Pars Atra – Versuri.pro

Post-Mortem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noaptea e mai deasă, întunericul crescând
În rest picături. Rezist peste pământ când
Fulgerul dă câte-o secundă de lumină
Tunetul anunță coșmarul ce-o să vină.
Frunze moarte înecate în noroaie și pare
Că vântul o să doboare plăcile funerare.
Cărări desfundate, erodate de șuvoaie
Oseminte deshumate… de către ploaie
Coroanele de flori răscolite de vânt,
Foșnesc lângă lumânări topite demult,
Flori de mucegai pe crucile de piatră
Miros de putrefacție și-o senzație ciudată
Ma cuprinde când aud urlete de câini turbați
De pretutindeni.
Și la lumina Lunii vad pe gât un genotaf,
Câte-un epitaf celebru
Ma aud fredonând în gând marșul funebru…
Umbra morții se simte, printre morminte
Țipete razbat dintre suflete de cripte
Sufletul mi se ridica precum un nor de abur
Larvele și viermii îmi devorează cadavrul..
Refren: [x2].
Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ
Nu știu cum se face, da’ ma ridic din mormânt
E ora 12 noaptea și plouă mărunt
Printre alte umbre ma vad levitând..
Nu știu cum de e posibil da’ ma-ntorc de la groapa
Levitând pe străzile inundate de apă
Aud șuierând vântul isteric
Siluete de fum se expun din întuneric
Miroase a ploaie, copacii își îndoaie crengile
Eu vad umbrele din ce în ce mai agitate și umblă toate,
Neputând să-și găsească liniștea nici măcar de dincolo de moarte.
Și constat că ele nu dorm, n-au somn în nicio noapte
Și ma sperie gândul că aș putea fii ca ele
Ca vor deveni aievea coșmarurile mele..
Se pare că asta o să devina rutina
Niciodată n-o s-am parte.. de odihnă.
Destinul mi-e potrivnic și nu-nțeleg cum
Pot să fac să-l opresc, să ma-ntorc din drum.
Refren: [x2].
Cadavrul mi-a rămas îngropat în pământ
Nu știu cum se face, da’ ma ridic din mormânt
E ora 12 noaptea și plouă mărunt
Printre alte umbre ma vad levitând..

Interfector Perfectus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt android humanoid construit special
Să produc genocid la nivel mondial.
Practic invincibil, anatomic indestructibil
Stabil în fața oricărui gen de explozibil.
Indubitabil, imposibil de doborât
Că am fost proiectat astfel încât
Identific orice țintă statică sau mobilă
Am cristalin cu distanță focală variabilă
Retina îmi este adaptată perfect
În spectru infraroșu și ultraviolet
Cohlee specific modificată
Ca să pot să percep ultrasunete.
Și-am sute de microcipuri implantate-n emisfere cerebrale
Mărind considerabil capacitatea de orientare
De corelare și de stocare informații
Provenite pe căi auditive sau vizuale.

Refren[x2]:
Sunt ținute secrete proiecte militare
Se fac experimente de cercetare
În sute de laboratoare sunt puse la cale
Strategii de asalt, tehnici de acaparare
Având în arsenale multe arme nucleare
Vor deține controlul, vor supune popoare.
Și vor dezlănțui asaltul direct
Când vor avea comanda ucigașului perfect.

Sunt ucigașul perfect, avantajele sunt clare
Structură programată pentru regenerare
Fibre musculare cu randamente maximale
Actina și miozina, viteză mare de cuplare
Ventriculii au forță mare de pompare
A azotului lichid în artere coronare
Cât despre schelet-oasele sunt modelate
În aliaje neștiute de umanitate
Articulații foarte bine îmbinate,
Armele toate ingenios proiectate
Camuflate-n antebrațe
Și fiecare are câte un sistem autonom de autoîncărcare
Aruncătoare de flăcări cu rază extrem de mare,
De-acțiune și nimic nu poa’ să-mi stea în cale.
Iar atunci când voi ataca
Să știi că voi provoca
Masacre dacă mi se va ordona.

And it’s politically correct for Americans to believe in UFOs
Because the government desires people to believe in space aliens
So they don’t have to reveal the technologies that both we end [..]

Exitus (Outro)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru că imprevizibil intervine despărțirea,
Am scris Exitus doar ca să-ți arăt ieșirea.
Mentes Occultae a fost mult prea personal,
De 2 ani așteptam să văd produsul final.
Ca special am vrut să umplu negativele
Cu idei ascunse, cu toate grijile,
Cu frământările care m-au stăpânit,
Cu tot ce m-a măcinat
La un moment dat.
Iar gânduri bolnave au fost o droaie,
De-aia ce-am avut în cap am ținut să pun pe foaie.
Albumu-i un tablou, poate-i simți farmecul,
Deși-i un peisaj colorat mai mult în negru,
De nopțile de groază de… atâta moarte,
De tot ceea ce nu vezi dincolo de realitate.
Dar poate c-ai s-o faci, și mai apoi
Ai să vezi putreziciunea care zace în noi.

