Releveu – Versuri.pro

20

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Patefon Records, Releveu.
Au fost, au fost pumni în perete aplicați în luni de regrete,
acum scap de defecte, scriu texte făcând să plângă caiete,
trec peste, lăsând în urmă urme de ghete,
vezi prin ferestre trec cete cu lanțuri și plete.
Cum mă simt la 20 exact ca la 14,
cu ceva păr pe față și cu creerii vraiște,
tânjesc după concerte, visând ca la 13,
voiam să am 20, acum vreau să am 12.
Acum 19 aveam 1, am coborât printre voi
și până m-am dezmeticit a trecut timpul, deja făceam 2.
La 3 am ieșit cu mama de mână,
m-a scăpat în noroi,
pe la 4 ani am început să vorbesc zicând „papa”
apoi m-am trezit cu un chec, în el 5 lumânări îndesate
și când am făcut 6 deja voiam să las totul în spate.
La 6 jumate am început școala,
brusc am făcut 7,
la 8 plângeam după mama când pleca la muncă în tura de noapte.
Hai. 2, 10. Patefon Records.
La 9 mă întrebam de ce e vară și plouă,
la 10 aveam gânduri ce nu v-ar fi trecut prin cap vouă,
am făcut 11, eram deja băiat mare,
am început să dau în sor-mea jucând „care pe care?”
când am făcut 12 deja am început să chiulesc,
la 13 am rămas la franceză, nici nu vreau să-mi amintesc.
la 14 am scris primele versuri când mergeam să-mi ridic buletinul,
la 15 mă alcoolizam cu Ștefan în liceu vomitând în continuu.
Când am făcut 16 am primit o scrisoare în care-l anunța dirigu’ pe tata că-s în situație de exmatriculare.
Am făcut 17, deja aveam 3 albume,
adică 30 de piese dintre care doar 4 au fost bune,
la 18 ani majoratul făcut pe 13, într-o vineri,
de ce de noaptea aia nu-și mai amintește nimeni?
La 19 eram bucuros, îmi zicea mama „hai să petreci!”
Acum e 11 ianuarie și nu știu cum de-am făcut 20!

Pandemie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De azi e liniște, aud cum plescaie valuri
Văd cerul oftând, marea mușcând din maluri
Aud noaptea șoptind, luna-i plimbată-n caruri
De astăzi nicio stea nu mai pălește în faruri
Nu mai e care pe care și nici cine pe cine
Nu ne mai batem pe mâncare, nu mai avem cu cine
Mă bucur când aud și cum respiri, vecine!
Azi nu mai pleacă nimeni, rămânem toți cu bine
M-auzi? De azi e loc de toată lumea!
De marți poți sta acasă toată lunea
Mi-e dor de zilele în care fulgera-n culmea,
De vocea mea din cap care-mi spunea că-s culmea
Mi-e dor să mă-mbăt cu vin, să nu fiu eu de vină
S-aștept tramvaiu’ 2 ore chiar dacă știu că n-o să vină
Mi-e dor de strada mea care-mi iubește glezna
Când stai în întuneric, cât de frumos arată bezna!
De ploaia ce-mi strică forma tricoului,
De foaia ce înghițea vârful stiloului
Aștept la fiecare strigat răspunsul ecoului
Surâde ultimul sărut pe buza haului.
Poate-i ultimu’ ocean, poate-i ultimu’ val,
Poate-i ultimu’ bar, poate un ultim pahar
Poate-i ultima seară, poate-i ultima vară,
Poate-i ultima oară ultima țigară!
Nu mai aștepți viitorul, de azi e lângă tine
De azi tu ești actorul, nu te mai uiți la filme
Azi suntem toți bolnavi, asta ne face bine
Mă bucur că zâmbim și că avem cu cine
De azi ești tu cu tine, tre’ să-ți păstrezi cuvântul.
Nu ne mai batem, de azi doar vântul îți bate gândul
Poate de mâine se va opri pământul
Nu mai ai voie afară, tre’ să te cauți înăuntru!
De te-ai pierdut, găsește-te, de te-ai găsit, te întreabă
De unde vii și unde pleci, de unde atâta grabă?
De unde atâta pustiu, de unde atâta slavă?
De unde dracului te știu?!? de unde atâta zarvă?
Unde ai pierdut atâtea vise, de cine au fost găsite?
De cine au fost salvate, de cine părăsite?
Să fiu sincer cu tine, să nu ne luăm pe ocolite
Venim aici pe rând, ne luăm adio pe sărite.
Poate-i ultimu’ ocean, poate-i ultimu’ val,
Poate-i ultimu’ bar, poate un ultim pahar
Poate-i ultima seară, poate-i ultima vară,
Poate-i ultima oară ultima țigară!

