Sufletul E Un Artist – Versuri.pro

Iubirea În Trei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În ziua în care ne-am văzut, Cupidon a zâmbit, sau poate Lucifer? Nu am găsit răspunsul și nu-l mai caut. A fost ceva angelic în privirea ta, acolo m-am pierdut, în acea mare a sufletului tău. Am început o călătorie frumoasă, ne-am alintat, ne-am sărutat, ne-am spus atâtea… of, dar ce rău că nu ne-am spus că suntem trei, în acel spus. Și m-am pierdut și lumea mea s-a dus, nu știu unde-am rămas sau oare unde eu m-am dus. Târziu să mai întreb, târziu să-mi mai răspunzi. Se spune că poți iubi în același timp două persoane, nu, nu cred, e o minciună, se spune că iubești când acea persoană e mai presus de tine, asta o cred. Dar cine merită acest mare DAR, de a fi piedestalul acelei finite.
Când te-am întâlnit am mulțumit lui Dumnezeu, ți-am mulțumit ție că exiști, și acum la final îi mulțumesc tot Lui căci mă iubește de vrea să trec prin această suferință, și-ți mulțumesc și ție că acea mare de tăcere a ascuns toată suferința de acum.
Acum, pozele și amintirile stau dovadă fericirii, dar în spatele lor… of, ce durere, și cui să spui, în nopțile în care ai striga, în zilele în care ai cutreiera lumea doar să scapi de acea apăsare. Și acum au rămas doi, ei doi, cei care au fost și la-nceput, oare de ce minciună, oare de ce așa, oare de ce…
Da, nu mă mai întreb dacă a fost Cupidon sau Lucifer, dar restul întrebărilor le car cu mine zi de zi, cu fața-mi aplecată, cu fruntea încruntată, cu pași tot mai rari, cu inima-mi zdrobită, cu sufletul plin de amar.
Și da, sunt mulți ce suferă și poate din mai mult, însă a mea suferință eu țin să n-o ascund. Căci poate timpul și tot ce eu aștern, cândva, cineva le va citi cu-n sens.

Nu Voi A Face Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În anii de-au să vină, tu să mă uiți…
Să nu-ți aduci aminte că și noaptea suspină,
Căci nu ai tu vreo vină căci nimeni nu a fost
Părtaș la acea lume în care am fost doar doi.
Eu stau și cuget, încerc să te găsesc,
Ești tu cea care noaptea în vis eu te zăresc?
Ești oare o nălucă, ești oare doar un vis
Și-atunci privirea oare de unde-o recunosc?.
Oare să fie mintea, sau poate sufletul
Să-mi joace oare feste, să-mi pună la ‘ncercare?
Al meu gând, al meu fior
Nu, nu cred astfel.
Căci buzele-mi mai poartă, și-acum al tău sărut
Căci mâinile-mi arată, pe lut, al tău trup
Căci ochii de-i închid, te văd și te descriu
Un singur lucru e tot ce eu nu pot să știu.
Cuvinetele și gândul în taină să le ascult
Al tău parfum din nou să îl mai simt
Să-mi spui cu ‘adevărat
De-ai fost tu oare, doar pedeapsa mea?

Ce Nume Oare?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când luna e deasupra-mi, și jos e un pustiu
Mă uit la tine, dragă, și ușor încerc să-ți cânt
Nu-s versuri dintr-o carte, sunt versuri dintr-un vis
Acest vis, acel miracol când eu cu tine-s.
Când soarele-i deasupra, și jos e un ocean
Mă uit la tine, dragă, și-ncerc să-ți șoptesc
Cum al tău chip cel drag, acel frumos surâs
Tu al meu suflet, dragă, tu l-ai răpus.
Mi-e dor să am deasupra luna, sau soarele cel drag
Mi-e dor să pot privi în jos
Dar totul e-ntuneric, de la o vreme-ncoace
Și nu știu dacă, dragă, tu ochii mi-ai închis?
Încerc să te găsesc, cu mâinile-mi te caut
E totul doar un vis, sau e pustiu, deșart?
Și te tot caut pe tine, eu cel far’ de nume, tu ești C…
Acum e prea târziu a-ți spune…
…Și totuși mergi cu bine…

Pentru Un Bondar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu știu când a început, nu știu cum a început, amintirile îmi zboară în mintea ce acum e demult pierdută. N-am crezut și e târziu să pot cere cuiva ceva, e târziu să încerc să fac ceva, e târziu în noapte și noaptea e zi, căci ochii mei sunt închiși doar pentru a privi acele amintiri, pentru a desluși ceva… dar oare ce? Amintirile hoinăresc zi și noapte în mintea mea și sufletului meu nu-i dau pace, pribegesc într-un pustiu necunoscut.
Credința-mi e-ncercată și totul e abis, și luna-i cufundată într-un neant de nedescris,
căci ce e azi, mâine va fi o altă amintire, un alt ecou, un alt vis.
Și totuși cine e acela ce poate a-mi răspunde?
E oare viața, o luptă-n asta lume?
În asta viață, n-aste vremuri ducem o luptă, o luptă cu noi, o luptă…
E frumos să iubești, e frumos să te dăruiești, e frumos până pierzi ancora sufletului, până toate punctele cardinale nu mai stau locului și te-ai pierdut în acel ocean vast al dăruirii. Dar ca orice ocean ce-ți arată toate frumusețile lumii îți poate arăta și furtuna, și acea furtună de te va scufunda în marea de amărăciune, unde zece mâini de-ai avea, de niciun țărm nu le poți ancora.