Rabindranath Tagore – Versuri.pro

79

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îngăduie: Să nu mă rog să fiu păzit de primejdii,
ci să le îndur fără teamă.
Să nu cerșesc alinarea durerii mele,
ci inima s-o birui.
Să nu caut tovarăși pe câmpul de luptă al vieții,
ci să mă încred în tăria mea.
Să nu mă rog înfiorat de teamă, să fiu mântuit,
ci să fiu răbdător în lupta pentru libertate.
Nu îngădui să fiu un mișel,
ce simte harul tău numai în noroc;
ci fă-mă să cunosc cârmuirea mâinii tale
în nenorocirea mea.

Gitanjali 7

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

7.
Cântul meu n-are podoabe
Și nici straie de la piață
lângă sunetele oarbe
Șoapta Ta nu-mi va da viață.
Risipit fără de mine
Șed de pasul Tău alături
Și de fală mi-e rușine
Ce și-o poartă-n el poetul.
Lasă-mi traiul în modeste
Adevăruri ca să fie
Ca și fluierul de trestii
Ce îl umpli-n melodie.

M-ai Făcut Nemărginit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-ai făcut nemărginit – aceasta a fost bucuria ta.
Acest caliciu fragil neîncetat îl golești
și neîncetat iarăși îl umpli cu viață proaspătă.
Acest mic flaut de trestie
tu l-ai purtat peste dealuri și văi
și-ai înălțat dintr-însul cântece veșnic noi.
La atingerea nepieritoare a mâinilor tale
inima mea își depășește cuprinsul
și se risipește în revărsări de negrăit.
Darurile tale nenumărate, cum le-aș putea cuprinde
în micile mele mâini?
Dar evuri și evuri trec și tu-mi dărui necontenit
și mereu mai rămâne loc pentru a fi umplut.

XLV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Noaptea mea s-a scurs pe un culcuș de durere,
și ochii mei sunt obosiți.
Inima-mi e grea și nu este încă pregătită
să întâlnesc dimineața încărcată cu toate bucuriile sale.
Trage vălul pe această lumină prea goală,
îndepărtează de mine această străfulgerare, acest dans al vieții.
Fie ca mantia întunericului să mă acopere cu faldurile sale,
și chinul meu, pentru o clipă, să fie protejat
de această lume care mă apasă.

Gitanjali 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Infinit creat sunt, Doamne,
Așa hotărî Cuvântul,
Sunt un vas golit în toamne
Primăvara împlinit el.
Micul fluieraș din trestii
L-ai purtat pe deal și vale
Melodie de poveste
Iar și iar cântai în cale.
Inima-mi ușor atinsă
De iubirea palmei sfinte
Când se simte-n teamă strânsă,
Când se umple de cuvinte.
Darurile Tale sacre
Vin prin degetele-Ți fine
Când obrazu-mi râde-n lacrimi,
Când plâng lacrimi de lumine.
Secolele pământește
Trec prin viața-mi omenească
Dar un loc încă-și găsește
Cântecul să înflorească.

Inima Mea, Pasăre…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inima mea, pasăre din sălbăticie
și-a găsit cerul în ochii tăi.
Ochii tăi sunt leagănul zorilor
Ochii tăi sunt împărăția stelelor.
Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi
Lasă-mă să mă înalț în aceste două ceruri
în uriașa lor singurătate.
Lasă-mă doar norii să le spintec
să le-mprăștii vâsliri de aripi
în strălucirea lor plină de soare.

Cinci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cinci.
Un pumn de țărână putu să-mi ascundă semnul tău,
când nu-i cunoșteam înțelesul.
Acum, fiind mai înțelept, îl citesc în toate cele
ce-l tăinuiseră mai înainte.
El e zugrăvit pe frunzele florilor;
în stropi îl aruncă valuri din spuma lor;
dealuri îl poartă sus pe vârfuri.
Întorsesem fața mea de la tine,
de aceea citii întoarse semnele
și nu pricepui înțelesul lor.

L

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În străfulgerarea copleșitoare a unei clipe
am văzut măreția creației tale dându-mi viața
– creație străbătând atâtea morți,
și din lume în lume.
Eu plâng pe nedemna mea viață, când văd că ea
este prada orelor fără însemnătate
– dar când o văd în mâinile tale,
eu știu că ea este prea prețioasă
pentru a fi risipită printre umbre.

Măcar Glas de-Aripă Nu E

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Măcar glas de-aripă nu e, timpul e dogoritor
Cântul ți-l înalță-n fluier, singuratice păstor!
Din câmpia arzătoare Rudra*-aude-a ta cântare
În auz tot se preface de ascultă visător
Cântă, cum, umplut de pace singuraticul păstor.
Și deodată-ntreaga boltă o cuprinse ca un mire
Plin de chinuri și de sete de la greaua despărțire,
În jur fulgeră și tună toate tobele-mpreună,
E mustos jilavul aer, cerul e un singur nor..
Doar în plâns de fluier mai e singuraticul păstor.
*Rudra (îngrozitorul) – numele zeului Shiva ca strașnic
distrugător.
(Anotimpuri)

Poeme de Dragoste 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îi încercui brațele nesățios și o strâng la pieptul meu.
Caut să cuprind sub puterea brațelor mele frumusețea ei,
să desprind zâmbetul ei senin sub greutatea sărutului meu
și să beau pătimaș adâncul privirii ei.
Vai! Dar cum oare aș putea?
Cine-i acela care poate distruge albastrul cerului?.
Încerc să-i strâng în brațe frumusețea.
Îmi scapă. Doar trupul ei rămâne stăpân mâinilor mele.
Dezamăgit și învins de oboseală, purced din nou pe drumul părăsit.
Cum oare ar putea atinge trupul floarea
pe care sufletul doar poate s-o atingă?