Ego

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Yo, 2008, frate
E Patefon Records
Yo, decembrie, yo yo
Hai, yo yo, păi cum să zic
Aici Mircea, împins de Releveu, să scrie foaia
E București și aici se aude în asfalt, cum sfârâie ploaia
Un ultim cui aprins îmi mântuie odaia
Totu-i perfect, lipsește zăpada, dar o să apară și-aia
Împins în păcat, m-am împăcat cu gândul că vântul
Spulberă amintiri când frigul îți taie avântul
Mi-am luat inima-n dinți să dau cursivitate legendei
Și l-am ucis pe Mircea la pagina a treia a agendei.
Și-am spintecat inimi, am bandajat cuvinte frânte
Și-am câștigat dispute luptând cuminte-n lupte
Și-am scris de fete rupte riscând flinte-n tâmple
Citind pe cute-n frunte ce-avea să mi se-ntâmple
Și-au fost zile prea lungi urmate de nopți crunte
Cântate pe negative furate de la trupe cunoscute
Și-am găsit doar texte brute prin foile pierdute
Și l-am pus pe Releveu să cânte celor ce-au urechi să asculte.
Și-am scris lăsând trist, lacrimi să curgă
Mii de cuvinte cu-n pix, făcând foaia să plângă
Printre fete instruite să facă inimi să se frângă
Nu mai îmi trebuia nimic, numai în brațe să mă strângă
Am răspuns cu aceeași monedă golind liste de mess
Și le-am privit prin gând citind triste cam des
Dar am trecut peste, c-am învățat din mers
Să nu mai pup unde am scuipat, să nu mai scriu unde am șters
Și vă promit că pe viitor voi ocoli fetele proaste
Când vă veți întreba mirați, tripați pe chill în case
Ce-a vrut să spună Releveu, priviți filmele noastre
Și adaptați-vă ca să feriți coastele voastre
Aste cuvinte sunt destule, aș zice eu
Și nu dați vina pe Mircea că au fost scrise de Releveu
2008 decembrie, termin aicea
Rămas bun, vă las, resuscitați-l pe Mircea

