René Char - Versuri.pro

Societate

Eram în decembrie, noaptea se îmbrăca devreme. O ploaie violentă se amesteca cu / un … →

În bucla rândunicii o furtună cere vești, o grădină se construiește. →

Ziua zicea: “Tot ce trudește mă însoțește, mă îndrăgește, se vrea fericit. Martori ai comediei … →

În decursul acțiunii sale prin ținuturile defrișate ale universalității Verbului, poetul integru, avid, impresionabil și … →

Prieteni, zăpada aceasta așteaptă zăpadă pentru o muncă simplă și pură, la limita aerului și … →

N-ar trebui să-i iubim pe oameni ca să le fim de un real folos. Ar … →

Suntem trecători care ne dăm silința să trecem, deci să răspândim tulburarea, să impunem căldura … →

Nu mi-e teamă. Sunt numai amețit. / Trebuie să micșorez distanța dintre dușman și mine. … →

Imită-i cât mai puțin pe oameni în enigmatica lor neîndemânare la făcut noduri. / René … →

O fericire care nu-i decât mare neliniște amânată. / O fericire albăstrită de-o admirabilă nesupunere, … →