Stefan Baciu – Versuri.pro

Constantin Noica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Constantin Noica.
O seamă de cuvinte ‘ncrucișate
cu-n talc ce suie tainic din străfund
și gânduri în balanță răsturnate
ca aur de nisip pe-un val la prund.
Din Kant și din bătrânul Anton Pann
adâncul vorbelor l-ai despicat în taină
–un matematic Baltasar Gracian–
tu gândul îl dezbraci de-a vorbei haină.
Însingurat pe-a veacului alee
la ceas secret de brumă și cleștar
cu-n toc muiat în trudă și-n idee
clădești al sufletului dicționar.

Nadeșul Săsesc Județul Târnava Mică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nadeșul săsesc județul Târnava Mică.
Chelia unchiului Ieronim Dan
vocea verișoarei Tita
în odaia cu tăblița de tinichea „PTT”:
„Daneș, Daneș, numărul șapte”
șunci, slănini, cârnați agățați de tavanul cămării
etajere pline cu colecții
de reviste prăfuite
„Telegraful Român”, „Oastea Domnului”, „Cosinzeana”
„Țara Noastră” și fotografia lui Octavian Goga
pătată de muște
un inverosimil cactus
pe frunzele căruia ne iscăliserăm cu toții cu un vârf de ac
(oh, cactusii de mai târziu, în Mexico
și aici, în insula Oahu)
ojina la patru, cu Ionel Moldovanu venit de pe front
ceapă verde, ridichi, pită, caș și slănină
sticla de vin lăcrămând de răceala pivniței
unchiul Ionel dregând un scaun în șopron
Bunica în fața sobei cu naframă neagră trasă pe ochi
învârtind făcălețul în mămăligă.
pe înserat
Tata întorcându-se de la plimbare
cu bastonul și cu un buchet de flori de câmp.
intr-un târziu, ultimul autobuz înspre Târgul Mureșului
și luna plină ridicându-se peste vii
dinspre Țigmandru

Treceam Prin Vii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Anei Maria.
Azi nu mai stau la pândă balaurii în vie,
Putem să mergem singuri şi struguri să culegem.
O să privim cum seara pe câmpuri întârzie
Şi prea marea tăcere noi n-o s-o înţelegem.
Noi amândoi vom trece, strivind pe sub călcâie
Pământul care-o plânge cu primii pitpalaci,
Când unii dintre struguri au miros de tămâie
Ne-om agăţa bereta de fragezii haraci.
Pe ariile-arate un bou răneşte seara
Şi nucile, de-acuma, uşor vor da în pârg
Şi sufletul ne doare că se sfârşeşte vara,
Vom merge noi cu ele, curând de tot, în târg.
Tu plângi, zărind o frunză murind sub filoxeră
Şi plânsul tău îmi pare un cântec de demult,
Îţi prind o floare mică, în piept, la butonieră
Şi inima îţi bate, tristeţea ţi-o ascult.
Un cântec, ca o apă, din vale ne inundă,
Putem să-ntoarcem calea şi să pornim spre sat;
Răcoarea peste frunze se lasă ca o undă
Sau ca o mână bună. Acum s-a înnoptat.
Pe drumul către casă, mai bine să tăcem
Şi pentru rodul viei să ne rugăm în gând
Şi vinul vechi din sticle să mergem şi să-l bem,
Ca toată amintirea s-o auzim plângând.

Privire Prin Geamlâc În Pasalâc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Privire prin geamlâc în pasalâc.
Miresme plutitoare în stinse cafenele
și în geamii cu turle de roșu bigi-bigi
tutunul se ascunde în pipe și-n masele
pe rafturi dorm pisicii și se trezesc covrigii.
În portul de sineală răsună geamandura
mari sticle de mastică în pivnițe adorm
penițe klaps, borcane cu vechi șerbet de mure
se-ngrămădesc pe mese într-un trecut diform.
În atelierul serii cad stele pe podele
și bufnițe vin în taină șezând pe vazistas
un scrâșnet de metale răsună-n giurgiuvele
târcovnicii încearcă în strană straniu glas.
Pe tăvi de-alamă lucii vin oști de baclavale
și-un bric salută luna la Tulcea în ostrov
la un pahar de vorbă cu țuică și taclale
mă-așteaptă ca un pașe poetul L. Dimov.

