Para – Versuri.pro

Circ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-o ard cu aere, am zis să mă abțin,
Da’ mulți o ard nasol, deci tre’ să mă afirm
Am scos ce-am tras, am un portofoliu vast,
Și tarfe ce prin glas, vă dau botnița din staf
Că-mi permit, sunt vocea pământului,
În subteran, ca din iad, în adâncul gândului
Este în cască, textul, hrana flămândului
Anatema sfântului, masca urâtului,
E tare tripul lui,
De când toți cimpanzeii au ajuns vii omului
E tare dulce gustul somnului
Ce-aduce liniște-n timpan,
Gusterilor, cine-i autentic?
Nu scoateți la liman
Lipsa de ștanță, lipsa de respect,
Mai parcă să se clatine când eu ți-l disec
Nu vrei scandal, atunci nu te lua la harță,
Când tot ce e în tine atârnă de un fir de ață.

Nimeni (feat. Saltillo)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(eng) [Edgar Guest – To all parents].
„For all the joy Thy child shall bring, the risk of grief will run”.
Pară: Vă salut, vă zâmbesc, și eu mai știu să râd
N-am uitat deși par trist:
Nu vând persona pentru sumă sau pentru salut
Recunoaște ce-ai fost, eu vă recunosc demult
Nu mă plâng că strâng ce n-ar trebui să știu
Însă nu regret că nu-s nici ce aș fi vrut să fiu acum.
Fiu al ploilor de vară, al zilelor geroase petrecute-n scară;
Mai rar pe-afară..
Fără conștiință, matur defel
Un copil prin excelență și voință fără țel,
Tu crezi în el. Eu nu,
M-a lăsat baltă, nu m-ai fi lăsat nici tu.
Garda jos, aruncă scutul
Pierd începutul să nu știu ce vine
Mă mulțumesc în van pentru seri când sunt cu mine.
Departe de soare simt cum bate vântul
Chiar dacă-s plini de draci, vă zâmbesc și fac pe Sfântul.
Mă degradez ca Pământul, gradez puține;
Deși-s cuvinte ce te-mbată cu dezgust, ură și film;
Alerg în fine.
Știu că e-n zadar;
Arhitect, Ateu, zidar
Doar cu ghinion la zar.. ⚂⚁.
(eng) [Saltillo – Giving in].
I don’t mind the people staring,
‘cause I know they never see me anyway, ..
And everyday that goes by,
you look a little less like who you used to be.

Fă Bine și Mori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-e dor să dorm, să nu mai doară.
Capul să pulseze, sângele să fiarbă,
A câta oară se-ntâmplă!?.
Bătăi în tâmplă repetate,
Nopți albe regulate, mă f*t în ea de viață!,
M-am săturat de noapte!.
Ziua e cald, noaptea e cald,
Ziua mi-e somn, noaptea n-adorm.
În ură mă scald, las urme de om. Ce silă!.
Nu-i bine cum sunt.
Repetă-mi cât vrei, o să-ți repet ce ești,
Ce lași și ce iei, e alegerea ta.
Fă ce p*la mea dorești. Pleacă sau stai!
Mori sau trăiești.!
Trăiești? , degeaba mori.!
Ia-ți dar, gen sfoară platină, aur!
Căcat în esență, ca tine sau noi,
Că-i soare sau ploi, dualitatea-i în doi!.
Da’ las ochii goi. N-ajută la nimic.!
Nu-i semn să explic. *Fă bine și mori.! *
Fă bine și mori.!
Fă bine și mori.!
Fă bine și mori. Scutește-mă de efort!.
Semnătură *Drugged With Dreams*: „Toate neajunsurile din această lume izvorăsc din lipsa de inițiativă a unei persoane”

