Rappa – Versuri.pro

Sus Pe Gard

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mai e puțin și începe, hai sus pe gard
Giuleștiul fierbe, și simt că ard
Dragostea-i neprețuită și Rapidul mi-e drag
Pentru toate celelalte există master-card
Pregătit de atac sau de atac de cord
Că inima bate mai tare în peluza nord
Aș putea să văd Rapidul și dacă aș fi orb
Probably the best in the world
Suntem vii doar în culori alb-vișinii
Sute de mii de rapidiști din tați în fii
A zis-o și Păunescu, dar tu sigur nu știi
Rapid e doar un fel de a fi
În zi de meci prin inima Giuleștiului
N-ai cum să treci, e capitala Bucureștiului
Aici e catedrala fotbalului românesc
Unde copiii niciodată nu îmbătrânesc.
TORCIDA CDI sus pe gard
Alcoolica Ultras sus pe gard
Rahova Inferno sus pe gard
Oh Colletivo sus pe gard
Inextremo Titan sus pe gard
Bombardierii din Titan sus pe gard
Toți rapidiștii sus pe gard.
E pentru toți cei care au ținut steagul sus
De când Rapid juca derby-uri cu Ripensia sau Venus
Orice rapidist e ca Iisus, e născut, nu făcut
E spre genul dreptății fără de sfârșit sau început
Giuleștiul nostru e un templu sacru venerat
Și înainte de 23 august ’44
Chiar și după ce Rapidul era trimis în B
Deoarece, hmm, prietenii știu de ce
E pentru ultrasul rapidist de azi
Care fuge de la serviciu să plece în deplasare
În tren, călare pe baricade, că nu-i mai pasă de nimic când joacă Rapidul lui
Rapidul e o pasiune care e culmea
Deși născută în ’23, parcă există de când lumea
Chiar dacă nu toți oamenii au fost contemporani
Rapidismul există de mii și mii de ani.
TORCIDA CDI sus pe gard
Alcoolica Ultras sus pe gard
Rahova Inferno sus pe gard
Oh Colletivo sus pe gard
Inextremo Titan sus pe gard
Bombardierii din Vitan sus pe gard
Toți rapidiștii sus pe gard.
TORCIDA CDI sus pe gard
Alcoolica Ultras sus pe gard
Rahova Inferno sus pe gard
Oh Colletivo sus pe gard
Inextremo Titan sus pe gard
Bombardierii din Vitan sus pe gard
Toți rapidiștii sus pe gard

Epoca de Tablă (feat. Ecsper Si John Diamond)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rappa:
Orice epocă începe și sfârșește prin război
Oi, conduse de boi, văd revoluții, lovituri de stat
De fapt și-n victime, mă tem că văd erori
Că-i mai ușor să dăm vina pe sistem decât pe noi
Ce nevoie să avem de cap în memorie?
Pe stick sau de rap, când libertatea e-n click
Ca-n Cancan, ăsta-i peisajul mioritic
Bine-ai venit în tabloitic, România
Sfinții Părinți scuipă dogme ridicole
Printre dinți, ca pe bomboane agricole
Școala e o fabrică de diplome
Firește, senatorii sunt bine plătiți
Că prostia se plătește
Strada, ca-n toate statele, naște infractori
Garda nu ne mai cere actele, ne cere țigări
Și mori, că nimănui nu-i pasă
A fi uman a devenit o crimă, fără pedeapsă.

Refren:
O da, asta-i epoca mea
E și a mea, e epoca de tablă
Ruginita ca o tinichea
Când toți se pierd în alcool și iarbă.

Rappa:
Între prietenii nu există interes
Acum prieteni sunt doar în lista de mess
Iar după ce te-au șters, n-ai rămas singur cu…
Ci într-o relație, da’ numa’ pe Facebook
Sub papuc, doar peste picior, îți vine peste mână
Să răspunzi din tastatură, după un pumn primit în gură
Pentru faptul că unitatea de măsură
Pentru timp, la tine-i gigabyte-ul
Și-o să se vadă că ești pradă
Nu o face pe prădătorul
Pe stradă
Nu vii cu calculatorul
Contu-i în bancă, contu-i pe forum
Viața îți duce crucea, iar tu îi duci dorul
Viitorul e o viață cu zero direcții
Orice viață cu monitorul și pereții
De viață se bucură doar inocenții
Și-n viață reușesc inconștienții.