Succubus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Răpit de Hypnos fiind,
mă văd trezit subit, ochii-i deschis deși
nu-s destul de lucid.
În întuneric disting o siluetă feminină,
doi ochi lucind care mă domină.
Eu, neputând să-mi ascund stupoarea,
ea mi se oferă în toată splendoarea.
Eu cuprins de Rigor Mortis ca la un semn,
ea era așa cum nu mai văzusem.
Demonul ce-ntruchipa frumusețea,
atât de senzuală încât părea reală și
în același timp venită din altă lume,
pot spune.
Era făcută să-mi crească libidoul, până la culme,
clar nu-i lipseau calități persuasive,
provocatoare prin formele lascive.
Și n-a fost chip să-mi păstrez rațiunea,
când sânii ei tindeau să atingă perfecțiunea.
Realizez că sunt captivat de o nălucă,
timpul se dilată, îmi dă impresia cum că
multe ore-s condensate într-o singură secundă,
mă cufund în căldura ei ce mă inundă.
Parfumul ei sublim mă amețește discret ca un afrodisiac,
furat din Paradis cred.
Simt fiori pe piele când mă zgârie-ncet,
cu unghiile lungi pictate cu lac violet.
Sunt aproape supus, pe jumătate sedus,
când cu limba își mângâie vulgar buza de sus.
Dar următoarea clipă instantaneu,
își lipește abdomenul cald de al meu.
Cu gura pe urechea mea îmi șoptește că ar vrea
să fiu la fel ca Faust doar pentru ea.
Apoi încep să tremur asaltat de emoții,
când în gâtul meu, nebuna, își înfige colții.
Da’ până să văd eu că are aripi în spate,
demonul divin dispare dintr-o dată-n noapte.

Praefatio (Intro)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru mine și apoi pentru cine vrea s-asculte
Asta e Praefatio la Mentes Occultae
Albumu’ solo l-am văzut și p-asta gata
Acu’ facem rap produs de Nakata
Am decis să pun acum gânduri pe beat
Nu le puteam ține ascunse la infinit
E tot ce am scris de 2 ani încoace
Nu mai puteam să țin în mine,
Nu mă mai puteam preface
Am pus aici piese ca tu să vezi în ele
Și partea-ntunecată a minții mele.
Am început să scriu căci am avut un trip
Ce-am risipit poate prea mult timp
Am fumat, poate, multe pachete de țigări
Mi-am pus, poate, multe întrebări
Și poate că am stat în cumpănă deseori
Și poate câte-odată chiar am vrut să mor
În morții ei de viață ce ne face prizonieri
Infernului lui Dante Alighieri
Poate că mă simți acum și poate realizezi
Că nu-s toate-așa cum ai vrea tu să le vezi
Vezi că pentru mine viața nu-i așa de roz
Are tente și de gri și de negru sau de mov.
Vin din întuneric cu idei neînțelese
Poate-ai să percepi simbolistica din piese.

XIII (Bonus Track)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toți cărbunii din pământ negri cum e noaptea sunt
dar și plini în miezul lor de lumina zorilor
ei vor oglindi cândva și-un bob din munca mea
unii nu de azi, de ieri patriei îi sunt mineri
făclieri din tată-n fiu cu lampasul auriu.
În ’89 așteptam să devin un pionier
dar eram tot un pion sub Cortina de Fier
cu vise înțepenite, prinse-n sârmă ghimpată
până în momentul când lumea a ieșit în stradă
când, sprijinit de Patriarhul Teoctist
care a tot pupat în fund zeci de comuniști
se înființează FSN format tot din activiști
staliniști, hoți, toți foști securiști
având moravuri care nu vor muri în veci
drept dovada au înviat în iunie ’90
când studenții s-au ales cu plăgi, multe căci
l-i s-a răspuns democratic cu bate și răngi
intelectual catalogati golani și drogați
au fost lăsați lați în stradă, linșați de animale cu lampase
ce credeau că fac dreptate împărțind lovituri la Universitate.
Unii n-au habar alții nu vor să-și amintească
au fost atunci trei zile de istorie românească
dacă nu-ți aduci aminte măcar ai putea să-ncerci
13, 14, 15 iunie ’90 [x2].
Când mii de capete seci au lăsat atunci în spate
mii de capete sparte și oase fracturate
ei, sedii de partide complet devastate
persoane nevinovate abuziv arestate
când studenții somați cu mitraliera
au fost trimiși și reținuți la Măgurele
iar în acele zile cu atmosferă proletară
România Liberă n-a fost lăsat să apară
dar se pare că apoi mineri triumfători
pozând atât de fals în eliberatori
vin să planteze flori, și el ne minte
cum că ar merita nemernicul să fie președinte
în continuare, în zilele când atâtea mame
își plângeau prin spitale copiii ce-au servit porții de reeducare
în stil stalinist
și tu te faci că uiți, asta e trist, ma.
Refren:

