o floare.
Sub un cer senin, buzele ei nu vor fi pline de venin,
cum au fost altele, îți va șopti iubire,
cu toate faptele,
ea va fi cea care n-o să-ți întoarcă spatele.
Ia-o în brațe și priviți cerul senin și o să simți
că ai primit tot ce-ți doreai
pentru c-ai tras din greu ca să le ai.
Un cer senin vă așteaptă pe toți cei de aici.
Un cer senin îi așteaptă pe toți cei care merg pe calea dreaptă
Un cer senin îi așteaptă pe toți cei care merg pe calea dreaptă
Să nu uitați!
Un cer senin îi așteaptă pe toți cei care merg pe calea dreaptă.
made by BrainWashed

Nu Se Ascultă, Se Simte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Veritasaga nu se ascultă, se simte.. (x4).
Jivago:
Drumul ne creștea sub picioare
pe măsură ce făceam pași
iar când sufletul primea de mâncare,
înapoi nu ne-am lăsat trași,
și dacă v-ați simțit atrași
de ceea ce-am avut de spus,
seamnă că v-am fost alături când ați preferat să stați retrași,
în cameră, privind în sus, așteptând răspunsuri
care n-au fost trimise, sau n-au ajuns
la neajunsuri
și s-ar părea că ne-a ajuns.
Chiar dacă
împreună am descoperit taine,
acum cuvintele-mi sunt
precum valize-n care nu mai intră haine,
iar eu mă-mbrac în sentimente.
ceea ce simt e scris pe mine,
ca tatuaje permanente,
și dacă știi cine sunt, e pentru că e la vedere.
Și înainte să-ți spun „la revedere”,
vreau să-mi promiți acum, pe picior de plecare, că
n-o să omiți să-ți trăiești viața.
Ne datorezi măcar o încercare
urmează „Adio”.
Nu plânge, nimeni nu moare.
Pentru Jivago, Praetor, și Dribbler,
să vă cunosc a fost o onoare.
Refren:
Știi și tu că ne vântură vântul
după cum vrea
uneori nu simt pământul
sub talpa mea
și-atunci mi-aduc aminte (iar)
c-am învățat să simt fără cuvinte..
Veritasaga nu se ascultă, se simte.. (x4).
Praetor:
Și spune-mi ce vrei
să mai auzi de la acești trei
oameni pe care i-ai numit zei
în ziua când ți-au fost aproape doar ei..
șoptindu-ți în căști că
dincolo de măști ne
ascundem prea des
sufletul rănit.
Și minte cel ce spune că n-a simțit
nimic din ce-am cântat.
Încă n-am aflat
dacă putem schimba
lumea,
dar vom încerca
la un moment dat.
Și tu,
și eu,
pe-aceeași frecvență mereu
încercând din greu
să exprimăm
ce simțim
deși deseori ne aflăm
incapabili, instabili sau
mai bine zis handicapați emoțional..
am încercat să exprimăm ce-am perceput mental
și-atunci o lume nouă și-a deschis porțile și
unindu-ne forțele
ți-am închis ochii
pentru a privi prin ai noștri
și
ai văzut
ingeri și monștri,
lumea așa cum
ai vrea tu s-o știi, dar nu e încă
împreună am făcut
sunete și cuvinte să plângă,
asa cum am știut mai bine.
Ne-am golit buzunarele,
dar am lăsat în urmă ceva suflete pline
acum e rândul altora să-și pună aripile și să ducă
mai departe totul
v-am lăsat
armele, jocurile, și potul
plus o bucată de pământ și-o floare..
e numai vina voastră dacă moare.
sau a noastra, c-am sadit-o si crescut-o se pare..
Știi și tu că ne vântură vântul
după cum vrea,
Uneori nu simt pământul
sub talpa mea,
și-atunci mi-aduc aminte
ca am invatat sa simt fara cuvinte..