Refren:

Ecsper:
Și se pare că n-avem de ales
Poate și de-asta suntem sortiți la insucces
Prea banal dacă nu e virtual
De-aia și realitatea sună artificial
Ia o mână de lut, niște apă și dă-mi gheață
Posibilitatea atârnă de un fir de ață
Posibilitatea să și fii cineva
Nu doar unu care își trăiește epoca
Și am niște tovarăși care-mi toarnă vin
Cu scop pacif să mă îmbete cu venin
Da’, nicio problemă
Nu mă ucide otrava
Sunt prea imun de la atâta Jilava
Ești expert dacă-i înțeles ceva
Număru’ 1, știi, îmi iubesc familia
Genul de iubire fără lacăt sau chei
Că pot ca să iubesc și fără să sune gay.

John Diamond:
Știi că într-o zi
Când noi nu vom mai fi
Va veți aminti, la o bere
Că am fost și noi copii
Am fost și noi copii, și fii
În condiții austere.

Refren:

Patru Elemente (feat. Alex G)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am privit Soarele, și am simțit deodată
Că lumina orbește ochii celui cu mintea întunecată
Am mai încercat o dată, mi-am băgat orgoliul în buzunar
Am închis ochii, și l-am privit iar.
Vedeam doar roșu de foc, dar inima se scălda
Sub joc de lumini, într-un loc fără nume
Mintea mea împărtășea tot ce primea
Când sufletul o iradia cu raze de înțelepciune.
Și am observat cât de privilegiat e un orb
Nevăzătorul din mine cu pleoapele ridicate
Și orgoliul infinit mă împiedicau să văd
Că a fi liber înseamnă a oferi libertate.
Și am înțeles că-ntre mine și aproapele
Pe care nu-l suport, e o pereche de pleoape
Printr-o închidere de ochi, poți să-i oferi libertate
Că fiecare, frate, în parte, are propria dreptate!
O apă și un pământ
Știu că toți oamenii sunt
Respiră același aer
Cu foc în suflet arzând
Foc, Apă, Aer, Pământ
Unite prin legământ – De Noooooiii!
Am ascultat ploaia, și am simțit de-ndată
Că apa astupă urechea celui cu mintea spălată
Mi-am pus mânia sub talpă, și am călcat-o
Și apoi ploaia cu palmele pe urechi, am reîntâmpinat-o.
Doar liniște auzeam, botezat de șiroaie
Și mă întrebam : „De ce oamenii se adăpostesc de ploaie”?
Zoaie pe turme, ploaie de urme
Strop de înțelepciune, din sudoare de nelume.
Și am observat cât de privilegiat e un surd
Neascultătorul din mine cu urechi ciulite
Și mânia la extrem, mă împiedicau să aud
Că adevărul absolut nu se exprimă prin cuvinte.
Și am înțeles că-ntre mine și aproapele
Cu care nu-s de acord, adevărul se-mparte
Nu la doi, ci la șapte, discutând în miliarde
Măsurând din compas 360 de grade!
O apă și un pământ
Știu că toți oamenii sunt
Respiră același aer
Cu foc în suflet arzând
Foc, Apă, Aer, Pământ
Unite prin legământ – De Noooooiii!
Am călcat pământul, însă niciodată
Nu i-am mulțumit că-i rabdă pe cei cu inima ingrată
Și-n mulțime mă includ și pe mine
Trufia mea dezvoltată de sine a fost îngropată.
Credeam că mi se cuvine lumea toată
Că sunt mereu deasupra, ca atmosfera
Dar am constatat, că la un moment dat, gura-mi va fi astupată
Cu pământ, căci sunt pământ ca mama Terra!
Și am observat cât de privilegiat e un mut
Nevorbitorul din mine cu gura căscată
Și trufia dezvoltată
Mă forțau să răspund prin cuvinte otrăvite, menite să tacă.
Și am înțeles că oricare strigă în gura mare
Că-i mare și tare
E slab și pitic
Căci cine afirmă că știe totul, nu știe nimic
Își este propriul inamic
E inutil să-l contrazic!
O apă și un pământ
Știu că toți oamenii sunt
Respiră același aer
Cu foc în suflet arzând
Foc, Apă, Aer, Pământ
Unite prin legământ – De Noooooiii!
M-am inspirat până la refuz, și dintr-odată
Am simțit că fac abuz, îmi doream o supapă
Să învățăm de la aer că lăcomia sufocă trupul și spiritul
Primește și oferă – procesul e simplu!
Progresul cu timpul, nu schimba ritmul
Ești împotriva ta când îți modifici algoritmul
Vrei să fii fericit în jurul oamenilor?
Atunci pune pe primul plan fericirea lor!
Ai observat când dăruiești cât ești de privilegiat
Și copleșit de starea de bine?
Și când ai vrut să agonisești, ai constatat agonizant
Că dacă n-ai cu cine să-mparți, toate-s inutile?
Înseamnă că ai înțeles prima lecție
Că viața, în sine, nu e o competiție
Că nu poți fi cel mai bun dintr-o sumă
Că cei mai buni vom deveni numai împreună!
O apă și un pământ
Știu că toți oamenii sunt
Respiră același aer
Cu foc în suflet arzând
Foc, Apă, Aer, Pământ
Unite prin legământ – De Noooooiii!
(Mândria orbește. Mânia surzește. Trufia înmulțește. Lăcomia amăgește.
Lumea vorbește. Și ce gândește, ea despre tine, chiar nu te privește!) x2