Deus Meus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Preoți antici, voind să ne manipuleze,
Au vrut ca prin religie să ne controleze.
Au abuzat inteligent de slăbiciunile noastre,
Adică frica omului de ceea ce nu cunoaște.
Biserici, profeți, clerici, farisei,
Ne-au modelat pe toți după cum au vrut ei.
Adoptăm Dumnezei pe care-i adorăm,
Refuzăm să cercetăm, preferăm să ignorăm.
Fară a ne pune măcar un semn de întrebare,
Punem speranțele în forțe supranaturale.
Divinizăm icoane la care ne-nchinăm,
La care-o judecată-ntunecată căutăm.
Lumină divin-având deliruri onirice,
Exorcizăm în ritualuri mistice
Indivizi nuferinzi de boli neuropsihice.

Refren [x2]:
Cred că eu sunt Dumnezeul meu și mai ales
Nu cred că suntem singuri în acest univers.
Nu vreau să schimb mentalități, nu vreau să schimb idei.
Am ales să cred în mine, tu poți să crezi ce vrei!

Multe minți defecte promovează concepte,
Viziuni despre viață ce se vor a fi perfecte.
Există multe culte oculte, secrete,
Diverse secte cu diferite percepte,
Având o simbolistică mistică, specifică,
Având la bază răul pe care îl amplifică.
Ademenesc adepți pe care-i recrutează,
Găsesc minți naive și le influențează,
Le inoculează virusuri psihologice, apoi le controlează.
Ei sunt pionii ce devin manipulați, indoctrinați până-n oase
Ce-s tatuați în ceafă cu câte trei de șase,
Căutând să șocheze, să creeze panică.
Au conceput, se pare, o Biblie satanică,
În ceremonii macabre sunt gata să omoare,
Sacrifică animale sau chiar ființe umane!

Poți să crezi ce vrei, da’ nu-mi da mie pilde,
Orice-ai zice, știu că de mine depinde.
Am puterea să cred în puterile mele,
Am voința să vreau să nu depind de ele,
De religii construite pe simple cuvinte,
Pentru mine fără sens, dar pline de-nțeles
Pentru cine e dispus să le mai creadă încă.
Încă nu știm de ce, nu știm unde sau când,
Nu știm care-i scopul nostru pe Pământ.
Nu știm nimic, deși avem impresia c-ar fi invers,
Infimi și efemeri într-un univers imens,
Infimi și efemeri într-un univers imens!

De Amore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În noapte un pas, doi pași și iată
Simți că devine grea talpa de la gheață
Nu poți înainta, ți-e din ce în ce mai teamă
Parcă auzi moartea cum te cheamă..
Ai tu o presimțire cum că e de rău
Și parcă o aștepți să sară la gâtul tău
E Maica tânără după cum zicea Nichita
E cu ghearele pe tine gata să te înghită
Și-ai să vezi atunci cât e de hoață
Când o să-și înfigă colții în jumătatea ta de față
Și în cealaltă e mai ca a ei feroce
Ai vrea să plângi acum, păcat că nu mai ai cu ce.
Dar ea a terminat dac-ai vedea cum rânjește
Când vede că te-neci cu propriul tău sânge.
Eu știu că Zeul Iubirii minte
Cupidon nu e cuminte
O să vrea să-ți intre cu mâinile în pântece
În această noapte o să te spintece.
Nu te întreba de ce tu ai vrut să fii așa
Iar în noaptea asta te va eviscera.
Lui Cupidon îi curg bale
Are gânduri canibale
O să vezi cum iese abur din mățele tale.
Cupidon e însetat, ochii îi sclipesc de poftă
Să sugă punga sângelui din artera ta aortă
Și atunci realizezi că e croit să ucidă
Acum ești sfârtecată și rămâi uluită
Când noaptea care credeai c-o să fie magică
Sângele sare din tine cu presiune maximă..
(cu presiune maximă x2)