Pară - Vârf de Lance

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vioara sfântă ce-alină sufletu’
Numai îmi cântă când se naște sunetu’
A tulburat liniștea apelor moarte
N-a terminat și deja le simt pe toate ca pe șoapte
Nu poți răni necunoscutu’
Cum nu poți hrăni gândul cu trecutul și urâtul
Poezia este geamul spart al societății
Lasă să intre curentul să se schimbe-ncet cu toții
Haide că poți, ții moartea în suflet
Lasă deoparte gol înlocuit de zâmbet
Dorm impietrit în pereți de marmură
N-am mai simțit de mult așa răcoare în cameră
Am armură de sticlă, amor în sticlă
Omor pe sticlă, boala mă strică
O singură iubită ce mă strigă
Revino-ți, vino înapoi în pat, nu cobori în criptă.
Îi urmez sfatu’, îl las pe dracu’ să mai aștepte
Eternitatea ei e-n pagini și-n clipe perfecte
Privire blândă, atingere de înger
Univers reordonat după înfrângeri
Cortina roșie ce cade, covorul roșu strâns
Petalele de soare pe marele apus
Actorule, e momentu’ tău de glorie
Lasă ororile, adună-ți florile
Adună-te cu pomi, stelele și visele
Aleargă, nimeni n-o să te aleagă, porțile-s deschise
Că-s nopțile descrise, deja ești pasager
Ți-ai ales coșmaru’ când puteai să dormi lejer
Da’ nu ofta, regretu’ nu își are locu’
Poți să schimbi scara, da’ nu poți schimba și blocu’
În tine este totul dar în ea ești tu
Iluzie în sentimente, înapoiază-mi sufletu’

Exil (feat. Cretzu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ochii pe geam, în gol, zâmbind să treacă zile
Că-i aer toxic, dar miroase a zambile
Nu există adevăr nici în oglindă
Nu există alt decor oricât de mult vrei să dai mită
Vrei să schimbi totul, ce chestie, și eu
Aș vrea să schimb tiparul, nu să mă abat mereu
Alt drum, la răsărit, o potecă vagă
Ochii mi-au obosit și vor răgaz să nu mai vadă
Alcatraz al minții, altă palavră
Același organism magnific ce rămâne pleavă
Minte bolnavă ce se minte că-i trează
Oseminte ce-s strivite în păcate și-n zarvă
În păcate cu o conștiință rece
Îngropate, legi mizere la număr sunt zece
Însemnate cu sânge și lacrimi sărate
Vise altoite cu dezgust și falsă puritate.
Scriu pentru ultimul hamal ce bălește la vitrine
Când zici că omul-i animal vorbește pentru tine
Tată, ține de gratii că speranțe-s puține, iată
Cine ne iartă, cine ne-arată calea dreaptă
Eu sunt creștin, nu ortodox, sunt unicul meu boss
Trist, prost, pacifist, zelos, Hristos
Când n-ai pe cine să întrebi și alegi să dai vina
Nu când bați cruci sau când îți sfințești mașina
Boii cu rutina, curva cade prima
Nu-i rău să fii rău, să fii prea rău e crima
Am inima rece, tată, lasă că trece, iartă
Când unu din zece e pradă, iar una din zece e spartă
Și n-ai spadă, și n-ai spate, e greu pe stradă
Mai ales când vii din ultimul loc de pe hartă
Fii bărbat când e noroi, dar fii copil când e război
Aștia suntem noi, hai înapoi, vino înapoi!