Unde Se Duc Visele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Visa să ajungă fotbalist.
Nu un mercenar de conjunctură.
Când toți copiii din cartier.
Îl aveau ca idol pe Hagi.
El nu făcea parte din turmă.
Căci printre zeci de Hagi.
El era singurul fan în țară.
Dar printre ei era deasupra tuturor ca un zeu.
Nu-i luai mingea de la picior nici dacă erai Dumnezeu.
Auzea mereu frate să nu uiți că ești fratele meu.
Când o să joci pe Santiago Bernabeu.
Era doar un copil ce-și vedea visul împlinit.
Căci era genul de copil ce se născuse îndrăgostit.
În paralel scria versuri dar fără să spună.
Nimănui, căci era prea timid să și le expună.
Dar a crescut și a învățat cum se trage fumul.
După ce și-a luat prima palmă a învățat să dea cu pumnul.
A încetat să viseze, începuse coșmarul.
Că nu știa cum să dribleze joint-ul și paharul.
Abandonase.
Fotbalul și se lăsase.
De școală după 9 clase.
A continuat să scrie versuri și-n orice găsea o muză.
Însă fotbalul l-a privit de atunci doar din peluză.

Refren X2:
Unde se duc visele atunci când le ignorăm?
Unde se duc visele când încetăm să visăm?
Poate visăm prea mult și uităm să ne trezim.
Poate costă prea mult și nu putem să le plătim.

Terminați școala.
Ca să nu ai probleme.
Doar asta auzea.
Și de-asta a terminat-o „devreme” cu ghilimele.
Că știa că nicio școală nu-i putea ridica.
Nivelu’ de inteligență, doar el putea face asta.
Și p-asta că n-ai cu cine să comunici.
Că toți se cred diferiți dar nu cu toții sunt unici.
Era pregătit să fie ori prinț ori cerșetor.
Nu accepta calea din mijloc sau vreun ajutor.
Și într-o zi și-a luat lumea-n cap și a plecat.
În occident când cei de seama lui își făceau griji pentru BAC.
Dar examenu’ vieții.
Nu se ia cu șpagă.
Că strada poate fi școală dar școala niciodată stradă.
Și printre străini.
Nu era la fel acolo.
Dacă aveai un vis nu puteai doar să dansezi pentru el.
Că românii p-afară.
Dacă nu sunt ciori.
Sunt câini și de-asta a simțit cătușele pe mâini.
Cu toate astea în celulă.
Se simțea liber.
Știa că se născuse pentru a fi lider.
A ieșit, a continuat să viseze.
Și și-a văzut de drum.
Încă scrie versuri.
Tu le asculți acum.

Refren X2:
Unde se duc visele atunci când le ignorăm?
Unde se duc visele când încetăm sa visăm?
Poate visăm prea mult și uităm să ne trezim.
Poate costă prea mult și nu putem să le plătim.

