Silvia Rîşnoveanu – E Paște

E Paște.E Paște, dragul meu, din nou e Paște,Iar eu sunt ca o salcie plângătoareLa mal de timp, rămasă în picioare,S-adulmec Cerul care azi renaște.Parfum sfințit de smirnă și tămâieSe-mprăștie prin gândurile meleȘi-l văd pe Domnul slavei scris în ele,Singurătatea clipei să-mi mângâie.Și plâng cu ramuri verzi de bucurieC-am prins în ochi o nouă înviere,Din … Citește mai mult

Silvia Rîşnoveanu – Un Dor Imens

Un dor imens.O văd pe mama deschizând o poartă-Închis-a stat eoni întregi de-a rândul-Iar tata.. tata-mi desluşeşte gândulÎnţepenit la margine de soartă. M-apropii şi mă sprijin de-o ulucă.Frumoasă-i mama! Azi nu mai suspină.Iar tata.. tata flori în păr mi-anină,De parcă-n rai m-ar pregăti de ducă. „Ce faci aici”? Mă iscodeşte mamaŞi-i simt în glas cum … Citește mai mult

Silvia Rîşnoveanu – Evadare

Evadare.Azi nu mai am a-mi pune întrebări,Citesc demult răspunsurile-n semne,Sub pași e-un glas ce știe să mă-ndemneȘi-atunci când gânduri se afundă-n mări.Nu mai am timp! De-l am, nu-l risipescCa pe-un talant, plătind o lume moartă,Adâncul meu mi-a redeschis o poartăȘi-un alt tărâm pe care să pășesc.Pe-acest tărâm iubirile sunt verzi,Nemuritoare ape abisale,Reamintind iubiri primordiale,În care … Citește mai mult

Silvia Rîşnoveanu – Înstrăinare

ÎNSTRĂINARE(Sonet).De dorul meu se sting cireși în floare,Când umbra lor în ochii tăi se-nchinăSe-aud chemări din orice rădăcină,Din orice ram. Ce albastră-nstrăinare!.Adâncul tău ca un ocean suspină,Ah, cum te dor, eu, dulcea ta uitare!Ce pot să fac? Sub pași, ca o-ntrebare,Mi-ai pus cărări de zeci de ani lumină.Bat clopotele-a vară.. în grădinăȘi-n ochii mei se-anunță … Citește mai mult