Traian Dorz – Versuri.pro

Nu Primi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu primi nimic la tine nemuncit și ce nu-i drept / Nici nu lăcomi la ... →

Să Nu Uiți Cerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să nu uiţi cerul, când prea lina
îţi pare clipa pe pământ,
căci clipa pe pământ e-o clipă,
s-a dus pe-un fulger luat de vânt.
Să nu uiţi Iadul, când prea dulce
îţi pare că ar fi-un păcat,
căci dulcele păcat e-o fiere
ce-o să te ardă necurmat.
Să nu uiţi noaptea când prea albă
îţi pare ziua care-o duci,
căci ziua cea prea albă astăzi
poate sfârşi printre năluci.
Să nu uiţi moartea când prea tare
îţi pare tronul unde şezi,
căci slava lumii e-o părere
pe care-o pierzi când nici nu crezi.
Să nu uiţi că eşti om, când pare
că eşti un zeu – şi-aşa gândeşti,
o, secătură trecătoare,
în ce nimic te prăbuşeşti!.
O, nu uita ce ţi-e ‘nainte
nici tot ce-ţi poate fi ‘napoi,
-să mergi spre Răi cu fapte sfinte
şi nu spre Iad târând noroi.

În Mersul Către Mâine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În mersul către Mâine, ajută-ne, Iisus,
să ne sfinţim viaţa, să ne mărim puterea,
mai răbdători să trecem spre ultimul apus,
mai plini de vorbe sfinte să ne-ntâlnim tăcerea.
Prin cerurile nopţii, să nu cădem gunoi,
prin vânturarea zilei, să nu ne-alegem pleavă,
prin anii încercării, mergi pas la pas cu noi,
să ne găseşti la capăt învredniciţi de slavă.
Credinţa neschimbată ne-ajută s-o păstrăm,
nădejdea neclintită să ne-o-ntărim într-una
şi dragostea fierbinte cu lacrimi s-o-ncărcăm,
căznindu-ne genunchii să cucerim cununa.
Apleacă fruntea noastră mereu cu-atât mai jos
cu cât mai sus spre Tine ni-e inima ’nălţată,
nimic să nu ne-atragă din ce-am simţit frumos,
nimic să nu ne lege din ce-am lăsat odată.
Aşa, când o s-ajungem la Ţărmul Fericit,
în Zorii-Acelui Mâine ce-l tot dorim de-aseară,
Iisuse, să ne-ntâmpini cu Prânzul pregătit,
uitând de noaptea asta
şi foamea ei amară….
Amin

O, Om!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai,
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să-ndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus… în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt… cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă… viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita! Fii credincios,
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

Dragostea Care Nu Doare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dragostea care nu doare
n-are roadă, numai floare,
n-are lacrimi, ci-nșelare,
n-are viață, numai pare.
Dragostea care nu plânge
nu se-aprinde, ci se stinge,
nu se nalță, ci coboară,
nu învie, ci omoară!
Dragostea ce nu-i fierbinte
nu te crede, ci te minte,
nu e-n soare, ci e-n ceață,
nu-ncălzește, ci îngheață.
Dragostea ce nu-i curată
nu trezește, ci îmbată,
nu rămîne, ci trădează,
nu albește, ci-ntinează.
Numai Dragostea Divină
nu te arde, ci te-alină,
nu te lasă, ci te ține,
orice trece și-orice vine.
Numai dragostea frumoasă
legămîntul nu și-l lasă
și cununa nu-și desparte
ici în viață, nici în moarte!

Suferința

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Suferință,
crin din care Domnul Și-a-mpletit cununa,
mulți te plâng când mergi la dânșii,
Eu te cânt întotdeauna,
căci în leagănul tău dulce
când m-a pus întâi durerea,
am văzut la căpătâiu-mi,
vegheatoare, mângâierea.
Suferință, soră scumpă
ce mă porți de-atunci cu tine,
câte bucurii în suflet mi-ai dat tu
printre suspine!
Tu m-ai învățat, ca umbre
și-amăgire și ispită –
să le văd pe toate câte vine lumea să-mi promită.
Și să aflu ce comoară e primirea slavei sfinte
și cunoașterea iertării
și iubirea ei fierbinte
și-a încrederii odihnă și-alinarea cea plăcută
care-o lasă Mâna dulce peste lacrima tăcută.
Tu mi-ai dezvelit în suflet zări necunoscute mie
gura, tu mi-ai pus să cânte
mâna, tu mi-ai pus să scrie
și-n iubirea armoniei salbe și cununi s-adune
fericit cu ele Chipul Domnului să-L încunune.
Suferință, suferință
astăzi când spre ceru-albastru
pe-a recunoștinței aripi
zboară gândul meu sihastru
Eu Îl rog pe-Acel ce Crucea a purtat-o-n umilință
să mă facă să-ți știu prețul
și frumsețea, –
Suferință!…

Maica Domnului Iisus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Maica Domnului Iisus,
Crin al Cerului de sus,
Rai al sfintei curății,
binecuvântată fii!.
Maica Domnului Hristos,
dar al gândului duios,
floarea zărilor cerești,
binecuvântată ești!.
Maica Marii Îndurări,
chip al sfintei ascultări,
Taina sfintei profeții,
binecuvântată fii!.
Maica Domnului Hristos,
rod al Duhului Frumos,
mila inimii-omenești,
binecuvântată ești!.
Maica Domnului Iisus,
rugătoarea noastră Sus,
te cinstim, supușii fii,
binecuvântată fii!

Cu Ce-Ai Rămas Din Flăcări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare?
Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai?.
Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut ‘nainte; şi-acuma ce mai ai?.
Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nţelepciune, şi tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars şi mai ai?.
Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare
Nimic n-aveai ‘nainte şi azi nimic nu ai!

Ce Grabnic Trece Timpul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce grabnic trece timpul,
– abia am început
și iată suntem gata
de drumul nevăzut.
Ce repede trec anii
ca frunzele pe vânt
ce vis și ce părere
sunt toate pe pământ!.
Ca ieri părea că viața
e-un drum pe veci deschis
iar astăzi parcă totul
n-a fost decât un vis.
Cu ce frământ începem
în zorii vieții tot,
iar la apus, cum toate
suspin amar ne scot.
De ce vedem la urmă
acest sfârșit amar
și nu vedem înainte
cât zbucium e-n zadar?.
De ce nu știm de astăzi
al vieții veșnic preț
de ce-l știm doar la moartea
cu-nfricoșat județ?

Isuse, Cântecele Mele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Isuse, cântecele mele
sunt psalmi duioși crescuți din plâns
și-s boabe de mărgean din funduri
de adâncimi de dor nestins.
Ți le-am cules din noaptea jertfei
și din viața mea le-am rupt
ca să le-aduc la poala Crucii
Acelui pentru care lupt.
Cu dulcele izvor de lacrimi
ale iubirii le-am udat
când din condei și când din suflet
Eu rând pe rând le-am revărsat.
Dar cu atâta drag, Isuse,
azi la picioare Ți le-așez
când Tu-mi ești singura Iubire
și Dor de care însetez.
O, împlinește-mi-le toate
și fă să lase-n câți le-ai dus
lumina, dragostea și pacea
și mântuirea Ta, Isus.