Și pentru că de tânăr visa să ajungă un mare jucător de fotbal s-a îndrăgostit iremediabil de echipa Rapid.
Unii spun că vedea meciurile de pe acoperișul teatrului.

Dilitignore (feat. Leasa Dragos)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1: Rappa
Sarut mana, fa, doamna! Imi dai un “asl, pls”?
Si o poza cu tine sa imi fac icoana, “ms”
“M liniuta a” mirat cand “te liniuta am” vazut pe chat
“Ca liniuta ti” cauti perechea de parc-ai fi ciorap
Ai fi frumoasa daca ti-ai schimba fata si corpul
“Ti liniuta ai, steluta”, dupa tine potopul
Dau yahoo “liniuta-n” judecata sa te blesteme
Ca n-au facut muștii un emoticon care da flegme
Sa ti-l trimit, “n-au si ti-l” cu cratima
Nici nu mai stiu sa scriu in mortii ei de gramatica
M-a orbit, sincer, ce-am vazut acum
Mi-ai trimis doua poze ca nu-ncapeai doar intr-una
Nu sunt misogin, nu discriminez, nu-mi purta ura
Si-o femeie are coaie, numai ca le tine-n gura
Dilitignore, ador, sa persiflez cucoane
Si nu pot sa ma schimb ca am doar un rand de toale.

Refren: X2
Buzz! Taci, fa!
Buzz! Taci, fa, din gura!
Buzz! Te omor!
Delete, ignore.

Strofa 2: Leasa Dragos
Te-am vazut la avatar si-am zis: “ca tine nu-i niciuna”
Cand mi-ai zis ca ma admiri, mi s-a sculat p***a
Dar cand mi-ai trimis o poza, imi venea sa-ti sparg figura,
“Aoleu, Doamne, cum arata creatura! ”
M-am bagat pe invisible, credeam c-o sa scap de tine
Dar tu, “buzz, buzz, buzz si buzz” in nesimtire
“De ce te-ai ascuns de mine, ti-e frica de iubire?
Nu credeam ca esti asa, credeam ca ai alta fire! ”
Tac din taste si tremur in ultimul hal
Si ma gandesc cu groaza: “Doamne, oare ce cantar?
Ar rezista putin macar sub presiunea ei
De fapt a lor, ca parca-n ea sunt treizeci de femei! ”
Plec in graba-afara-n strada, nu mai am chef nici de l***a
Ce-i mai rau decat asta, e tot ea cand se c***a
Iar sa-mi treaca, am nevoie de o saptamana-ntreaga,
Fara nopti cu cosmaruri in care-s violat de-o vaca!.

Refren: X2
Buzz! Taci, fa!
Buzz! Taci, fa, din gura!
Buzz! Te omor!
Delete, ignore.

Ultima Scrisoare a Unui Primitiv

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa întâi:
Vă scriu din urmă cu o mie de ani cu prietenie,
Da, încă se mai scrie și chiar pe hârtie.
Noi, oamenii, credem că avem parte de tehnologie,
Dar ea ne împarte celule-n aceeași pușcărie.
Suntem interconectați, dar inconștienți de conexiune,
Suntem frați, dar fiecare e singur pe lume.
Civilizația voastră androido-androgină are motiv
Să ne numească primitivi, căci noi suntem de vină
Că Pământul a devenit un deșert și că n-ați moștenit
Formele de relief, ci doar nisip.
Omul a fost calic până a plecat,
Sunt fericit că l-ați înlocuit și că v-ați adaptat.
Noi, în copilărie, băteam mingi, la maturitate ne băteam pe religii,
Care eu e mai tare, oare care Dumnezeu e mai mare.
Nu știți cât de bine-mi pare că nu repetați aceeași eroare,
Știind că dispariția noastră nu a fost întâmplătoare.

Prerefren:
Și vă cer iertare chiar de e tardiv
Prin ultima scrisoare a unui primitiv.

Refren:
Iertați-ne că n-aveți soare, că nu vedeți culoare,
Am fost premianți la creație, dar repetenți la purtare.
Felicitări pentru adaptare, vă rog să ne iertați,
Nu merităm să ne comemorați (X2).

