Vasile Alecsandri – Versuri.pro

Prutul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Prutule, râu blestemat!
Fă-te-ai adânc și lat
Ca potopul tulburat!
Mal cu mal nu se zărească,
Glas cu glas nu se lovească,
Ochi cu ochi nu se-ajungă
Pe-a ta pânză cât de lungă!
Lăcustele când or trece,
La ist mal să se înece!
Holerele când or trece,
Pe la mijloc să se-nece!
Dușmanii țării de-or trece,
La cel mal să se înece.
Iar tu-n valurile tale
Să-i tot duci, să-i duci la vale
Pân’ la Dunărea cea mare,
Pân’ în Dunăre și-n mare!

Doina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Doina, doinița!
De-aș avea o puiuță,
Cu flori galbene-n cosiță,
Cu flori roșii pe guriță!
De-aș avea o mândruță
Cu-ochișori de porumbiță
Și cu suflet de voinică!
De-aș avea o bălăioară
Înaltă, veselă, ușoară,
Ca un pui de căprioară!
Aș face-mă privighetoare
De-aș cânta noaptea-n răcoare
Doina cea dezmierdătoare!
Doina, doinița!
De-aș avea o pușculiță
Și trei glonți în punguliță
Ș-o sorioară de bardiță!
De-aș avea, pe gândul meu,
Un cal aprig ca un leu,
Negru ca păcatul greu!
De-aș avea vreo șapte frați,
Toți ca mine de bărbați
Și pe zmei încălecați!
Aș face-mă un vultur mare,
De-aș cânta ziua, la soare,
Doina cea de răzbunare!
Doina, doinița!
Și i-aș zice: „Mândruță,
Ma jur p-asta cruciuliță
Să te țin ca un bădiță!”
Și i-aș zice: „Voinicele,
Să te-ntreci cu rândunele
Peste dealuri și vălcele!”
Și le-aș zice: „Șapte frați,
Faceți cruce și jurați
Vii în veci să nu vă dați!”
Hai, copii, cu voinicie,
Să scăpăm biata moșie
De pagani și de robie!

Andrii Popa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cine trece-n valea seacă
Cu hangerul fără teacă
Și cu pieptul dezvelit
Andrii Popa cel vestit,
Andrii Popa cel vestit.

Refren: E haiduc și e vestit,
Andrii Popa ce voinic. (x2)

Șapte ani cu voinicie
Și-a bătut joc de domnie,
Și tot pradă ne-ncetat
Andrii Popa hoț bărbat,
Andrii Popa hoț bărbat.

Refren: E haiduc și e vestit,
Andrii Popa ce voinic. (x2)

Zi și noapte tot călare
Trage bir din drumu’ mare,
Și din țara peste tot
Fug neferii cât ce pot,
Fug neferii cu ce pot.

Căci el are-o pușcă plină
Cu trei gloanțe la rădăcină
Și are-un murg de patru ani,
Care mușcă din dușmani,
Care mușcă din dușmani.

Refren: E haiduc și e vestit,
Andrii Popa ce voinic. (x2)

Și are frați de cruce șapte,
Care-au supt sânge cu lapte,
Și nu-i pasă de nimic
Andrii Popa cel voinic,
Andrii Popa cel voinic.

Refren: E haiduc și e vestit,
Andrii Popa ce voinic. (x2)

Miezul Iernii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit,
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârție sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu măiestos,
Și pe ele se așază bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreț, fantastic!.. Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice faclii.
Munții sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;
Dar ce văd?.. în raza lunei o fantasmă se arată..
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!

Privighetoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

PRIVIGHETOAREA.
Prinsă din zbor și cântec, în crâng, privighetoarea,
I s-a cernit deodată toată zarea.
Dusă din lumea largă și slobodă-n robie,
Se zbate, zi și noapte, de moarte, -n colivie.
Milos în scris și predici, la chin și suferințe,
Duhovnicu-i dă zilnic tainul de semințe,
Dar spune, cu țigarea pe buze : „Nu-nțeleg :
Îl tot găsesc deoparte, cum i l-am pus, întreg”.
Zadarnică, o rază mângâie prin zăbrele
Amara nostalgie a tristei filomele.
Se-avântă, se rănește și se strânge.
El împăcat că-i cântă, privighetoarea plânge.
Hermance, 1963.
Tudor Arghezi – VERSURI – 1980

Sfârșit de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi, s-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înșirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
Vesela verde câmpie acu-i tristă, veștejită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zboară-n aer, și de crengi se dezlipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.
Din tuspatru părți a lumii se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un card de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!
Vântul șuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rânchează, câinii latră la un loc,
Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc.