Spleen

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce văd în ceea ce îți spun și-auzi,
Tristețea îmi reflectă starea, tu doar mă amuzi.
Fiind bufon nu te acuz, așa fac toți să uite de cei confuzi.
Mă-ntreb de ce am ajuns ce-am ajuns.
Amnezic, fețe noi cu trăsături comune,
Nu mai discearn binele de rău din lume.
Am nume la care nu mai pot să asociez chipul, doar sume;
Nu mai văd urme, parcă toate acum s-au șters.
Totul e imaculat, paradoxal omul-i pătat,
O cocină, un cancer neîndepărtat,
Urmează să-și omoare gazda garantat.
Ce mai așteaptă? Asta vreau să aflu eu de fapt.
Cred într-o stea care a căzut,
Că văd în ea ce-n oameni n-am văzut,
Că vrea să fie cineva, altceva decât nimic.
Văd asta zilnic când ridic ochii văzând peretele mucegăit,
Aerul este arid, abia înghit.
Bag pe gât otravă,
Servesc smoală la tavă,
Să vezi cum moare noaptea, zărind ziua firavă,
Să lumineze inimi de cărbune ce ard mocnit.
Toată iubirea din lume, și când se sting vântul le suflă-n noapte iar
Și tot ce am făcut a fost fix în zadar,
Dar mâine vine iar și bat pasul pe loc,
Mă-nvârt în jurul cozii suflând singur în foc.
De multe ori îmi zic că-s prost.
Știu că nimic nu merită și că nu are niciun rost,
Da’ nu am ce să mai caut, nu vreau decât odihnă,
Să stau întins și somnul să vină în tihna..
[SPLEEN s. n. Stare nemotivată de melancolie, manifestată prin plictiseală şi dezgust faţă de orice.]

Cine Sunt?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cine sunt? Mă-ntreabă mulți, mă-ntreb de mult
E totul șters – Doar liniștea vreau s-o ascult
Și-nvăț din mers, pași grăbiți pe viu pământ
Pas cu pas – Trăiesc în frază fără punct
Să mă ascund de lumina din final
Să mă arunc în fața trenului universal
Nici din mers nu vreau să urc, îi las pe alții
Eu am să fiu jumătate pe șine – jumate-ntre lumi
Așa am și trăit și-a fost fantastic
Așa nu mor nici după moarte
Doar dorul mă omoară – fericirea amintire-acum
Zapada noroioasă – năpasta în zadar cu secundar defect
Dar cu efect întârziat – un la mulți ani uitat
Garnitura de reproșuri și mustrări – Ce mai urări –
Ce Mai….
Mi-am lăsat inima-ntr-o seară de Octombrie
Și de atunci viața s-a închis pe dinafară
Iar cheia arsă-n văpaia iubirii oarbe
Aici toți dorm – și timpul doarme
În aer gloanțe spre pieptul fiecăruia îndreptate
Fără veste, fără rozarii
Mi-e frică de momentul în care trec peste
Voi fi călăul audienței din oglindă
Și-n loc de ovații și flori
Vad sânge și comori ce nu-s păzite
O aud cum țipă dar n-o vad nicăieri
E doar o amintire – sunt doar o amintire
Vad ce nu a fost mâine trăind în „Ieri”
Și mă târăsc spre un prezent ce-i prea rapid
Da-mi timp. Timpule, știu, am greșit
După chipul tău au creat iadul
Ce chip cioplit –
„Da-i moarte infinită pentru o viață scurtă”
Iar tu, cel ce ascultă… poate că și simte
Cu ce-ai greșit?
De ce nu dormi să te scoli plin de vise și dorințe
Ce te-a secat?
De ce-ai dat liniștea la schimb să faci morminte din cuvinte?
De ce-ai plecat?
Și-ai uitat că-n spate lași iubirea
Te-ai vândut – Pentru nimic – ca restul
Ți-ai dat nemurirea și tot n-a fost destul.
Plătim în continuare

