Pasarea Rock – Versuri.pro

Călușandra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Două fire, două paie,
în orașul cu tramvaie,
am văzut ultimii cai
izgoniți din iad în rai..
Am văzut căruțe-n șanțuri,
biciclete fără lanțuri,
potcovari intrând în greve…
Am visat ori sunt aieve?
Două fire două paie,
cine-a scurs venin în ploaie?
Cine-a tras cu tunu-n muște
și-a-nvățat mielul să muște?
Ucenicul vrăjitor,
căzut pradă vrăjilor,
globul ține-n mâini de sticlă,
azi îl scapă, mâine-l strică.
Două fire râncede,
în coroane veștede,
plânge pasărea de galben
după zarzări, după carpeni,
după domnul care, surd,
scoarța scarmănă absurd,
iscodindu-i aurul,
de trezi balaurul
Două fire, două foi,
ieși, Apollo, din gunoi,
răsădește-ne ciuleandra,
ca să remixăm micsandra!
Prinde-mă de mijloc, soră,
să ne regăsim în horă!
Prinde-mă de umeri, frate,
pe balaur l-om răzbate!
Fir-ar ea să fie fire,
firul vieții ni-i subțire
și ne scapă din mosor
clipele de-a fir a păr..
Două fire.. două paie..
Nici văzduhul.. n-are aer..
Două paie.. două fire..
Nu ne-om mai.. veni în fire!

Origine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din Apuseni, din răsărit mă trag
De pe aceste dealuri transilvane
Strămoșii mei călcau pe univers
În zilele de iarnă în sumane….
Iar vara în ismene foarte largi
De cânepă sub clopuri cât o roată
Mâncau bureți în zilele de post
Și pâinea cu cenușă amestecată..
Iar când veneau slăvite sărbători
Își coborau făptura în leșie
Și primeniți ca păstrăvii plecau
Pe caii purpurii în pribegie..
Iar pruncii cât cârlanii ciolănoși
Copți la sân în bunzi buimace
Beau zăr și lapte alb și zgrumțuros
Și cresc flăcăi voinici și flăcăoaice.

Caldă-i ziua, albă-i noaptea
Din Apuseni la răsărit.
Verde gândul, iarba, șoapta
Din Apuseni, din răsărit!.

Din Apuseni, din răsărit mă trag
De pe aceste dealuri transilvane
Strămoșii mei călcau pe univers
În zilele de iarnă în sumane….

Caldă-i ziua, albă-i noaptea
Din Apuseni la răsărit.
Verde gândul, iarba, șoapta
Din Apuseni, din răsărit!

Praznic Năprasnic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să facem praznic, praznic năprasnic
Să facem iureș, să rupem nori
Și să renască veacul fantastic
Să facem praznic, frați și surori!
Surle și strune să glăsuiască
Să ne-mboldească la joc și la danț
Praznic cuprindă firea lumească
Cânturi și hore țină-se lanț!

Lumea e-n praznic, praznic năprasnic
Zarea e-n flăcări, focul e-n noi
Hai să-ncingem precum în basme
Praznic năprasnic până-n zori!
Scapere cerul, fulger și trăsnet
Să se ivească din văgăuni
Fiare de basme cu duh obraznic
Să le-mblânzească naiul nebun.

Hai, strânge grumazul aspidei
Hei, simte cârcei în picior
Ia, țintă grifonul și prinde-i
Trunchiul înaripat și-apoi ușor
Te-nalță-n zbor!

E zi de praznic, praznic năprasnic
O zi cât veacul, veac cât un ceas!
Toarnă-i paharnic, timpului paznic
Să uite timpul ce ne-a rămas
Să clocotească vinul obraznic
Să urce-n vene sânge fecund
Și să trăim veșnic și să iubim strașnic
Să bem pocalul până la fund.

Fagul și Iedera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o geană de zăvoi,
stau încolăciți cei doi,
fagul și cu iedera,
falnic el, gingașă ea.
Creanga strânge din cârcel,
fremătând și ea, și el,
ca în vremea când erau
ea fecioară, el flăcău.
Fiecare dintr-un sat
vrăjmășit pe celălalt.
Azi nu se mai știe bine
când anume, cum și cine
a-ncercat să îi despartă
pe cei doi uniți de soartă.
Doar că dragostea de sânge
dorul nu poate înfrânge,
care i-a sortit să fie
întruniți pe veșnicie.
Peste moarte, peste viață,
hărăziți ca soț și soață,
necum astălaltă lume
nu le-a-ngăduit anume.
De când paloșul străpuns-a
și pe dânsul, și pe dânsa,
într-o singură suflare,
într-o dulce-mbrățișare,
ochi în ochi, geană pe geană,
duh prin duh, rană prin rană.
Ram și frunze deteră
un fag și o iederă,
împreună amândoi
într-o geană de zăvoi.
împreună amândoi
într-o geană de zăvoi.
Fagule.. dragule..
Iederă.. prietenă..

Hora Fără De Hotar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Locul s-a umplut de vreme,
vremea s-a oprit în loc.
Călușarii ca să cheme
sânzienele la joc.
Orice chiot de fecioară,
orice strigăt de flăcău
fac din umeri să răsară
câte-o aripă de zeu.
Lumea fierbe, viața curge,
soarbe-le dintr-un pahar
haide-ncinge, haide strânge
hora fără de hotar!
Asta-i ora, asta-i hora
pe tărâmul nimănui
iar vătaful tuturora
este prostul satului, hai-hui!
Nu știm încotro ne ducem,
dincotro n-avem habar,
harul vieții ne conduce
hora fără de hotar!
Lumea fierbe, viața curge,
soarbe-le dintr-un pahar,
haide-ncinge, haide strânge
hora fără de hotar și iar!
Lumea fierbe, viața curge,
soarbe-le dintr-un pahar
haide-ncinge, haide strânge
hora fără de hotar!
Asta-i ora, asta-i hora
și nu-i vina nimănui
că vătaful tuturora
e chiar prostul satului, hai-hui!