Strofa a doua:
Voi nu mâncați, nu beți, vă hrăniți energetic,
Nu respirați, funcționați adaptați la întuneric.
Voi nu scrieți, nu citiți, nu vorbiți, comunicați telepatic,
Puteam și noi teoretic, dar voi o faceți practic.
Noi v-am creat când am plantat memorie afectivă-n androizi
Și inteligență artificială,
Ne-a fost fatală curiozitatea,
Când vrei să te sinucizi te mai surprinzi că îți zâmbește moartea.
Treptat, oamenii înlocuiau alți oameni cu voi,
V-ați dezvoltat și tot oamenii au declanșat un război.
Nu mondial, nu ne mai luptam între nații,
Ci primul planetar și singurul între civilizații.
Nu erați o amenințare, puteam trăi în bunăstare,
Dar mințile noastre murdare exterminare vă doreau cu ardoare.
Drept urmare, explozii solare, omenirea dispare, voi rezistați,
N-ați apărut întâmplător, deci aveți grijă ce creați!

Prerefren:
Și vă cer iertare chiar de e tardiv
Prin ultima scrisoare a unui primitiv.

Cuget, Deci Nu Exist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa Întâi:
Mă îndoiesc de societatea ce-odată dată cu mir se miră,
Se face bișniță cu sănătatea, cine dă mai mult respiră.
Banii-s murdari când principiile sunt străine,
Mâine pătate cu sânge fac comerț cu destine!.
Mă îndoiesc de realitatea propagată de mass-media,
De rețelele de socializare, de rețetele de școlarizare,
De wikipedia, de ce scrie la carte,
Vreau zonă liberă de nelibertate!.
Când ești legal, ești legat, ilar și ilicit,
Nu-mi spune că sunt genial, că eu nu te-am jignit!.
Mă îndoiesc de puritatea sufletelor pocăiților,
Arătători din deget spre greșelile greșiților.
Fricoși de judecată, dau verdicte altora,
A judeca înseamnă a gândi, nu a condamna!.
Mă îndoiesc de calitatea artei preparate la foc automat,
Căci ea se coace la foc mic, timp îndelungat.
Muzele tac dacă le chemi la program,
Nu poți fi și poet și dealer de strofe la kilogram!.
-„Dar tu ce mare lucru ai realizat în viață de ne tot iei la rost? ”
– Nu mare lucru, am realizat că ești prost!.
Refren:
De când a cugeta e interzis, sunt proscris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Odată v-am iubit, dar fapta s-a prescris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Am râs ploaie și am plâns soare atunci când m-ați ucis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Neliberi necugetători au case-n paradis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!.
Strofa A Doua:
Mă îndoiesc de normalitatea promovată agresiv,
Exclusiv de majoritatea compusă din preamilsotivi.
Fățarnicii nativi majoritari au scopul
De a tăia și spânzura tot ce nu-i mediocru.
Mă îndoiesc de integritatea gulerelor albe,
Slabe șanse să le punem cu botul pe labe,
Tabere de infractori ne vând de pe tarabele
Politichiei ca negustori cinstiți,
Stăm neclintiți, ca Sfinxul și Babele!.
Am numărat cadavrele, văd cine le calcă,
Tu… de ce lași capul aplecat, nu ți se apleacă?.
Mă îndoiesc de onestitatea filantropilor miliardari
Ce cumpără publicitatea cu caritatea,
Extrag anual zeci de miliarde de dolari din țări sărace, legal!
Donează un milion și e pace, lumea tace.
Mă îndoiesc utilitatea clișeelor pronunțate
Scrise sau recomandate de autori de citate de genul:
„E lumină când e ziuă, dar e întuneric când e noapte,
Depinde doar de tine, alege raiul, nu infernul. ”.
Dragi epigoni, sunteți erori, nu eroi,
Să nu mai mazgăliți degeaba foi depinde doar de voi.
Refren:
De când a cugeta e interzis, sunt proscris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Odată v-am iubit, dar fapta s-a prescris!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Am râs ploaie și am plâns soare atunci când m-ați ucis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!
Neliberi necugetători au case-n paradis!
Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci nu exist!

