Tristan Tzara

Tristan Tzara – Furtuna și Cântecul Dezertorului

de

A plesnit lumina din obuzeȘi a crăpat fulger în mâna noastrăCa mânaDumnezeului în cinci degete s-a despicatAjungem din urmă cetele și le culcămStâlcim stârvurile lepădate în zăpadăDeschidem întunericului înecat fereastraPrin văile ce-au supt dușmanii ca ventuzeL-au ucis până în depărtarea lor cea mai albastră.Gerul: oasele fărâmă, carnea mănâncăNoi lăsăm inima să plângă.De ce alunecăm de-a … Citește mai mult

Tristan Tzara – Sarea și Vinul

de

Sarea și vinul litaniile și imensele urleteVertical în noaptea secretă studiuVâlvătaieBronzSingurătateSexul la mijloc plantat în mijlocul crengilorÎn mantiile lor s-a cuibărit vârtejulSpirale albe și roșii susținând voceaȘi bărcile înaintând ca divinitatea în trupPe-ndelete.Aripile făcliilor împart canalele singurătății timpanele de bronz și clopotnițeleVântul potrivnicVenele solare bandajate în pergament și sclavii urlă.Să mori să-ți vezi fructul mort

Tristan Tzara – Dans de Fee

de

Simfonie de luminăSimfonie de culoriȘi sandalele brodeazăDantelate simfoniiCe-s ritmate în roz-albastrulParfumatelor culoriȘi-n albastre ritmuri paleBlonde, albe, verzi-deschisDantelează harfa dulceMelodia ei andante;În acorduri coloratePlânge-o liră parfumatăNebunia muzicalăDe acorduri violetePentru zeul OsirisO vioară, în surdinăPsalmodiază nebuniaUnei antice regine,Iar în ritmuri largi, bolnave,Un poet recită odeVersuri safice, galanteDedicate voluptățiiȘi iubitelor din vis.Și sandale danteleazăSimfoniile bizareDiamantine, sclipitoare;Poezia și cântareaSybaridelor … Citește mai mult

Tristan Tzara – Apă Sălbatică

de

dinții flămânzi ai ochiuluimătase de funinginedeschis ploiitot anulapă goalăîntunecă sudoarea de pe fruntea nopțiiochiul este închis într-un triunghitriunghiul susține un alt triunghi.ochi cu viteză redusămestecă fragmente de somnmestecați dinți de soare dinți încărcați de somn.zgomotul ordonat de la periferia străluciriieste un îngercare servește ca o încuietoare pentru siguranța cânteculuio pipă care se fumează în compartimentul … Citește mai mult

Tristan Tzara – Nocturna

de

Când te uiți din parc, luna stă pe-un spate de spitalMătușică, ghem de sfoară pentru cei care nu pot să moarăȚipă o pisică, suferință cu înflorituri de copil ce se omoarăMarinari ce n-au iubit de mult cată, fiindcă suntem într-un port comercial.Amintiri de după-amiază: în livadă fructe grele atârnau pe pomiServitoarea strânge mere într-un coș … Citește mai mult

Tristan Tzara – Mamie, N-o Să Înțelegi

de

Mamie, n-o să înțelegiEu cânt sufletul care nu existăSânii tăi sunt flori fără ghiveciInima ta batistă.Și-nțeapă zmeură cu gust de lapteBluza ce acoperă piersici coapte.Uite, mângâie-mă, leagănă-măMi-a murit logodnicaÎntreabă-mă cine eraPe urmă spune-mi încet, precis când pleci.O să-ți cumpăr necondiționat cerceiDe la un bijutier ovreiAi venit grădiniță de flori înSufletul meu, interior de fierărie.Mamie, n-o … Citește mai mult

Tristan Tzara – Rândunica Legumă

de

Două zâmbete se întâlnesc spreRoata-copil a sârguinței meleBagajul sângeros al creaturilorfăcut carne în legende-vieți fizice.Suplețea intermediază furtuni nor deasupraPloaie cade sub foarfeceleÎntunecatului coafor –Înotând furios sub arpegiile ce se contrazic.În seva mașinii iarbăCrește împrejur cu ochi ascuțițiAici cota-parte a mângâierilor noastreMoarte și plecate cu valurile.Se predă singur judecății timpuluiDespărțit de meridianul perilorNon-lovituri în mâinile noastreSpicele … Citește mai mult

Tristan Tzara – Poemă Mondenă

de

Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-ntrebare-Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țarăȘi literatura e viermele ce roade drumul subteranPrin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vieÎn provincie unde dădeau educație părințiiPentru păstrarea credinței – a crezut că-i mai bine să vieÎn … Citește mai mult

Tristan Tzara – Insomnie

de

I.Stoarce, Dumnezeu, lămâia luniiSă se facă simplitatea ceruluiTrimite-ne anunțarea minuniiCa pasărea de cârpă a luminiiPentru bucuria sufletului.Când nu se mai văd orașele, când se îneacă averea armatorilor din portCând se îmblânzește furtuna ca mielulCând se-așază ruga în genunchi ca mulsul vacilorCoboară îngerii cu mișcări încete de înotDespărțind întunericul.Așa ți-am apărat mierea cărnii de țânțariȘi grădinar … Citește mai mult

Tristan Tzara – Soare Nocturn

de

Regele său de gheață și numele său coboarăpentru a apărea pe mare în pește și rechin corpul săupază maritimăa fi născutvoracitate deschisă la sunetul lăncilor și ușa verde.Fii sora mea pe larga mișcare planetarăprea multă vreme am văzut scheletalmanechinele umbrite în mina albăfierbinte.Și eu proiectez pământul și bijuteriile tale sunt ochi viivaca dă naștere la … Citește mai mult