Aici Sunt Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aici sunt eu
Nu am ales să fiu aici
Sub o stea care plânge mereu
Ea m-a ales pe mine
Și mai ales mă ține
Strâns în brațe
Ca nu cumva vremuri mai bune să mă-nhate
Aici trebuie să fii tare
Și dacă nu ar trebui
Poate mi-ar fi ușor să strig în gura mare
Că pot s-o fac, că pot să fiu
Că n-o să zac, că o să știu
Să ies din situații grele
Să scap de gratiile minții mele
Sunt gânduri pline de elan, dar doar te minți cu ele
Aici nu ne citește nimeni noaptea ca să-adormim
Povești cu prinți în ele
Și dacă ne uităm pe geam zărim
Copii ce-au învățat de mici să fie cuminți
Și fără să primească o mie de la părinți
Aici dacă suntem loviți, lovim
Aici suntem corecți pentru că știm
Ce înseamnă nedreptatea
Ziduri nu vezi aici
Căci fiecare
Își ține-n el cetatea
Doar zidul dintre noi se vede
Și-acum te rog alegeți partea
Alegeți partea

Refren:
Nu e ușor aici
Aici sunt eu
E interzis să zici
C-aici e greu
Așa că tac, zâmbesc și spun
Că n-o să fiu aici mereu
Nu, n-o să fiu aici mereu

Aici există bucurie
Dar tu n-o vezi
Și n-am chef să-ți explic io ție
Ce-ar trebui să crezi
Aici e bine câteodată
Aici mai vine câte-o fată
Și pleacă după ce mă-mbată
Cu sentimente
Tovarășii mei vor s-o bată
Dar n-o să-ndrepte
Nimic din tot ce-a fost
Căci a promis că n-o să-și bată
Joc de acele momente
Când ne-a fost bine
Aici suntem pe bune
Se vede în priviri ce nu se spune
Praetoare te rog mai zi-mi despre
Cum vor veni vremuri mai bune
Căci merg spre acea lumină
Și drumul parcă nu se mai termină
Și dacă o să-mi bați la ușă
Și o să vrei să-mi intri-n casă
Promit că o să încep să cred că-ți pasă
Aici sunt eu
Tu ești acolo
Mai bine lasă

Refren:
Nu e ușor aici
Aici sunt eu
E interzis să zici
C-aici e greu
Așa că tac, zâmbesc și spun
Că n-o să fiu aici mereu

Refren:
Nu e ușor aici
Aici sunt eu
E interzis să zici
C-aici e greu
Așa că tac, zâmbesc și spun
Că n-o să fiu aici mereu
Nu, n-o să fiu aici mereu

Ce-a Fost

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

[Jhivago]
Apropiindu-ne de sfârșit privesc începutul,
Doamne, cât mi-am mai dorit fructul
Și-acum văd doar un copac fără rădăcini,
Sufocat de buruieni și mărăcini
Și n-am crezut c-o să se ajungă aici,
Căci ochii-mi erau plini de bucurie
Și de speranță pe care și Praetor o știe
Și Dribbler o credea mereu vie
Și nu știam cât de greu o să-mi fie,
Motive să renunț am avut o mie
Și totuși credeam că fac ceva sfânt,
Pe unii mc-ii îi salutam cu privirea-n pământ
Și-n mintea mea se creau legende,
Deși erau doar vorbe-n vânt.
Scormonind prin trecut am constatat că m-am născut
Total vulnerabil la anumite emoții
Căci m-au furat hoții,
Mi-au luat inima și liniștea nopții,
Acum îți dau ție esența mea și te rog s-o ții,
Căci am dat viață foilor
Încercând să dezleg misterul căilor
Celui de Sus umblate totuși de cei de jos
Și crede-mă că nu-i nimic mai frumos
Decât să-ți lași sufletul să vorbească,
E singurul lucru în care mai cred după 4 ani de trudă prostească,
Am spus destul, vă las pământul și-o floare.
E numai vina voastră dacă moare.