Epoca de Tablă (feat. Ecsper & John Diamond)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1: Rappa
Orice epocă începe și sfârșește prin război
Oi, conduse-n boi, văd revoluții-n lovituri de stat
De fapt și-n victime mă tem că văd eroi
Că-i mai ușor să dăm vina pe sistem decât pe noi.
Ce nevoi s-avem de cap când memoria-i pe stick
Sau de rap, când libertatea e-n „click”
Ca-n, Can Can, asta-i peisajul mioritic
Bine-ai venit în tabloitic! (România)
Sfinții Părinți scuipă dogme ridicole
Printre dinți, ca pe bomboane agricole
Școala e-o fabrică de diplome, firește
Senatorii sunt bine plătiți că prostia se plătește!
Strada, ca-n toate statele, naște infractori
Garda, nu ne mai cere actele, ne cere țigări
Și mori, că nimănui nu-i pasă
A fi uman a devenit o crimă fără pedeapsă!.

Refren: John Diamond / Rappa
O, da, asta-i epoca mea,
E și a mea, e epoca de tablă
Ruginită ca o tinichea
Când toți se pierd în alcool și iarbă! (X2).

Strofa a 2-a: Rappa
Între prietenii nu exista interes
Acum prietenii sunt doar în lista de mess
Chiar după ce te-au șters, n-ai rămas singur cuc
Ci într-o relație, dar numai pe Facebook.
Sub papuc, luat peste picior, îți vine peste mână
Să răspunzi din tastatură
După un pumn primit în gură, pentru faptul
Că unitatea de măsură pentru timp, la tine-i gigabyte-ul.
Și-o să se vadă, că ești pradă, nu face pe prădătorul
Pe stradă nu vii cu calculatorul!
Conturi în bancă? Neah, conturi pe forum
Viața îți duce crucea și tu îi duci dorul!
Viitorul e o viață cu zero direcții
Ce viață, cu monitorul și pereții..
.. De viață, se bucură doar inocenții
Și-n viață reușesc inconștienții!.

Refren: John Diamond / Rappa
O, da, asta-i epoca mea,
E și a mea, e epoca de tablă
Ruginită ca o tinichea
Când toți se pierd în alcool și iarbă! (X2).

Strofa a 3-a: Ecsper
Și se pare că n-avem de ales
Poate și de-asta suntem sortiți la insucces
E prea banal dacă nu e virtual
De-aia și realitatea sună artificial.
Ia o mână de lut, niște apă și da-mi gheață
Posibilitatea-atârnă de un fir de ață
Posibilitatea să și fii cineva
Nu doar unul care își trăiește epoca!
Și am niște tovarăși care îmi toarnă vin
Cu scopul parșiv să mă îmbete cu venin
Da’ nicio problemă, nu mă ucide otrava
Sunt prea imun de la atâta „Jilava”!
E Ecsper, dac-ai înțeles ceva
Numărul unu, știi, îmi iubesc familia
Genul de iubire fără lacăt sau chei
Că pot ca să iubesc și fără să sune gay!.

Bridge: John Diamond
Știi că-ntr-o zi, când noi nu vom mai fi
Vă veți aminti la o bere,
Că am fost și noi copii și fii
În condiții austere.

Refren: John Diamond / Rappa
O, da, asta-i epoca mea,
E și a mea, e epoca de tablă
Ruginită ca o tinichea
Când toți se pierd în alcool și iarbă! (X2)

Să Nu Mă Cauți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I.
Nu ți-am oferit nimic și mi-ai dat totul
De parcă eram la păcănele și luasem jackpot-ul
Nu așa ziceai și strâmbai botul
Nu mi-ai oferit nimic și ți-am dat totul
Să mori tu și eu o dată cu tine
Mi-e indiferent, știai că sunt un golan perfect
Știai că sunt afemeiat, bețiv, drogat
Nebun de legat, într-un cuvânt, poet
Știai că nu mă vezi în zi de meci
Mă urai că nu sunt pe tine
Și că sunt pe Giulești
Mă iubeai doar când eram în erecție
Și dormeai cu p***a-n sus când eu dormeam pe la secție
Că eu am greșit continui să aberezi
Știai că va veni o vreme în care n-o să mă mai vezi
Atunci de ce-mi reproșezi și faci pe proasta
Știai că te iubesc, bagă-mi-aș p***-n expresia asta.

Refren:
Să nu mă cauți că n-ai vrut să-mi fii muză
Dac’ dac’ dacă mă găsești nu am nicio scuză
Să nu mă cauți că nu m-am pierdut
Dac’ dac’ dacă mă găsești dă-mă dispărut.