Ps. Alm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am aflat la 23 ce inseamna sa nu fii,
In jurul meu inlocuiesc oameni cu teancuri de hartii
Si totusi teancuri cat de mult el ti-ar marii
La fel si golul din mine si resturi adunate zi de zi.
Car in spate cruci ce nu sunt ale mele,
Accidental ma intreaba unii ce am de gand sa fac cu ele.
O sa le spun ca am un nume pentru fiecare,
Cate un personaj ce l-am nascut in zilele neclare.
Nopti pline de culoare, bolti cu stele cazatoare
Morti ce ma-nconjoara, mana-s de roboti cu […]
Vreau mai mult si mai mult, drog disfunctional,
Drog in societate scufundata peretii ce cad.
Traiesc aceeasi zi de ani, noptile difera
Nu pun geana pe geana cand somnul mi-e himera,
Nu mai cunosc somnul cand simt batai de ceas,
Nu mai privesc oglinda ca imi pierd din glas.
„In jurul meu totu-i din sticla,
In jurul meu totul e fals si plastic,
In jurul meu e doar risipa”.
Eu un décor ce fura viata si ascunde gratii,
Inghite vise si ma scuipa cu dezamagiri,
Imi deseneaza pe peretii mintii cele mai rele trairi,
Imi aminteste ce nu sunt si n-o sa fiu
Vad cum isi bate joc de mine si ma tine viu.
Puncte, puncte, asta-i clar, difera
Cunostinta ca am o existenta e femera
Ma seaca si ingroapa omul ce l-ai cunoscut,
Aparent nu ne stim, fa-te nevazut.
Ne zambim, ne iubim, ne dam cu capul de pereti
Pana nu mai stim ce e cu noi apoi regreti,
Ce gunoi in care fiecare se minte ca e curat,
Mi-e dor de singuratate, sunt prea multi, m-am saturat.
Clone, umbre sau iluzii, toate imi soptesc cu calm,
Am sa tac fata de toti ce vor sa imi vorbeasca,
Am sa las nisipul in Psalm,
Firele sa-l poarte, cine o sa-l citeasca o sa orbeasca

Para - Doar Om

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu mă întreba de ce sunt incomplet, sunt om
Nu mă judeca pentru ce simt, sunt om
Nu îţi pierde timpu’ preţios pe mine-s om,
Nu ai ce vedea, mai mult sau mai puţin, sunt om
Doar un om, trup şi suflet şi suflet şi suflet
De-mi stă în gât, l-aş da la schimb,
Nu mai vreau profit, ăla va veni în timp,
Până n-o să mai simt nimic şi o să fiu liber complet.
Momentan sunt om – cu ce-am greşit
Amuzant e că eu chiar aştept răspuns.
Dar ştiu că răspunsul zace în mine adânc înfipt
Într-un colţ al conştiinţei în care nimeni n-a ajuns,
Şi n-o să ajungă, lasă-i să se chinuie
Să încerce şi să descâlcească mrejele infecte ale unui om defect,
Să se infecteze tăieturi în spini crescuţi din vină şi regrete
Şi să vadă că pot doar a pierde
E un labirint cu multe feţe şi oglinzi
Orice latură alegi, umbra ta rămâne-n centru,
Şi scobeşti în trecut, cauţi ceva să te prinzi
Făcând paşi nesiguri,
Îmi spui că mă iubeşti – nu mă simt iubit
Îmi spui că mă asculţi – mă simt ignorat
Îmi spui ca ma visezi şi mă simt uitat
Îmi spui pe nume – totuşi mă simt nimeni.
Mi-am dat foc la vise, acum ard zile,
Mi-am sculptat din cruce lance
N-am uitat că am scuipat pe zei.
Oglinda e fărâme, să nu calci pe urmele ei
Să înţelegi când trebuie, sau nu.
Prea mult timp sângerăm degeaba
Dar prea puţin timp să-ţi fiu poet,
Prieteni, călăuză în purgatoriu.
Să aştepţi a doua moarte să renaşti complet,
Când visele s-au spart ca inima de sticlă,
Acum lipsuri ne îmbracă goluri,
Măşti ascund privirea
Noi zâmbim cu frică
Să nu ne descoperim încă o dată
Şi să călcăm iarăşi pe cioburi,
Oglindă nouă, prieteni vechi şi prost.
Cam atât am vrut sa ştii.