Tomas Transtromer – Frunzele Brune
Frunzele brune,la fel de prețioase camanuscrisele de la Marea Moartă.
Versuri corectate și adnotate
Frunzele brune,la fel de prețioase camanuscrisele de la Marea Moartă.
Un ren în plin soare.Muștele îi cos și îi cosumbra de pământ.
Purtat de întuneric.Am întâlnit o mare umbrăîn doi ochi.
Iarba se ridică –chipul lui, piatră cu runeîntru aducere-aminte.
O coțofană alb-neagrăîndârjit fuge-n zigzagcruciș peste câmp.
Soarele dispare.Remorcherul priveștecu chip de bulldog.
O lamaseriecu grădini suspendate.Tablouri cu scene de luptă.
Moarte se pleacăși scrie pe fața mării.Biserica respiră aur.
A fost o izbitură cândvacare a lăsat în urmă o coadă lungă, strălucitoare, de cometă.Ne ține înăuntru. Umple imaginile TV de puncte.Se așază sub formă de picături înghețate pe cablurile de telefon.Unii pot încă merge încet pe schiuri, sub soarele de iarnănetezind acolo unde mai atârnă câteva frunze.Ele aduc a pagini rupte din cărțile vechi … Citește mai mult
Moartea e numai o raniță pe care-o depunla capătul drumului,o umbră cenușiu-plumburie,ce se topește-n lumină.Moartea e numai plugulce răstoarnă pământul vieții,pâinea tare de secarăce ne-ață dinții.Moartea e doar un fugarcare-o ia înainte,un dezertorce ne încredințează parola.Moartea e doar un gard de mărăcini,în jurul unor flori de lumină:podoaba întunecată ce ne-ngăduiesă intrăm la serbare.