Revin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bag lent pe beat-ul ăsta sec, îmi scade tensiunea
Dați-mi un microfon și un rec să-mi desfășor expansiunea
Dați-mi un drec și un demi-sec ca să-mi acopăr goliciunea
Și ultima dată un Dumnezeu să îmi asculte rugăciunea
Tu varsă-mi lacrimi pe tricou mimând compasiunea
Și scrie vorbe alese din stilou să-ți etalezi înțelepciunea
Bagă-mă în lumea mea din nou, fă-mă să uit și rațiunea
Și dacă vrei să mă iubești e rău, cere-mi permisiunea
Iar vouă să nu mă uitați vă aduc în dar luna și lumea
Și ploi din mai la drum de seară măcar marțea și lunea
Și fulgere ce luminează cerul din vremea când tuna ca lumea
Și vocea care din când în când în gând spunea că-s culmea
Și vă mai las vouă trecutul cu tot cu expozițiunea
Și o dată cu intriga vă rog, păstrați și acțiunea
Ca la momentul culminant aleg să încalc promisiunea
Deznodământul fiind același n-ai cum să atingi perfecțiunea.
„n-ai cum s-o atingi frate, Releveu, Patefon Records, 27 martie
niște efect pe voce, 2009, să vă mai povestesc câte ceva, shh, yo”.
Am plecat din locul unde am învățat că-i greu cu banii
Și-am câștigat respect de la ai mei și fără să fiu zmeu cu mami
Și-am rezistat în difuzor și fără s-o ard zeu cu fanii
N-am fost derbedeu cu golanii, vă dau cuvântul meu și anii
Și-am iubit apusuri și aer rece de seară
Și-am întâlnit dezamăgirea la ora 10 într-o vară
Și-am ocolit despărțirea știind că dacă o să plece o să doară
Și-am fost părtaș la o poveste ce se petrece într-o scară
Și-am gustat povestea ei vă spun e dulce acrișoară
Și-am pus povești cu mei și malț pe acorduri triste de vioară
Și-am realizat că-s bun dar într-o viață anterioară
Ca dacă nu mă protejam acum muream de sifilis a doua oară
Și odinioară mă scufundam într-un succes deplin
Gesticulând haotic când nu puteam să mă exprim
Aterizând la tine în boxe venit aici să te previn
Acum termin 2009 și vă promit c-o să revin

Se Nasc Povești (feat. Jme)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Releveu
În sfârșit liber, te așteaptă vara și marea
Mergi și fă-ți plinu’ înainte să-ți întrețină starea
N-ai învățat la BAC fii deștept nu fi ca restu’
Indiferent ce ți-a picat prezintă-te cu Eminescu
Trăim vremuri grele pe cale să apună
Furtună sub fuste, asta numesc vreme bună
Se anunță din plin cer senin, viață nouă
Ca pe autostrada soarelui nici când plouă nu plouă
Va doresc vouă praf de stele pe boltă,
Nisip sub papuci, miros de scoici în rulotă,
Zile murdare de mei, malț și hamei,
Gheață-n vin și praf de care trebuie pe chei
Te sun mai târziu, mă așteaptă Vama și Tampa
București, Arad, Timișoara, Sibiu, Cluj-Napoca și Rânca
Deschid o bere și o beau odată cu toată țara
Te sun mai târziu, mă așteaptă vara!
Jme
Vreau o seară de vară murdară c-o plajă plină dar goală
Departe de capitală, betoane smoală și școală
Un foc de tabără, o chitară și nu știu tu cum ești
Dar eu nu vreau să mai ascult, vreau doar să nasc povești
Vreau să ne pierdem pe la 11 să ne găsim din nou la două
Gemene din state amețite amândouă
Iar mâine când răsare soarele dacă nu mor de la substanțe
Vreau să mă uit la părul tău și să-i descopăr nuanțe
Bate vântu-n univers, d-aia căutăm căldură
Până o găsești țintește-te bine și îndură
Suntem mici pete de lumină împreună cu vecinii
În tot vidul ăsta negru și rece ca mărăcinii
Câteodată pur și simplu nu-i nimic de înțeles
Trece timpul mai curios decât un fetiș japonez
N-are sens s-o treci prin minte, te-ai amesteca în gânduri
Unde nu mai sunt cuvinte explică soarele și vântul.

Astenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1:
Vreau pizza la mal de Amstel
Și o tipă tunsă scurt,
Vreau să-l citesc pe Franz, la Praga,
Să-l înțeleg mai mult,
Vreau să înțelegi că trebuie să fii cum ești,
Și nu cum pari,
Vreau să mă crezi că nu e lumea mică
Ci oamenii prea mari.
Vreau să mă întreb la margine de Tampa,
Dacă revin,
Vreau să nu-ți pese de unde am venit,
Ci doar ce-o să devin,
Să ne găsim întâmplător,
Ca să dăm vina pe destin
Să te deștepți,
Să nu mă mai aștepți,
Când vreau să vin.
Să îți țin de cald pe un peron
Sub o lumină rece de neon,
Ca să-ți arăt cu fața-mi de copil,
Cât sunt de domn
Să te iubesc sălbatic
Sub palton, într-un balcon,
Ca să-ți arăt cu colți de animal,
Cât sunt de om.
Vreau apă caldă în cadă
Și o fată de treabă, cumsecade,
Să nu-i arăt eu cum să cadă,
Vreau la sfârșit de toamnă
Vreme de limonadă,
Și-un răsărit de august
Pe 1 Decembrie la paradă.

