Chipuri, bune la foc, chipuri bune la frig,
Bune pentru refuz și bune pentru noapte,
Pentru înjurături și lovituri.

Chipuri bune la toate:
Iată cum vidul vă țintește.
Drept pildă va rămâne moartea voastră.

Moartea e-o inimă răsturnată.

Au făcut astfel ca să plătiți
Cât mai greu și cât mai scump:
Pâinea,
Cerul, pământul, apa, somnul,
Și jalea
Vieții voastre.

Spuneau așa: că vor doar buna învoire.
Ei drămuiau îmbucătura celor tari
Fiind judecătorii celor ieșiți din minți,
Făceau pomeni, tăiau paraua-n două,
Și salutau cadavrele, –
Politicoși din cale-afară.

Nu se mai satură și-ntrec măsura
Pentru că ei nu sunt din lumea noastră.

Femeile și pruncii stăpânesc
Aceeași fragedă comoară
A mugurilor verzi, a laptelui curat,
Și-a lungii trăinicii
În ochii lor cei limpezi.

Femeile și pruncii stăpânesc
Aceeași fragedă comoară
Ascunsă-n ochii lor.
Bărbații o păzesc cum se pricep mai bine.

Femeile și pruncii au roșii trandafiri
În ochii lor adânci.
Din fiecare roză răsare viul sânge.

Curajul ca și spaima de viață sau de moarte
Și moartea ce-i ușoară fiind nespus de grea.

Voi, oameni, pentru care comoara a fost slăvită,
Voi oameni pentru care comoara-i risipită.

Oameni adevărați în care deznădejdea
Hrănește focul mistuitor al nădejdii,
Veniți pentru-a deschide împreună
Cel din urmă mugur al viitorului.

Lepădăturile, moartea, pământul și sluțenia
Dușmanilor noștri, se scaldă-n culoarea
Monotonă a nopții noastre.
Dar tot noi vom învinge.