Balada Omului Care N-a Ajuns Nimic Din Ce-a Vrut Să Fie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Balada omului care n-a ajuns nimic din ce-a vrut să fie.
Aș fi vrut să fiu un piccolo în Tahiti
căutător de perle negre undeva în Bali
în Samoa să păzesc tăcerile clipei
în Florida să scutur portocalii.
Aș fi vrut să fiu acrobat în Filipine
sau cowboy în insulele Mariane
în Bolivia aur aș fi vrut să caut în mine
cormorani sub albe ceruri pakistane.
Aș fi vrut să cânt în Tucuman milonga
să conduc un taxi în Santiago vara
să dansez în baruri la Macuto conga
sau în Tenerife să-mi strunesc ghitară.
Aș fi vrut să fiu birtas în Turnu Măgurele
flasnetar de port uitat în Călărași
aș fi vrut să fiu un lustragiu de stele
profesor de canto în liceu la Iași.
Aș fi vrut să fiu notar în Făgăraș
marinar pe-o barcă albă la Roscoff
vânzător de ziare-n piața la Mediaș
negustor de mure-n piața la Brașov.
N-am ajuns nimica din ce-am vrut să fiu
nici campion de rugby, vatman sau birjar
bate-un vânt din Kona, plouă și-i târziu
matur praful lunii singur într-un far.

Vizita Inopinată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vizita inopinată.
Căzut cu parașuta în Piața Lahovary
mă caut, mă-ntreb și nu mă regăsesc
un vânt nebun îmi zboară ochelarii
tramvaiele la cotituri scrâșnesc.
Din coridoare ies la ceas de umbre
poeții morți de mult și îngropați
în pardesie de colori adânci și sumbre
fantome azi – ieri camarazi și frați.
Mă așez pe scaun la frizerie
un braț de os ascută-un brici
vad ortul popii-n fundul de cutie
și din clăbucul rece ies furnici.
La chioșc în colț îmi cumpăr „Universul”
și litere de aer mor pe-o filă de nimic
auzi un plop cum îmi scandează versul.
În stație-așteaptă pasagerii-un dric

Elegia Sexagenarului Adolescent

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Elegia sexagenarului adolescent.
Ninge cu flori de plumeria peste automobile,
bunici sunt azi neuitatele noastre copile.
Prietenii de ieri au plecat la odihna-n morminte,
cenușă și plumb cad de-avalma peste cuvinte.
Taifunul istoriei bate crunt prin golite bodegi,
la pensie-au ieșit boemi și piccoli și regi.
Numai eu stau singur și mut în port la Antofagasta
și Anzilor albi le privesc sub cerul albastru creasta.
Curge sângele vremii cu nisipul lumii-n clepsidră,
la fiece colț de stradă scoate capul o hydră.
Zadarnic aștept în Tegucigalpa tramvaiul 5,
departe, la Turnu Măgurele, plâng ultimele caterinci.
Duce uraganul în neștire, cărți, reviste și manuscrise,
am rămas același amestec de Don Quijote și Ulise.

Cântăcel Pe Căprării

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cântăcel pe căprării,
covrigari și iaurgii,
bragagii și suialgii,
plăcântari și surugii
vin la orele târzii.
Islicari, lăminărari,
cofetari și ciubucari,
rahagii și halvitari,
panglicari și cuțitari.
Pălicari și șurtucari,
papugii și ghinărari,
opinari și găitănari,
tutungii și cămătari.
Simigii și haimanale,
beizadele și pașale,
din Fanar, iavaș-iavaș,
Cad spre Dunăre-n oraș.

Liceu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Liceu.
Sonetiști de calități și-alviță,
Președinți de plastilină,
Învăliți în foi de viță,
Decorați cu naftalină.
Ciubucari honoris causa,
Flășnetari de iarmaroc,
Va consuma menopauza,
Ard castanele în foc.
Amirali de corăbioare,
Ideologi de mucava,
Căutători de pete-n soare,
Șefuleți fără perdea.
Caractere de nămol,
Pseudonime de halva,
Mumii de la Techirghiol,
Închiriați pe-o acadea.

Seara de Atunci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când seara înecase aguzii din grădină
Și fânul, verde barbă, murea în luminiș,
Ți-am dat, ofrandă rară, în galbena lumină
Sufletul – ca pe-o undă de soare și pietriș.
Pădurea clătinase atâtea vise; însă
Noi obosiți și totuși iluminați de ochii
Ce îi simțeam aievea în fața noastră plânsă,
Ne-nfioram de vânturi, abur ușor de rochii.
Eu am tăcut deodată. În dreapta, mă priveai
Și sânii, albe pietre în seara răcoroasă
Țipau cu inima. Ce frig e-acuma, hai
Să bem un ceai, mai bine, colo-n veranda joasă.
Sunt storuri verzi și groase, ferestre largi, închise
Și luna scoate limba în ceașca străvezie.
Ne-ncercuiesc într-una inelele de vise,
În gândurile vaste umblam ca-ntr-o câmpie.
Crescut-a amintirea, acea mătase veche
Pe inima-garoafă ce moare-ntr-un pahar,
Iar zvonul serii duse îmi stoarce în ureche
Arpegii inegale și aruncate-arar.
Tu treci ca o lumină. Eu vin și cânt acuma,
Apoi îmi pipăi tâmpla și fruntea, Ah, ce greu
E sângele în mine, pe toc îmi pică bruma,
Cuvintele de-atuncea mă caută mereu.