Ref x 2
And we both love hip-hop x 3
Damn we f***d it up.

[Praetor]
În gânduri găsesc frânturi de viață
O privire pierdută ce îmi îngheață sângele-n vene,
O notă bene în vremea liceului
Ce îmi spunea că sunt în căutarea eului,
Primele îndoieli ale existenței zeului
Și regăsirea Lui pe un beat într-o muzică
Un personaj renăscut, uimit de lumea sa nouă
În orice mc văd un mit, o dorință de a ieși din comun,
O durere ce vreau s-o spun tuturor,
Un nume Praetor, ce luptă de zor,
Și descrierea asta pe care vreau s-o aud în cor
Cântată de voi, precum și eu cântam imitând pe alții,
O zi de marți, o lansare în Martin și după,
O bere la colț și-o hotărâre s-o punem de-o trupă,
Doi puști cu idei mărețe,
Ambiționați, dorind să învețe,
Căutându-se, regăsindu-se unii în ideile celuilalt,
Neștiind niciunul ce vrea.
Un al treilea, băiat cu un calculator și un program de muzică,
Mulți prieteni ce vor să nu zică că ne-au sprijin
Căci ne seamănă, sunt ca noi,
Au ieșit de pe ruta decisivului și doare,
Nu pot să cred decât că sunt ursit să fac asta
Și pare că timpul ar sta în loc,
Când văd mike-ul înăuntru simt foc și prind puteri
Și suntem ciudați, petrecem seri privind în gol
Gândind la un pol divers optimismului, dar nu opus
Căci altfel n-am avea nimic de spus.
Și lumea se-ntreabă „de ce în piesele VeritaSaga e atâta tristețe?”
E simplu, căci am trecut de prima tinerețe
În speță e o problemă felul de a gândi
Și uneori aud cum că aș fi cam plin de mine,
Știți? Să acuzi e ușor, să analizezi e mai greu, dar mai bine,
Și e o analiză completă, concretă,
Mă văd pe mine cel dinainte,
Șters cu buretele ca o sclipire discretă
Pe-o tablă într-o clasă și nu sunt așa cum crezi
Hmm, hmm.. mai bine lasă..
Lumea asta e la fel de urâtă ca o femeie grasă
Iar VeritaSaga nu vrea s-o vedeți frumoasă,
Ci cum este, iar aceste versuri sunt teste,
Această poveste nu se va sfârși niciodată căci adevărată este
Atâta vreme cât noi trăim, deși știm
Că ăsta e primul album, noi ne oprim,
Și-ți mulțumim, te-am pupat, te iubim.

Ref x 2

Ce a Mai Rămas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Spune-mi, ce-a mai rămas în loc de suflet și cu ce preț?
Am pornit la drum pur precum lumina,
un copil cu scântei în ochi care nu știa ce-nseamnă vina,
căutând iubirea și stima
și cum nu știam să lovesc, viața m-a lovit prima
și am aflat că nu e prea rău să nu fii om,
să fii prea om e crimă
și uite-așa a picurat un pic de negru în esența mea,
pentru că ceilalți nu dădeau doi bani pe decența mea
și-atunci mi-am spus, „nu mai e loc de nimic sfânt în lume”
ne pierdem printre ace, fumuri și glume
făcute pe seama celor slabi
ne naștem sănătoși și-ncercând să ne vindecăm devenim bolnavi
vezi tu, viața e o stradă, slab luminată
plină de gropi, plină de blocuri, gata să cadă
ghici peste cine
plină de focuri gata să ardă pe oricine
plină de ochi gata să vadă orice slăbiciune
plină de proști ce încă așteaptă răspunsul la o rugăciune
cât despre mine, nimic din tot ce mișcă nu mă mai mișcă
doar ura mă pișcă din când în când făcându-mă să strig ura
și azi o să mă vând, în rest același praf doar în alt vânt
și nici eu nu mai sunt același
și nici nu mai știu cine sunt.

