Radu Gyr – Versuri.pro

Renașcentism

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sâni sub velur și umeri sub dantelă –
Condotieri ca vulturii la pradă.
Madone cu tulpina de zăpadă
suind pe-un zbor de îngeri în capelă.
Surâsu-otravă și iubirea spadă.
Statui dansând pe funerara stelă,
Levantul cu arome, sus, pe velă,
și paradisu-n flăcări pe-o arcadă.
Bizanțul-n ochii verzilor amante,
cu lira apollonică mandola,
pumnalul-nfipt în piept de mâini savante,.
Spre indicele fildeșuri busola,
și, sub un cer bătut în diamante,
pe rugul florentin, Savonarola.

Duplex

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Înalt sub plânsul care mă-ncunună,
beat de păcate, crâncen în pârjol,
mă culc în cer și-n mlaștină mă scald,
cu îngerii și șerpii împreună.
Rău ca un spin și cast ca un atol,
cu pofte ce vor totul să supună,
când salt pe tălpi să ciocăn sus în lună,
când mă scufund cu gleznele-n nămol.
Așa ard eu și-n floarea mea suavă
și-n fiere de ispite și dorinți..
dar tu și tu, voi toți, întru otravă.
și-ntru mireasmă frații mei fierbinți
ca mine stați și-n cer și jos în lavă,
ca mine mârșav și ca mine sfinți.

Zăganul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Legenda i-a stins toată seminția
și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii,
pe unde capre negre-și urcă iezii, –
iar platoșele rocilor trufia.
Singur rămas pe gresii de ardezii,
și simte-n solitudine tăria
și față-n față stă cu veșnicia,
sub viscolele verzi ale amiezii.
Durând din vreme veche-n vreme nouă,
e ultimul zăgan uitat pe creste.
Nu-i pasă dacă grindinile plouă,
el știe doar că biruie și este,
și-n piscul unde bea azur și rouă,
zbârlit, înfruntă secol și poveste.

Copil Bolnav

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Puiul Radului, de rouă,
aromind a busuioc,
de opt zile, ba de nouă,
arde-ntr-un pătuc de foc.

A venit o rândunică
să mi-l vadă cum zăcea
cu tristeți de tufănică
și cu lâncezeli de stea.

O lăcustă se închină,
iar crăițe și furnici
se tot roagă, în grădină,
pentru mâinile lui mici.

Două lebede ca mierea
și-un pisoi de pluș lunar
plâng, de ieri, lângă durerea
unui leagăn de cleștar.

Numai dumneata, molatic
urs de vată, stai sub pat,
clatini capul, gânduratic,
spre tăticul supărat.

Parc-ai vrea să treci de praguri
și la piept s-aduci, nătâng,
stupii tăi cu mierea-n faguri,
toată zmeura din crâng,
toate crengile din crâng.

În Nazaret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În Nazaret e-o primăvară dulce
şi zburdă-n ea copilul de dulgher.
Şi prag se-neacă-n aur şi ungher,
oriunde El surâde sau se duce.
Atinge-un lemn şi stropi de juvaer
ţâşnesc din ciotul pus să se usuce.
Aleargă-n drum şi uliţa străluce,
ca-n noaptea, drumul robilor pe cer.
Se joacă-n praf şi colbul ca o iască
musteşte flori sub tălpile Lui mici.
A râs: scaieţii-ncep să gânguească
şi pietrele prind viers de rândunici.
Un pas: şi pomii-n haină îngerească
Merg după El cu paşi de ucenici.

Frumusețea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu vis de piatră-n nemișcare pură,
nici rece sfinx în cremenea nevinii,
ci, vie, din azurul tău, și crinii
și lebăda-n zăpada lor te fură.
Prin tine, un cutremur cald de linii,
materia palpită și se-ndură,
și lutul prinde zâmbete pe gură
și lacrima ia aurul luminii.
Tu vii din marea Omului iubire,
ce toate le-nmlădie și ‘nfierbântă.
Dezmierzi, și piatra unduie subțire,
tresari, și bronzul freamătă și cântă,
voiești, și sfere noi pe cer se ‘ncheagă,
surâzi, și ochii mărilor se roagă.

Rondelul Unei Ramuri de Cais

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ești ramura mea de cais,
la geam luminându-mi întruna.
Ești creanga ce-o leagănă luna
și-adânc mi-o cutremură-n vis.
Mi-ești azima, vinul și struna
cu taină de cântec nescris.
Ești ramura mea de cais,
la geam luminându-mi întruna.
Și dacă mă frânge furtuna
și cad ca un vultur ucis,
cu sânge mânjind mătrăguna,
la geam luminându-mi întruna,
ești ramura mea de cais.

Balada

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rămas bun, de-acum, frate de cruce.
Vei porni spre țara ta de lut.
Eu prin săbiile zării mă voi duce,
Vânturi mari să-mi iasă la răscruce,
să-mi dea apa lor amară de băut.
Dacă într-o zi o să se vadă
vultur de argint pe cer lucind,
scoate-ți straiul tău de nun din ladă,
pune-ți zările la coapsă ca o spadă
și să vii la nunta-mi de zăpadă,
în dumineca mea albă de argint.
Pajuri negre însă de-or să zboare,
să-nțelegi că ochii mi-au furat
să mi-i ducă-n stele rotitoare,
și că fruntea mea, răpită-n ghiare,
peste vârfuri de păduri tot mai răsare,
ca un ciob de lună-nsângerat.

Douăzeci și Unu de Cântece cu Luminițe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Odorul meu îl port bijuterie,
o rază de bujor într-un pahar.
Orice sărut al lui e o cutie
unde surâde un mărgăritar.
În orice stih şi pas e numai el,
îl culc în raze şi-l adorm cu stele
şi ca pe-un zbor ceresc de porumbel
îl leagăn peste crângul vieţii mele.

Spital

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Azi-noapte, în rezerva șase,
un pat rămase gol.
Prea mult iod și-a fenol
acest aprilie miroase.
Surori de fum, cu pași de fetru,
atât de lin trec prin salon,
de parcă îngeri de tifon
adună febra-n termometru.
Pe mâini subțiri și somnolente
de doctor, condamnate cert,
cu gesturi de intern expert,
lumina pune pansamente.
Iar sub ferestre, în halate,
cireșii albi s-au strâns de mult,
ca niște medici în consult
pe-alei cu flori spitalizate.