https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-un-cos-cu-nimburi https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-un-cos-cu-nimburi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88967 →]]> Când unei Abstracțiuni i se dau brațe,
Ce brațe i se dau?.. Îndrăgostiții
Se caută cu cioturi roz în umeri,
Îngenunchează-n pat ca stâlpi de sare.
Când unei Abstracțiuni i se dă sânge,
ce sânge i se dă?.. Prin șapte găuri
din pieptul credincioșilor se scurge
– melasă fără stropi – un vid fanatic.
Când unei Abstracțiuni i se dă mană,
ea scapă. Mecanismul ei angelic
a pregătit de mult un coș cu nimburi,
și scripeți, și-l coboară sub țărână.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-un-cos-cu-nimburi/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-ora-5 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-ora-5#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88968 →]]> Și cel care purta în mâini balanța
înaintă, și un șuvoi de greieri
zimțeau lumina talerului scund.
Nu, încă nu era târziu: proporții
strâmbate, romburi licărind în mâna
unor copii prea răsfățați treceau
la orizont; de pe copaci rășina
aluneca pe buze de călugări;
vagi sunete călătoreau în dungă,
piereau! – dar încă nu era târziu.
Și-apoi, ce-nseamnă măsurarea umbrei?
Suntem – și-atâta tot. Justificarea
va fi rostită de pe-un tron înalt.
Cinci Preciste cu sfântul Prunc în brațe
veneau, plecau – rotite cerșetoare
la pragul care nu dă de pomană.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-ora-5/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-grota-cu-soare https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-grota-cu-soare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63846 →]]> Evul luminii e, demult, o amintire.
În locul cerului, respir o noapte
cu pieptul tatuat; păunii umblă
din țară-n țară fulgerând molozul
cu cozile; pe plajă, înecații
foșnesc ca scoicile, bătuți de valuri;
iar plopii care ieri au fost feștile
acum s-au consumat: câmpia-i neagră.
Numai în grotă încă e lumină.
Bărbatul, de la brâu în jos, e stâncă:
el ține-n brațele-nălțate care
încep treptat și ele să-mpietrească
trupul femeii, ultima ofrandă.
Iar muntele se simte plin pe dinăuntru,
ca zările, de stele ce pulsează.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-grota-cu-soare/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-stea-vinovata https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-stea-vinovata#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63863 →]]> Noaptea târziu
ca pământean
am vrut să mă fălesc
în fața roiurilor de
planete.
Toate cântau
iradiau
și se roteau
în dans supralumesc
se preamăreau
în graiurile lor secrete.
Numai Pământul
în mijlocul a tot și toate
tăcea.
Asemeni unei stele
vinovate
care-și iubește soarele.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-stea-vinovata/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-insula https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-insula#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63880 →]]> Cândva aceste litere pierdute
ca niște reci schelete de mărgean,
pe rând, în adâncimea fără cute
a unui veșnic, nevăzut ocean
se vor depune-ncet în straturi groase,
temeinic, sub fantasticul cristal
al unor alte zile, mai frumoase,
și – fără să stârnească niciun val –
aproape în secret, or să-și ridice
atolii inelați mereu mai sus
prin apa care cu mișcări complice
o să le spele creștetul apus,
din ce în ce mai mult și mai fierbinte,
din ce în ce mai des și mai duios,
parcă chemând aducerea-aminte
și măduva de-argint a unui os,
pân’ ce oglinda mării se va sparge
de fruntea lor ieșită din adânc,
ca de-o epavă cu străvechi catarge
ce poartă încă pânze la oblânc.
Și poate-atunci, aduse-n larg de vânturi
din țărmuri viitoare, pulberi vii
or să presare proaspete pământuri
pe piscurile reci și alburii.
Și astfel, într-o bună dimineață,
la ora când azuru-i încă crud,
o insulă va răsări din ceață
în drumul marinarilor, spre sud.
Iar căpitanul navei o să strige:
– Hei, ancora!.. Și fierul va cădea
în mare și-ascuțitele cârlige
o zi întreagă vor vibra în ea,
în timp ce mateloții or să care
butoaiele cu apă de băut
de pe ostrovul fără nume, care
așa, ca din senin, a apărut.
O gură doar – sorbită pe-ntrecute!
Apoi din nou scufunde-se-n ocean
pe veci aceste litere pierdute
ca niște reci schelete de mărgean..

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-insula/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-taramul-cu-clopot https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-taramul-cu-clopot#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63897 →]]> Da – râul este tot aici. Dar azi
nu mai desparte, înspumat și-n tropot,
văzduhul vetrei tale-mpuns de brazi
de văile Tărâmului cu Clopot.
Ai vrut s-arunci peste talazul lui
nu numai ochii. Uite: podu-i gata.
Un arc invers stă-n apele verzui,
iar lângă stâlpi zac sapa și lopata.
De dincolo, până acuma, nici
măcar un sunet n-a răzbit încoace:
cădeau în râu, fără s-ajungă-aici,
cum cade poama după ce se coace.
Ei, haide, ce aștepți? Fă primul pas.
Și totuși – n-ai curaj. Oare-i mai bine
să stai pe pod, nălucă de pripas,
până ce vine dangătul la tine?..

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-taramul-cu-clopot/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-prevestire https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-prevestire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63915 →]]> Ah, Doamne, Doamne, mult mi-e teamă!
Azi-noapte a căzut o stea,
Căzu din cer, căci adormise
Un înger care o păzea.
Spun oamenii pricepuți acuma
Și vorba află crezământ,
Că trebuie să moară fata
Cea mai frumoasă pe pământ.
Ah, Doamne, Doamne, mult mi-e teamă,
E văduv cerul de o stea
Mă tem că-mi va muri iubita
Sunt îngerii geloși de ea…

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-prevestire/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-tradarea https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-tradarea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63932 →]]> Despre această trădare
nu pot să tac!.
Dormeam cu lampa-n același iatac,
cu oglinda, cu foarfecele, cu trei calendare
ale anului viitor,
cu murmurul atât de îmbietor
pe care-l fac
Marile Lucruri Mărunte.
În zori, porneam la același atac:
eu – în frunte
ele – de jur împrejur.
Minunatelor,
Nichelatelor!
Vă jur
pe spiritul nostru de turmă,
pe filozofia voastră de cloști,
pe vinovata mea viață, –
vă jur că voi mi-erați oști
ce mă sprijineau, credincioase, din urmă!.
Pentru ce-mi stați – acuma – în față?..

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-tradarea/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-metamorfozele https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-metamorfozele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63951 →]]> Sunt cel ce nu sunt. Nencetat un altul
şi-n veci acelaşi. Vietăţi diforme
se bulucesc în mine să-şi transforme
târâşul, zborul, umbletul şi saltul.
Cunosc oceanul cu vâltori enorme
şi vipia ce bântuie înaltul.
Argintul, zgura, sângele, cobaltul
le-mbrac în tot mai felurite forme.
Plăcerea mea-i de-a-mi da eu însumi mie
nu numai o figură, ci o mie –
diverse-n grai, în gest, în răsuflare.
Sunt cel ce-şi mută limita fiinţei
în cercul schimbător al preferinţei:
azi om sau peşte, mâine zeu sau floare.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-metamorfozele/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-inspiratia https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-inspiratia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63970 →]]> Ca pe-un înger în lesă,
poetu-și plimbă
tolba cu pene de scris.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-inspiratia/feed 0