Refren x2:
Îmi doresc vânt de martie,
În mijloc de mai
Și să nu fi plecat,
Când te rugam să mai stai.
Îmi doresc timp de bere
În vreme de ceai
Și să rămân în seri pline
Până la ultimul pai.

Strofa 2:
Nu vreau maci de Barcelona,
Vreau zambile de câmpie
Nu vreau hârtii de plastic,
Vreau să am file de hârtie
Vreau să am zile de domnie,
După seri de poezie,
Și vreau limpezi dimineți,
După nopți de frenezie.
Vreau zâne-nsănii goi,
Cadâne cu nevoi
Un telefon, care să sune numai joi
Lagune moi, să-ascund lacune-n doi
Că ce uităm de acum,
Rămâne între noi.
Vreau căldura soarelui,
Când miroase a fum de hornuri
Fă-mă să visez frumos
Adoarme-mă între somnuri,
Vreau miros de pin în casă,
Când ne pozăm între globuri
Fă-mă dependent de tine,
Să pot să mă las de droguri.
Vreau rațiune să mă dărâme,
Compasiunea mă face slab.
Vreau furtuni să mă fărâme,
Libertatea mă face sclav.
Vreau somn adânc să mă vindec,
Societatea mă dă bolnav.
Vreau să găsesc adevărul,
Sinceritatea azi mă minte grav.

Refren x2:
Îmi doresc vânt de martie,
În mijloc de mai,
Și să nu fi plecat,
Când te rugam să mai stai.
Îmi doresc timp de bere,
În vreme de ceai
Și să rămân în seri pline
Până la ultimul pai.

În Vizită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt venit în vizită aici, un oaspete umil
Ce vezi în orizont nu-s îngeri, alea sunt aripi de pterodactil
Aduc la mal de Dâmbovița povești de Nil
Ce vezi în josul paginii nu-s lacrimi, alea-s figuri de stil
Eu sunt venit în vizită, oferă-mi ceai de iasomie
Și toamne pline cu livezi, și primăveri cu astenie
Aici e cald în orice colț, aici cine a murit învie
Eu sunt venit în vizită, lasă-i pe toți să știe
Zâmbesc în fiecare dimineață, asta a rămas tot ce mai pot
Când te-ai îmbolnăvit de viață, moartea e singurul antidot
Mă întorc în umbra deasă ce strălucește peste tot
Pierdeam la jocuri de Tarot, când mă luptam cu Astaroth
Mă așteptam la fețe blânde, bune și ude ca Ororo
Acum număr secunde care trec printre chiștoace de Marlboro
Caut zâmbind inconștient, un happy end într-un film horror
N-ai cum să te mai temi de iad, când ai venit deja de acolo!
Stăm toți înghesuiți, suntem egali cu toții
Văd lumina de la capăt, numai că frige în fața porții
Vezi medici cu malpraxis gata să vindece toți morții
Stau toți hoții în fața porții spre a se mirui netoții
Eu sunt venit în vizită, îmi pare c-am întârziat la cină
Mă dor toate dorințele și ziua parcă nu se mai termină
Simt gheare reci pe spatele-mi fierbinte, nici asta nu mă alină
Că astea nu-s pisici de Whiskas, astea-s feline de mescalină
Aici rimele-s reale, au populat pustiul
Am ajuns devreme în veșnicia asta în care e greu sa definești târziul
Tu ține-mă de mână, când vine noaptea dimineața
Mă vei găsi în cărări de fum jucându-mă de-a moartea mea cu viața
Am fost venit în vizită aici, în loc de nimic divin
Aici greutățile mă înalță, nu mă lasă să mă înclin
Am treburi de terminat, mă întorc determinat să le termin
Las aici semeni ce-mi seamănă, care mă roagă sa revin!