Refren:
Spune-mi, în loc de suflet ce până acum
am încercat să mă schimb; nu mai am cum
m-am pierdut pe drum și vreau să știu,
oare-am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?

Am apărut în mod accidental
într-o noapte geroasă, într-un spital
predestinat a fi un alt oricare, un altul care,
nu trăiește de fapt, ci doar i se pare și doare
Am crescut într-o sărăcie lucie
văzând viața ca ceea ce ar putea fi
văzându-i p-alții trăind în fiecare zi fără a se gândi
la ceea ce urmează
iar când totul era rău mi-am spus „visează!”
mi-am păstrat imaginația trează
acum asta mă enervează doar știu că arăt fericit dar doar par
aș vrea să dispar
în minte-mi apar momentele când
simțindu-mă singur pe pământ
am hotărât un suflet să-mi vând
crezând că am altul
și astfel mi-am frânt universul
și mi-a rămas doar pixul, coala și versul
m-am compromis destul pentru plăceri de nimic
pentru hârtii într-un plic ce mi-ar aduce un pic
de fericire, dar mi-a adus doar albe fire
și amăgire și de iubire sunt sătul ca de orice amintire
că sunt doar gol în interior
stând la un pol inferior
celui normal și ce-a rămas în loc de suflet
doar un destin fatal
și o umbră ce vine și trece și umblă
simțind totul rece cu gândul doar
și totuși mă doare
acum sunt toate neclare
orice fostă problemă minoră
acum e mare, ba e imensă de fapt
și cu ce preț nu știu, dar știu că sunt apt
să judec totul obiectiv
deși gândesc negativ pe un fond clar pozitiv.

Refren:
Spune-mi, în loc de suflet ce până acum
am încercat să mă schimb; nu mai am cum
m-am pierdut pe drum și vreau să știu,
oare-am să mai fiu vreodată cum vroiam să fiu?

Îmi Place (feat. Honey)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

I.
S-a întâmplat într-o noapte, în august pe 7
Dintr-o mulțime de piese ai apărut tu la un moment
Iar în mintea mea s-a întipărit doar chipul tău inocent
Îmi plac ochii tăi și pielea ta fină
Îmi place cum vorbești și vocea ta mă alină
Îmi place numele tău și părul tău șaten
Îmi place chipul tău, îmi place al tău ten
Îmi place că n-ai figuri și că ești naturală
Îmi place că ești hot, îmi place că ești reală
Îmi place cum privești, îmi place cum te miști
Îmi place cum trăiești, îmi place cum reziști
Îmi place cum dansezi și te uiti așa la cer
Îmi place cum te uiți la mine și spui că nu-s sincer
Îmi place că te porți așa ca și când nu-ți pasă
Îmi place de tine chiar dacă acum ai plecat acasă

Ref:
La anul o să iasă mult mai bine
La anu’ sper să mă placi tot mereu/pe mine
Sper să nu te schimbi că eu n-o să mă schimb deloc
Sper că în inima ta voi fi pe primul loc
Pe primul loc, pe primul loc, pe primul loc.

II.
Îmi place că ești unică, îmi place că ești aparte
Îmi place că te simt aproape chiar dacă ești departe
Îmi place când fumezi și când bei alcool
Îmi place că te distrezi chiar dacă te simți nasol
Îmi place zâmbetul tău și chipul tău de copil
Îmi place că porți [???], îmi place al tău stil
Îmi place parfumul tău, îmi place cum te îmbraci
Îmi place când râzi, când plângi, când taci
Îmi place să te țin în brațe și să te ating
Îmi place să te… să te… să te ling
Îmi place să mă trezesc cu tine în gând dimineața
Îmi place să adorm cu tine în gând, îmi place viața
Îmi place chiar dacă nu-ți plac așa de mult
Îmi place să te privesc, îmi place să te ascult
Îmi place să merg noaptea pe străzi și să beau
Îmi place să crezi că tu ești singura pe care o vreau
Îmi place că mă crezi dar tot spui că eu mint
Îmi place așa, nu știu, felul cum mă faci tu să mă simt.

