Tudor Vianu

Tudor Vianu – Palinur

de

O, Palinur, fii cu luare-aminte,Căci stelele înșeală, marea minte!Și ei plecat-au; iar spre largul măriiAlbastra noapte prinse să coboare,Sirenele chemau din țărmul zăriiSpre-a fundurilor magică splendoare.Iar luna apăru: o lună plină,Ce poleia a undei nesfârșireCu revărsări de-argint și de lumină,Dar glasul îi striga ca prevestire:O, Palinur, fii cu luare-aminte,Căci stelele înșeală, marea minte!Și din a … Citește mai mult

Tudor Vianu – Ascetul

de

S-a țintuit acum pe arhitravaCe-a dăinuit din portice bătrâne;Sodoma greacă-n urma lui rămâne;Din neființă soarbe el otrava.Acel sărac în Paradis intra-va!Atât a fost. Și-a început să-ngâne:„Te voi urma. Da, te-oi urma, stăpâne!”Dar câinele în veci de veci lătra-va.Cu pietre și cu bice îl băturăȘi-o zi întreagă-l râseră-n agora,Spre blândul sclav uitându-se cu ură.Și-atuncea când, în … Citește mai mult

Tudor Vianu – Ape și Munți

de

Visez de mult ținutul cu ape de cleștarPe care bărci cu pânze alunecă arar.Să fluture zefirul în albele vintraleȘi ochiul să le piardă uitându-se la ele.Pădurea peste unde plecată înainteAdâncă și-ntristată să stea în zăcăminte.Trecând prin frunzătura copacilor, suflareaSă fure din adâncul pădurilor răcoarea.Iar mai departe munții, zăpezi trandafiriiReverse din cratere cu clinele pustii.Arunce pe … Citește mai mult

Tudor Vianu – Zefir

de

Albastră urcă seara. Cerul linAdie răcoros și cristalin.Doar pânzele-aninate de catargNe dau de știrea vântului din larg.Când tremură în unduiri mărunteȘi când se-ndoaie boltă peste punte,Suflate-n buciume din zoriDe îngeri și zefiri buccinatori.Îi văd tăind cu aripa pe susDrum lung din răsărit către apus,Vâslind prin cerul curățat de noriCu țipete și zarvă de cocori.Le flutură … Citește mai mult

Tudor Vianu – În Vie

de

Eu vin la tine-n vie: te rog să mă primești,Îți voi culege via și-ți voi propti butucii,Nu-ți cer nici pat, nici masă; ci ca să găzduiești,Mă lasă-n miezul zilei sub umbra ce-aștern nucii.Mă lasă-n miezul să dorm culcat în fânȘi să presimt cum vraja lactee-ncet mă ninge;Mă voi hrăni cu ierburi, cu fructe și parfumȘi … Citește mai mult

Tudor Vianu – Norii

de

Fâșii cernite de văzduh, o, Nori,Necontenit călătoriți în zare,În schimbătoarea voastră-nfiripareVoi rămâneți aceiași călători.În tot vă regăsesc, năluci fugare,Și peste noi tronați biruitori,Voi sunteți suflete de luptătoriȘi-a dorului eternă întrupare… Și de cădeți cu rodul unei ploiSau cu-a zăpezii albă risipire,Sunteți avântul către forme noi.Spre voi se-nalță-ntreaga-ne iubire,Căci în a voastră fugă și-nnoireO, Norilor, ne … Citește mai mult

Tudor Vianu – Călătorie Pe Mare

de

Puternică și pură laolaltă,Stea din tăria cerului înaltAdie, pâlpâiește și se-nvoaltăDe pe-un tărâm pe celălalt.Nu-i zi aprinsă dincolo de zare,Nici telegari învăpăiați la carNu scapără copita de amnarZburând înfricoșați din mare.Egală noaptea pururea cu sine,Adie blând din cerul mai curat,Ca fața unduirilor marine,Ca valul sur de care ne-am legat.Noi nu știam atunci călătoriaTăindu-ne în adevăr … Citește mai mult

Tudor Vianu – O, Gândul Meu de Seară…

de

O, gândul meu de seară aducător de pace,Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline,Cum mi te-aşterni pe rană când zbuciumarea taceÎmprăştiind odihnă şi farmece senine.Cum îmi strecori în suflet lumina lunei pline!.În noi sunt suferinţe şi doruri seculare:La raza ta de aur se liniştesc deodată,Ca urşii albi pe-ntinsul câmpiilor polareCând pe cuprinsul bolţii luceafărul … Citește mai mult