Idei Principale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E o vreme haină, îmi macină tabloul și rama
O ard din ce în ce mai singur, devine străină și mama
Că atunci când mă vede la față se închină cucoana
Și îmi aruncă o privire senină, gândesc că-i de vină icoana
Dar se taie macaroana când se înclină panorama
Și se încheie panarama, când se termină m********a
Și ajunge plină cana și se imprimă drama
Când pioni dau șah la regi și li se clatină coroana
Mulți tânjesc după zero’uri când se-mpletesc ecouri
Și sfârșesc în stilouri drame ce definesc ghetouri
Eu mă feresc de show’uri, de deșeuri și resouri
Când fete palide trecute zâmbesc știrb din tablouri
Și adun cuiele fumate scăzând zilele furate
Și alung dame infumurate ce au filme de savante
Și arunc pahare curate ce zac pline pe servante
Când cu gândul la eden mă trezesc în infernul lui Dante
Și zboară departe, toate clipele uitate
Peste câmpii colorate planând ca parapantele-n pante
Și ajung copile prostituate când celelalte-s premiante
Și-o ard scăpate curate de circumstanțele atenuante
Și ajung dame arogante toate pustoaicele aranjate
Ce o ard aproape dezbrăcate că sunt prost clasificate
Și ajung sparte, bete moarte cu tipi în paturi pătate
Încălcând a 7-a poruncă după o sticlă de 7 păcate
Dar eu merg mai departe, e frig și afară încă ninge
E mult fum și în scară ultima țigară se stinge
Și parcă simt nicotina cum se mulează pe laringe
E ultimul fum îl simt în plămâni că încă mă frige
Și mă învinge că-i tare, gerul îmi îngheață corzile vocale
Pianul mă împinge în visare când mă pregătesc de plecare
Beat’ul mi-atinge și-mi vindecă organele vitale
Las vioara să vă cânte, băgați-vă în stare

Confesiuni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iau pixul si scriu, arunc cutia cu trecuturi
Când cern prin ploape ceața așternută-n așternuturi
Ura stă la loc de cinste lângă vitrina cu rebuturi
Adu-mi sfârșitul să-ți găsesc vreo zece începuturi
Că frigul de-aici mă supără, scutură scuturi
Vreau înapoi primăvara și vântul ce flutură fluturi
Și soarele cald care bucură cupluri
Și eliberează zâmbete ce-au fost reținute în ținuturi
Înalț cuvântul ca pe zmeu având avânt vânturi
Ce poartă suflete frânte în frânturi pe câmpuri
Deschid dulapul cu amintiri și găsesc printre gânduri
Scrum din vremea când ardeam rând pe rând zeci de rânduri
Și tot acolo găsesc pungi cu tei vândute-n doi lei
Seri pierdute cu ai mei în mei, malt și hamei
Zile fumate între zei și-un anume Andrei
Care mi-amintește strict de nopțile petrecute pe chei
Și-am răscolit adânc și l-am văzut pe Mircea în poze
Acel copil ciufulit care se regăsea în proze
Și-am mers mai departe, și-am dat peste caiete
Foi scrise, șterse, rupte, arse la brichete
Și-am întâlnit duminici petrecute până în dimineți de luni
Urmate în seri de marți scufundate în rugăciuni
Sfârșite în prag de miercuri când împărțeam promisiuni
Încălcate într-o joi prin confesiuni printre păgâni
Mergând mai departe l-am întâlnit pe Releveu
Într-o vineri sprijinit pe gardul de la liceu
Lângă el trei sticle goale, priviri confuze, hanorace
Blugi largi, glugi, șuturi și capace
Urmând amenințări cu exmatriculări
Iarba din spatele blocului fumată în țigări
Zile cu fețe răbdătoare în care mâncam răbdări
Trupa făcută peste noapte, fane și-ascultători
Și într-un sertar dintr-o vară în ultima sâmbătă a lunii
Am descoperit că cei nebuni de fapt nu sunt nebunii
Și-am reușit încă o dată să intru în gura lumii
Fumând șapte pe scară, eu, tu și încă unii
Și într-un final am aflat și cât de c***a e femeia
În mesaje ascunse-n text când fumam la scara a treia
Dar vreau să uit de toate și de aceea
Încui dulapul cu amintiri și arunc departe cheia