III.
Îmi place că ai trecut cu bine peste momentele grele
Îmi place să cred că tu crezi în visele mele
Îmi place, și dacă visez sper că tu mă vei trezi
Îmi place mult de tot așa, felul tău de-a fi
Îmi place chiar dacă mi s-a făcut un dor imens
Îmi place și tot ce am spus sper că are sens
Îmi placi mult de tot și te rog nu mă uita
Îmi place să cred că o să te mai văd, poate nu azi
Poate cândva, poate că nu tot acolo, poate altundeva
Îmi place chiar dacă nu mai găsesc unele cuvinte
Îmi place cum îmi spui tu așa: „să fii cuminte!”
Îmi place că ești așa o fată deosebită
Îmi place, și de-aia vreau să te fac să fii mereu fericită
Îmi place că tu nu ești schimbătoare ca vântul, și-mi place
Dar nu mă face să-ți spun „te iubesc” fiindcă urăsc cuvântul!!

Într-Un Ultim Ceas (feat. Cenzurah)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim din ceas. Eii.
Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim ceas din ceas. Eii.
Și dacă mâine aș pleca din dintre voi
Aș vrea să o fac pe un beat vioi
Arzând sufletele și zecile de foi
Ce nu mai folosesc de mult
Am să păstrez o fărâmă de pământ
Cu o pală de vânt
Și un singur refren pe care
N-am să-l mai cânt, dar am să păstrez
Să demonstrez, nu mai am ce
Timpul trece
Rămânând întrebarea: DE CE
Și porunci zece
Pe care nu le respect
Oricum în viață totul e corect
Și ce e drept.. e că am trăit ceva
Să nu-mi spui Adio, ne vom revedea cândva
La un whisky cu Cola
Și ne vom aduce aminte
De vremea când vorbeam (vorbeam)
Fără cuvinte.
Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim ceas din ceas. Eii.
Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim ceas din ceas. Eii.
Sunt dispus să fac un pact cu realitatea
Să recunosc că am greșit
Să sparg cu lacrimi zidul peste care ați privit
Și să vă las să observați că n-ați putut
Și să vă las să recunoașteți că nu m-ați cunoscut
Sunt singur
Și mă grăbesc încet
La mine păstrez un bilet
Cred. Că-i despre trecutul meu și-al tău
Sufletul mă doare din ce în ce mai rău
Vântul mă bate în față cu aduceri aminte
Mi-e frică să mai fac încă un pas
Știu că odată cu el îmi voi lua bun rămas
Îmi voi lua bun rămas
Îmi voi lua bun rămas,
bun rămas.
Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim ceas. Eii.
Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim ceas. Eii.
Dacă ți-aș spune că-mi ajunge
M-ai strange în brațe și m-ai plânge
Sau mi-ai spune că sunt laș, că sunt slab
Că viața m-a făcut sclav
Crezând că toate astea în loc să m-alunge
M-ar face să stau
Sau ți-ar fi tot una
Și privind luna
Mi-ai spune: PLEACĂ
Gândind că dacă o să ai ceva oricum o să-ți treacă
Asta și sper
Nu să asociezi numele meu cu o rană.
Nu asta-ți cer
Dacă aș putea ți-aș da o coroană,
Sincer. dar nu pot
Trebuie să am grijă d-ale mele
Am și belele
ȘI țin doar de mine multe din ele
Dacă ți-aș spune că am lucruri mai importante de făcut
M-ai crede vreun încrezut
Ți-ai da seama că te-am mințit de la-nceput
Și te-ai învinui pentru că m-ai crezut
Sau m-ai înțelege
Și ți-ar părea rău că nu pot alege
Te-ntreb pentru că nu știu
Oprește-mă sau ajută-mă
Să greșesc.
Cale de mijloc nu găsesc.
Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim ceas. Eii.
Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim ceas. Eii.
Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim ceas. Eii.
Iar dacă, dacă ți-ai spune bun rămas
Oare ai mai, oare ai mai face un pas
Într-un ultim ceas
Într-un ultim ceas. Eii

