Versuri corectate și adnotate
Târziu, am văzut că nu erau ființe,ci gesturile tăcute ale apusului…ca un zeu uitat în adâncul timpului,cerea ajutor.Cerul era tăcut și cenușiu,la fel de indiferent față de învingători și de învinși.Ai văzut vreodată în ochii soldaților învinșidorința amară de a trăi?Nefericirea te face întotdeauna să amâni – și între timp, viața s-a dus,prietenii au plecatși … Citește mai mult
De ce imensa durere umanăte ridică deasupra propriului eu,până la halucinație și nebunie și profețieși destin, ba încă mai sus, până la dreptate…Și ești doldora de amintiri și fapte și vedenii, martoral valurilor generațiilorvenind dinspre adâncul timpuluiși spălând veșnic întreaga lume.Și se umflă degeteleca un pântec gata să nască.Și atunci înțelegi durerile infinituluila durerile pântecului … Citește mai mult
De la tatăl meu am moștenit această nefericită mână și de la mama mea o aripă mare, din acelea pe care le scotea din sufletul ei și le înfigea la pălăria ei amuzantă – este de pe vremea când nopțile dulapul cel vechi se deschide singur și iese o ghilotină, eu mă lupt cu ea, … Citește mai mult
(pentru Lula, care nu va citi niciodată).A trăit ultimele sale clipe.În gară, noaptea, aștepta trenul să treacă peste el pentru a termina cu tot.Deodată, dintr-un impuls vechi și uitat, a urcat pe șină ca să pășească la fel ca pe vremea când era un copil veșnic.Atunci, cu stupoare, a văzut-o pe mica sa verișoară moartă … Citește mai mult
Și iată-ne aici,fără bagaje,dar cu o lună atât de frumoasă!Am visat la o lume mai bună.Bietă umanitate, nu ai pututnici măcar încă un capitol să scrii.Ca o scândură dintr-o epavă tristănavighează vechiul nostru continent.Cât de frumos miroase pământul seara!.Bineînțeles că i-au plăcutidealurile umanității,dar păsărileau zburat mai departe.O lume fără inimă, dură,care niciodată nu a deschis … Citește mai mult