Sorin Cerin – Versuri.pro

Amintiri Pierdute în Praful Non-Sensurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Amintiri pierdute,
în praful Non-Sensurilor Existenței,
cearcă să ne îmbrățișeze.
Zilele fără adăpost,
prin care ne ducem Disperarea,
de a trăi,
fără de noi înșine,
înroșind Zorii Singurătății,
cu Lacrimile Sângelui,
ce țâșnește din rănile deschise,
ale atâtor Cimitire de Cuvinte,
pe care le rostim fără de sens,
propriilor noastre,
Iluzii ale Vieții și Morții.

Neoane Stridente de Cuvinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am fost clădiți,
ca să ne astâmpărăm setea,
de noi înșine,
cu Roua Viselor,
prin gările pustii ale Absurdului,
unde se pare că nu vine niciodată,
trenul Luminii Divine,
pe care o așteptăm,
la peronul propriului nostru Destin,
desculț și tremurând de frig,
în mocirla acestei Existențe,
a Deșertăciunii,
pentru care am devenit,
simple Statui Vivante,
așezate prin vitrinele,
pline cu neoane stridente de Cuvinte,
acoperite de strigătele surde,
ale Durerii.

Restricții de Viteză

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am fost oprit în traficul Existenței,
de către Deșertăciune,
sspunându-mi că pe porțiunea Fericirii,
aș fi avut restricții de viteză,
precum sunt cele de pe Zebrele,
Durerii sau Indiferenței,
care ne trec către Viață sau Moarte,
dar în toate cazurile amintite,
eram obligat să-mi iau măsura Disperării,
ca fiind cea mai bună prevenție,
în caz de Iubire,
ce este considerată,
cea mai gravă avarie,
a Sufletului,
de către Iluziile Non-Sensurilor Împlinirii.

Ne Sfâșie Viitorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Speranțe încercănate,
de false Primăveri de Cuvinte,
ce ning cu Disperări,
pe Inimile de Jar,
tot mai stinse,
la ferestrele Privirilor strivite,
de norii de plumb,
ai Furtunilor de Gânduri,
tot mai indiferente și obtuze,
ce ne sfarmă,
Eternitățile de Clipe,
în care ne-am putea ascunde,
Iubirea,
din calea Zilelor fără adăpost,
ce se reped să ne sfâșie Viitorul.

Cazinoul Viselor Noastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De ce, Doamne,
ai lăsat,
doar zarurile de piatră amară,
să ne arate,
Calea spre Absolut,
a Adevărului Iubirii?
La care nici unul dintre noi,
nu vom câștiga niciodată,
nimic altceva,
în afară de Alienarea Singurătății,
oricât am încerca,
să pariem la ruleta roasă,
de mâinile atâtor Eternități de Clipe irosite,
ce nu vor afla niciodată,
că întreg Cazinoul Viselor noastre,
aparține Absurdului și Deșertăciunii,
acestei Lumi a Morții.

Să Ne Slujească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lacrimi de vânt,
vărsate de ulcioarele
zilelor fără adăpost,
pe zidurile ce despart
ființa de neființă,
pe zebrele binelui și răului,
care le trecem alături de moarte,
să ne împlinim destinul,
iluziilor non-sensurilor existenței,
care ne-au dat
depresiile absurdului charismatic,
să ne slujească,
arta de statui vivante
a deșertăciunilor,
ale căror disperări
trebuie să le interpretăm la perfecție
în mocirla acestei întrupări,
care la final va rămâne
a nimănui.

Apusuri Mov

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Regrete de plumb,
ni se scurg,
prin venele cenușii ale Cuvintelor,
a căror Așteptări,
ne rătăcesc Privirile,
în căutare de Iubire.

Apusuri mov,
ne strivesc Amintirile,
pierdute în Singurătatea amară,
a Destinului,
Nimănui.

Produse de Întreținere a Pielii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Clipele iluziilor vieții și morții,
lucrează cu spor,
întrecându-se unele pe altele,
pentru a făuri,
cât mai multe produse,
de întreținere a pielii,
tot mai îmbătrânite și zbârcite,
a Disperării,
înecată în riduri de cuvinte,
ascunse sub straturi groase de cremă,
a Indiferenței,
fabricată după rețeta Absurdului,
din laboratoarele Disperării.

La Margine de Speranțe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce-am mai putea face,
decât să lăsăm,
și această Poartă sentimentală,
ruginită și părăsită,
pe lângă care trecem,
și suntem noi acum,
să zacă la marginea unor Speranțe,
conștiente că acestea,
nu-i va mai deschide vreodată,
sufletul,
ascuns în privirea,
în care nu ne mai regăsim,
aceeași inimă de jar a viitorului,
unei iubiri,
pierdută acum,
printre florile de lacrimi,
ale uitărilor,
reci și triste,
din cimitirele de cuvinte,
pe unde își irosesc pașii regretele,
zâmbetelor de gheață,
ale destinului nostru.

Trebuie Să Le Târâm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Furtuni de Vise,
tună și fulgeră cu Priviri,
pe pragurile Disperării,
ce-și pierde identitatea,
într-un Absurd,
al Inimilor de Cenușă,
ce-ar fi ars pentru noi,
Iubire,
pe fruntea Orizonturilor,
care ne-au încătușat,
cu Amintiri de plumb,
pe care trebuie să le târâm,
după Străbunii,
tuturor Cuvintelor,
în care ne-am regăsit,
undeva-cândva,
Fericirea.