Știu Că Tu Nu Simți (Cu Alți Ochi)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E pentru fete, dacă până acum a fost OK, ne-am înțeles bine. De-acum încolo dacă nu va mai fi, ce o să faci?
A fost frumos o vreme, m-am bucurat de viață
Ca un copil care a uitat de teme
Dar viața m-a inclus în alte scheme
Și începe iar. Copilul din mine se teme
Și vrea să plece iar.
Stai ghemuită într-un colț și fumezi
Ma privești, ochii-ți sunt umezi
Ma încrunți puțin și din priviri te întreb dacă vrei să mă urmezi
Dar tu eziți un pic iar eu mă sting
Precum țigarea din care ai uitat să tragi
Și mă gândesc că iar greutățile mă vor face să uit de cei dragi
Le cer iertare de pe acum,
Așa cum faci și tu în timp ce te ridici și lași în urmă o perdea de fum
Te-ai hotărât,
Nu te retragi, m-ai omorât
Dar mă refaci,
Îți lipești capul de pieptul meu și taci
Dar eu te-aud și înțeleg iar de ce îmi placi
Și totuși, nu pot să mă abțin și te întreb:
Când nu o să mai fie frumos, ce o să faci?
Spune-mi ce o să faci?
Știu că tu nu vezi ce-ți arăt acum
Știu că tu nu auzi ce îți spun acum
Știu că tu nu simți ce simt eu acum
Dar cred că minți și nu sunt nebun.
Și știu că tu nu vezi ce-ți arăt acum
Știu că tu nu auzi ce îți spun acum
Știu că tu nu simți ce simt eu acum
Dar cred că minți și nu sunt nebun.
Credeam că n-o să ai răspuns,
Credeam că o să iasă afară tot ceea ce-ai ținut ascuns,
Dar m-am înșelat căci tu mi-ai spus
Că o să lupți ca să ne fie bine
Și timpul parcă n-a mai curs.
Te bănuiam iar tu credeai în mine
Și totuși uite c-am ajuns departe
De-acum încolo lumea se împarte la doi
Eu nu mai sunt, tu nu mai ești, există NOI.
Și poate o să trecem peste
Îndoieli și peste
Băieții spun mereu că viața-ți joacă feste
Când e vorba de fuste
Te rog să nu-i crezi misogini sau cu orizonturi înguste.
N-au făcut decât să întindă mâna unor oameni care au vrut să-i muște.
Nu sunt dintre cei care vor să se împuște
Dar mi-e frică,
Parcă nu încăpem într-o lume mică.
Ceva mereu îmi strică armonia
Și sper ca ție
Să nu-ți citesc vreodată poezia
Pe care o am acum în față pe hârtie
.. Și sună cam așa:.
Știu că tu nu vezi ce-ți arăt acum
Știu că tu nu auzi ce îți spun acum
Știu că tu nu simți ce simt eu acum
Dar cred că minți și nu sunt nebun.
Știu că tu nu vezi ce-ți arăt acum
Știu că tu nu auzi ce îți spun acum
Știu că tu nu simți ce simt eu acum
Dar cred că minți și nu sunt nebun.
Hai, Hai, puțină gălăgie!
VERITASAGA e-n sufragerie!!!.
Da.
EL spunea că gălăgia e o furtună calmă.
Sună interesant dar eu nu vreau să fiți calmi.
Spargeți tot!
(. nu puteți..)