Minți Oculte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nopțile se lungesc constant
Din ce în ce mai des stau întins în pat
Dar în alte medii, copii sunt legați de pat
Cu funii groase..
Dame în mătase ies la promenadă
Popii citesc pilde
Pe stradă totul se vinde.
Copii printre blocuri caută moarte
Pietoni morți
Traversează prin colț
Viermii scot capete din cireasa de pe tort
Așchii lăsați prin tomberoane, avioane, turnuri
Corbii scot tunuri, cratere și trupuri
Scot fumuri. M-aș mira să prind ziua de mâine
Nu ne trebuie pâine,
E vremea circului
După colț se văd caii negri-ai dricului..
We know who speaks for the nations
But who speaks for the human species?
Who speaks for Earth?.
Pusti de jucărie cu gloanțe-adevărate
Miros de nebunie și aromă de moarte
Se simte duhoarea, miroase a cenușă
Dacă te uiți în jur e-o lume descompusă
Invalizi se târăsc prin flegme
Toți suntem devorați de cangrene
Toți suntem răpuși de migrene
Dependenți de nurofen și rudotel
Trăim acele zile în care oameni
Zâmbesc anevoios cu dinții galbeni
Mii de minciuni ne lovesc în cranii
Când printre noi mișună șobolanii..
Frica ne închide în catacombe
Hai să semănăm bombe
Dar noi cu cine oare semănăm?
Urâm secundele căci timpul ucide
Vad fețe livide cu intenții perfide
Ființe cu pleoape lipite.
Riduri pe fețe de copii
Ruj negru pe buze vineții.
Problemele – nu le putem face să dispară
Dumnezeii omoară!
Albinele ucigașe sunt agitate
Statisticienii numără fapte.
Ciupercile cresc prin fisiune
Magicieni – așteaptă toți o minune.
Deci când mă vezi că stau în pat, tu..
Ia-mă de mână și du-mă la dracu’..
A new conciousness is developing
sees the Earth as a single organism
and recognises that an organism [..] is doomed.
We are one planet!

Colligatum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ploaia asta-mi dă o stare melancolică
Suferința sufletească devine-o boală cronică
Ce pare că mă înfrânge și ceru’ plânge
Eu m-aș simți mai bine dacă ar ploua cu sânge
Sângele ce mi se-nfierbântă-n vene
Căci filmul vieții mele e format din multe scene
Bacoviene, da! Aș vrea s-o iau la fugă
Da’ lumina moare-ncet în ochii de sub glugă.
Când ura zace-n mine în stări latente
Resemnarea și frica par a fi confluente
Îmi asum greșelile pe care le-am făcut
Dispus să renunț la viitor și la trecut
Aud șoapte ce străpung liniștea nopții și
Din întuneric sunt cuprins de brațele morții
Parcă m-aș prăbuși, ceva mă trage-n jos
Nu mă-mpotrivesc, e prea târziu și n-are rost
(și n-are rost)..
Mă trezesc ca dintr-un vis, ochii dor îngrozitor
Și văd un peisaj parcă desprins din filme horror
Décor înfricoșător, doar imagini macabre
Râuri de lavă șerpuiesc printre cadavre
Tot în jur e-ntunecat de către nori de cenușă
Mă simt adulmecat, căldura mă înăbușă
Subit sunt copleșit de o serie
De sentimente confuze și mă sperie
Ființe ce se-agită într-un delirum tremens
Cu câte-un crucifix înfipt fix în vertex
Aud sunete, tunete, urlete, scâncete
Îngeri cu aripi negre hoinăresc în cete
Văd sute de suflete încătușate, abandonate
Pline de suferință, poate
Ce lasă-n lumea reală trupuri lipsite de conștiință
Pare paradoxal dar încă netrecute-n neființă.
Și-apoi frica mă pătrunde adânc, nu văd pe unde
Aș putea să evadez, să ies afară
Și-mi aud inima cum bate parc-ar fi prima oară.
Simt un fior și-un puls neregulat în artere
Picături de sudoare-mi îngheață pe piele
Lumina îmi crestează retina, adrenalina
Inundă mii de sinapse în fiecare secundă
Curg lacrimi pe obraz, simt gustul de sare
Instantaneu se contractă fibrele musculare
Sunt mai viu ca niciodată, e-o senzație bizară
Și-am un chef nebun să trag un fum de țigară.
Am chef să fac din nou chestiile care-mi plac
Vreau să mai stau la bere, să mai fac muzică rap
Am atâtea amintiri pe care pot să le revăd
În gând sau când mă uit la poze.
Și acum cred că viața o poți trăi chiar dacă o vezi în gri
Chiar de-s mai multe clipe triste decât bucurii
Iar de moartea te cheamă lansând câte-un ecou
Las-o să aștepte, e mai urât dincolo..