Noi (Cu Esra și Larry)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Patefon Records. Releveu cu Esra şi Larry.
Releveu :
Aş fi vrut să fiu dur, mă înmoaie ploaia şi vântul,
am spus de mult că-i destul, acum frigu-mi taie avântul,
v-am arătat că-s sătul, vremea mă îndoaie înăuntru
în caz că mă duc vă las pe foaia din ploaie cuvântul.
Mulţi m-ar fi vrut plecat departe, puţini mi-au dat dreptate,
unii ar fi vrut să scriu o carte,
alţii să stau deoparte,
ai mei s-au prins că le lipsesc noapte de noapte,
ai ei s-au prins că n-o iubesc, acum distanţa ne desparte.
Şi-am dus în spate picuri reci în seri de mai odihnitoare
şi-am realizat că vrei să pleci, aveam nevoie de onoare,
am râs la bancuri seci având pe răni sare de mare
şi vă rămân dator pe veci, mi-aţi arătat ce simţi când doare.
N-am fost în stare să renunţ, nu sunt în stare să mă închin,
n-am fost în stare de denunţ, am încercat să vă previn,
când o să plec o să vă anunţ, nu sunt în stare să termin,
vreau răsărit după apus, respect, din inimă mă înclin!.
Esra:
Sunt alte gânduri ajunse-n faţa voastră cu ajutorul foii,
sunt alte lacrimi vărstate şi şterse cu ajutorul ploii,
cu ajutorul vostru am răzbit şi-am supravieţuit nevoii,
am trecut prin clipe sinistre ce au speriat până şi strigoii.
Am ţinut în suflet iubiri pentru fete ce mi-au adus jigniri,
că am învăţat că lucrurile frumoase dor precum spinii de trandafiri,
am arătat că pot topi inimi ce odată au fost reci ca gheaţa
când am străbătut 200 de km la 4 dimineaţa
şi mi-am pierdut copilăria încercând să fac mult prea multe,
am pierdut lucruri mărunte că am dus prea multe lupte,
când alţii stăteau la gura sobei eu înduram friguri crunte,
când alţii mă trăgeau în jos, eu voiam să rămân în funte.
Şi-am ajuns în faţa voastră mai plin de melancolie,
că poate v-am deprimat acum, dar n-o luaţi ca tragedie
şi mi-aţi auzit vocea în boxe, dar asta nimeni n-o s-o ştie
că ce ascultaţi acum e viaţa mea pusă pe hârtie.
Larry :
Intru pe măsură cu o stare mai puţin ostilă,
împins de trecut şi prezent, dar totuşi nu cerşesc milă,
mentalitate instabilă ca rezultat al atenuării,
că în loc de psiholog am ales calmante în inima scării
şi în loc de mii de feţe ca să mă apăr de zdrenţe
am pus scutul în faţă redirecţionând feţele în ceţe,
reabilitând puritatea când dispăruse dreptatea
şi n-am vrut să spintec, dar aveam abilitatea.
Am dorit să mă vindec de ceea ce mi-ai lăsat,
căci îmi face mai mult rău trecutul decât ceea ce am fumat
şi ştim pe pielea noastră că să fii drept poate să coste,
d-aia noi nu ne amăgim când facem mişto de foste
şi structurăm prezentul să construim viitorul
şi în caz că vine ploaia vom zări dinainte storul
şi am un singur gând care când disper mă alină,
când stai în întuneric, cel puţin ştii că există lumină.