Fântâna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe cărarea înflorită, care duce la fântână,
În ștergar și în catrință, merge-o sprintenă română;
Ea la brâu-i poartă furcă și la sân un pruncuşor,
Cu gurita lui lipită de al laptelui izvor.
Nevăstuica trece iute, torcând lâna din fuioare
Și sucind fusul vârtelnic ce-o atinge la picioare.
Păsărelele-mprejuru-i zbor voioase şi cântând,
Ea zâmbește și tot merge, pruncuşoru-i sărutând.
Iată, -ajunge la fântână, ș-acolo se întâlnește
C-un drumeț din lumea-ntreagă, care lung la ea privește,
Apoi cumpăna o pleacă, apoi scoate la lumină
Și vecinei sale-ntinde o cofiță, albă, plină.
Româncuța mulțumește, suflă-ncet peste cofiță
Și cu apa ne-ncepută udă rumena-i guriță;
Iar drumețul după dânsa bea, fugarul își adapă
Și se jură că pe lume nu-i așa de dulce apă.

Lăcrimioare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Multe flori lucesc în lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lăcrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!
Voi sunteţi lacrimi de îngeri
Pe pământ din cer picate,
Când prin stele legănate
A lor suflete curate
Zbor vărsând duioase plângeri.
Sunteţi fragede şi albe
Ca iubita vieţii mele!
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe mărgăritărele,
Primăvara-şi face salbe.
Dar deodată vântul rece
Fără vreme vă coseşte!
Astfel soarta crunt răpeşte
Tot ce-n lume ne zâmbeşte…
Floarea piere, viaţa trece!

Imn Lui Ștefan Cel Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La poalele Carpaților,
Sub vechiul tău mormânt,
Dormi, erou al românilor,
O! Ștefan, erou sfânt!
Ca sentinele falnice
Carpații te păzesc
Și de sublima-ți glorie
Cu secolii șoptesc.
Când tremurau popoarele
Sub aprigii păgâni,
Tu le-apărai cu brațele
Vitejilor români.
Cu drag privindu-ți patria
Și moartea cu dispreț,
Măreț în sânul luptelor,
Și-n pace-ai fost măreț.
În cer apune soarele
Stingând razele lui,
Dar într-a noastre suflete
În veci tu nu apui!
Prin negura trecutului,
O! soare-nvingător.
Lumini cu raze splendide,
Prezent și viitor.
În timpul vitejiilor,
Cuprins de-un sacru dor,
Visai unirea Daciei
Cu-o turmă ș-un păstor;
O! mare umbră-eroică,
Privește visul tău:
Uniți suntem în cugete,
Uniți în Dumnezeu.
În poalele Carpaților,
La vechiul tău mormânt,
Toți în genunchi, o! Ștefane,
Depunem jurământ:
„Un gând s-avem în numele
Românului popor,
Aprinși de-amorul gloriei
Ș-al patriei amor! „.

Pe Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ah! viața pentru mine,
Scump înger! fără tine
Nu are nici un bine,
Nu are nici un dar.
În cer fie lumină,
Sau nori, sau noapte lină,
Sufletul meu suspină,
Suspină cu amar!.
Oricare nălucire
L-a omului simțire
Aduce-nsuflețire
Cu glasu-i încântat,
Se pierde-n neagra ceață
Ce-ntunecă-a mea viață
Și glasu-i se îngheață
De mine depărtat.
Acum cerul zâmbește,
Natura-ntinerește
Și tot care trăiește
Se simte fericit;
Dar mie ceru-mi pare
Cuprins de-ntunecare;
Văd lumea-n întristare
Ca sufletu-mi cernit!.
Zadarnic cat plăcere,
Zadarnic mângâiere,
S-alin a mea durere,
Să curm al meu suspin.
Trecuta fericire
Izvor e de jelire,
Și dulcea-i suvenire
Hrănește jalea-n sân!.
O, valuri mari de spume!
Purtați-mă prin lume
Ca frunza fără nume
Ce o plutiți ușor,
Și m-aruncați din mare
Pierdut, fără suflare,
Pe malul cu uitare
Adâncului Bosfor!.