Tadeusz Rożewicz – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Tadeusz Rożewicz – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Nimic în Mantaua Lui Prospero https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-nimic-in-mantaua-lui-prospero https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-nimic-in-mantaua-lui-prospero#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88442 →]]> Caliban, sclavul,
cel care a învățat graiul omenesc,
așteaptă.
Cu botul în gunoi,
cu picioarele în rai,
adulmecă omul,
așteaptă.
Nimicul sosește,
nimicul în mantaua magică
a lui Prospero,
nimicul din stradă și din gură,
din amvon și din turn,
nimicul din difuzoare
se adresează nimicului
despre nimic.
Nimicul plămădește nimic,
nimicul educă nimic,
nimicul nu așteaptă nimic,
nimicul amenință,
nimicul condamnă,
nimicul grațiază.

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-nimic-in-mantaua-lui-prospero/feed 0 Văd Nebuni https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-vad-nebuni https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-vad-nebuni#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88443 →]]> Văd nebuni care
Au mers pe mare,
Au crezut până la capăt
Și s-au dus la fund.
Încă și acum ei înclină
Barca mea nesigură.
Înlătur acele rigide
Palme îngrozitor de viu.
Le înlătur an de an.

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-vad-nebuni/feed 0 Lirica din Lausanne https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-lirica-din-lausanne https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-lirica-din-lausanne#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88444 →]]> Crucea fără brațe
dragoste fără credință
poetul
pe malul apei mari
curată și moartă
așteaptă să vină
șarlatanul.
poezia-i
o rană deschisă
ultima zvâcnire a sângelui.
imaginea înțepenită
a lumii

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-lirica-din-lausanne/feed 0 Cât De Bine https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-cat-de-bine https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-cat-de-bine#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88441 →]]> Cât de bine pot aduna
Fructe în pădure
Mă gândeam
Că nu mai este pădure și nici fructe nu sunt.
Cât de bine pot sta culcat
În umbra copacului
Credeam că arborii
Nu mai dau umbră
Cât de bine sunt cu tine
Așa mi se zbate inima
Credeam că omul
Nu are inimă

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-cat-de-bine/feed 0 Tata https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-tata https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-tata#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=37396 →]]> Trece prin inima mea
bătrânul meu tată
În viață n-a făcut economii, n-a strâns
bob cu bob,
nu și-a cumpărat casă,
nici ceas de aur,
nu prea curgea apă la moara lui.

A trăit ca o pasăre
cântând
de la o zi la alta, dar
spuneți-mi, poate oare,
trăi altfel un mărunt funcționar
vreme de mai mulți ani?

Trece prin inima mea
bătrânul tată
cu pălăria veche
fluierând
un cântec vesel
și crede cu sfinție
că va urca la cer.

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-tata/feed 0 Poem https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-poem https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-poem#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=37412 →]]> Vrusesem să descriu
căderea frunzelor
într-un parc din sud.
Cinci lebede albe
alunecând pe oglinda de apă
împietrită.
Vrusesem să pictez
negrele crizanteme
oxidate de brumă.
Lumina pe buzele
unei tinere fete
ce trece.
Visasem la poeţii
din tărâmul de Mijloc
ce stăpâneau arta
de a scrie opere desăvârşite
Ei s-au stins
dar lumina poemelor lor
ajunge până la mine
după o mie de ani.
O frunză tocmai a căzut pe pământ.
Şi am înţeles
tablourile care plâng
tăcerea muzicii
misterul poeziei mutilate.
Reîntors acasă
mâna mea a-nceput să scrie
un poem
surdo-mut
care a vrut să existe
să vadă lumina zilei
dar eu nu doresc să îl scriu
aştept să înceteze încetul cu încetul
să mai respire.

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-poem/feed 0 Chipurile Patriei https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-chipurile-patriei https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-chipurile-patriei#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=37397 →]]> Patria este țara copilăriei
Locul nașterii
Este acea mică și cea mai apropiată
patrie.
Oraș orășel sat
Stradă casă curticică.
Prima iubire
Pădurea la orizont
Mormintele.
În copilărie cunoști
Florile plantele grânele
Animalele
Câmpiile luncile
Cuvintele fructele.
Patria râde.
La început patria
Este aproape
La o întindere de braț
Abia mai târziu crește
Sângerează
doare

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-chipurile-patriei/feed 0 Masacrul Copiilor https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-masacrul-copiilor https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-masacrul-copiilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=37413 →]]> Copiii țipau: „Mamă!
Eu am fost cuminte!
E întuneric! Întuneric!”.
Îi vedeți
Se duc la fund
Vedeți tălpile micuțe
s-au scufundat.
Vedeți oare
urma aceasta
tălpile acestea micuțe
aici și-acolo.
Buzunarele sunt pline
de sfori, pietricele
și de căluți din sârmă.
Câmpia largă e închisă
ca o figură geometrică
copacul de fum negru
e vertical
copac mort
fără stea în coroană.

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-masacrul-copiilor/feed 0 La Moartea Poetului https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-la-moartea-poetului https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-la-moartea-poetului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=37398 →]]> În amintirea lui K. I. Galczyński.
Cad lacrimi și păsări
stele și zăpadă
sceptre și ploi
tăceri și tunete.
Zburând
te-ai poticnit de trunchiul de argint
al nopții de decembrie
și-ai căzut
din ce în ce mai repede
mai clar
îmi pun palmele la ochi
cu toate că nu văd nimic.
Acolo te așteaptă
Muzele
fetițe plicticoase cu bentițe
din primul detașament
al unei școli de la țară.
Te vor lua de mâna
care a lăsat condeiul
și te vor conduce departe
că ești încă slăbit
că încă te mai doare
inima-ți sărmană
omenească.
Ai să le reciți
versurile
nescrise
tăcute ca florile

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-la-moartea-poetului/feed 0 Mama Spânzuraților https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-mama-spanzuratilor https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-mama-spanzuratilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=37414 →]]> Se freacă de pielea zgrunțuroasă a gloatei,
Aici
pe străzile acestea umblă
mama celor spânzurați
neagră
capul argintiu în brațe
și-l poartă
vai cât de grea e stânca
împovărată de noapte
și de lumină spartă.
năucă se-nvârte
și cântă și cântă
în ghetele-i cu tocuri tocite
cu pântec sterp
cu sân ofilit
urlă sirena năucă
la luna puhavă de deasupra orașului.
cu tălpi de plumb pășește
pe betonul străzilor
mama celor spânzurați
cu luna atârnată de gât
se duce la fund
frecându-se de solzii zgrunțuroși ai gloatei.

]]> https://versuri.pro/tadeusz-rozewicz-mama-spanzuratilor/feed 0