II.
Nu, nu, nu ți-am cerut nimic
Dacă nu ți-am cerut, de ce mi-ai oferit?
Un cadou nedorit nu-i primit cu plăcere
Învață să oferi doar când ți se cere
Te-ai trezit că nu avem nimic în comun
Adevărat, eu sunt Rappa și sunt cel mai bun
Nu vreau să mă răzbun, nu vreau să-mi fii fană
Voiai să te completez, da’ ce ești integramă?
Ce să avem în comun, e normal să fim străini
Când eu mă piș pe mașini, moluri și cluburi de bășini
Eu am alte valori, lumea mea e nemuritoare
A ta e snoabă, ipocrită și trecătoare
O să mă gândesc la tine când o să te-nșel
N-aveți nevoie de oglinzi, sunteți toate la fel
Poate și berea e o curvă de tot disprețul
Diferența e că ei îi cunosc prețul.

Refren:
Să nu mă cauți că n-ai vrut să-mi fii muză
Dac’ dac’ dacă mă găsești nu am nicio scuză
Să nu mă cauți că nu m-am pierdut
Dac’ dac’ dacă mă găsești dă-mă dispărut

Mi-Aș Dori (feat. Leasa Dragos Si Zhao)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1: Leasa Dragos
Mi-aș dori să am o casă undeva la țară
Fără garduri, cu piscină și grădină de vară
Mi-aș dori să beau o bere, să fumez o țigară
Și să stau liniștit de dimineața până seara
Mi-aș dori să nu mă schimb, să nu mă înrăiesc
Am multe de oferit celor care mă iubesc
Mi-aș dori un copil care să spună cu mândrie
Sunt fiul lui Dragos Leasa însă am o datorie
Tre’ să fac mai mult și să fiu mai bun în tot și toate
Și la fel ca el să duc rapidismul mai departe
Mi-aș dori să pot ieși pe stradă zâmbind fericit
Fără ca lumea să spună “frate asta e tâmpit”
Mi-aș dori să scriu o carte în care să povestesc
Despre ceea ce am trăit, despre ceea ce gândesc
Și tot ce-am zis în piesa asta că mi-aș dori
Transform în “îmi doresc și sigur că le pot îndeplini”!

Refren: X2 Zhao
De ce să-ntrebi când ai putea să știi
De ce să ceri când ai putea să obții
De ce doar să-ți dorești când ai putea să ai
Tot ce îți dorești, să faci din iad rai.

Strofa 2: Zhao
Tot ce îmi doresc e să nu-mi doresc nimic,
Și toată viața s-o trăiesc fericit
Doar, doar lângă cei ce îmi sunt dragi,
Doar lângă cei cu zâmbetele largi
În față avem lângă noi doar o iarbă curată,
Un râu ce curge în natura colorată
O bere rece să ne răcorim,
Să stăm relaxați, să-ncetăm să ne dorim… orice….

Refren: X2 Zhao
De ce să-ntrebi când ai putea să știi
De ce să ceri când ai putea să obții
De ce doar să-ți dorești când ai putea să ai
Tot ce îți dorești, să faci din iad rai.

Strofa 3: Rappa
Mi-aș dori să-mpărtășim pentr-un moment aceleași sentimente
Să simți cum pixul mi se frânge de durere-ntre degete
Mi-aș dori să-mi simt sensibilitatea ascunsă
Ca fiecare literă scrisă e o lacrimă neplânsă
Mi-aș dori să fiu Dumnezeu pentru o zi
M-aș sinucide-n fața voastră să vă las fără iluzii,
Încă, aștept momentul prielnic
Feriți cei ce nu se nasc căci aceia trăiesc veșnic
Mi-aș dori să am toți banii din lume
Să le dau foc și a arde în același loc
Cu toate sufletele hapsâne, de miliardari
Tu nu-ți dori un car de bani dacă n-ai forța să-l cari
Mi-aș dori să-mi ucid rațiunea când îmi spune:
“Tot ce-ți dorești nu e posibil pe această lume”
De-asta trăiesc în două lumi ca un copil teribil
Și-mi omor rațiunea ca-n lumea mea orice-i posibil.