Ovid Densusianu – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Ovid Densusianu – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Când Morții Sunt Așa Departe https://versuri.pro/ovid-densusianu-cand-mortii-sunt-asa-departe https://versuri.pro/ovid-densusianu-cand-mortii-sunt-asa-departe#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58006 →]]> Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume – cine știe? – poate
Ne uită.
Când morții sunt așa departe,
Și când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine știe? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.
Privește-n jurul tău – e marea
Vieței; pleacă și o-nfruntă,
Îmbată-ți ochii-n contemplarea
Minunilor ce te așteaptă;
Trăiește, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

]]> https://versuri.pro/ovid-densusianu-cand-mortii-sunt-asa-departe/feed 0 La Răspântia Neagră https://versuri.pro/ovid-densusianu-la-raspantia-neagra https://versuri.pro/ovid-densusianu-la-raspantia-neagra#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58007 →]]> La răspântia neagră
S-au oprit trei care.
Cei care le mână
Scapără-n amnare.
Unul din ei zice:
– Fost-am la oraș
Să mă judec iară:
Tot eu păgubaș.
Altul: – O făclie
Și-un coșciug am luat:
Mi-a ucis vechilul
Unicul băiat.
Cel din urmă: – Uite,
Mai aveam doi boi;
Pentru bir mi-i vinde
Mâine pe-amândoi.
Din răspântia neagră
Carele-au plecat
Și merg greu, de parcă
Piatră duc în sat.

]]> https://versuri.pro/ovid-densusianu-la-raspantia-neagra/feed 0 Scorburile https://versuri.pro/ovid-densusianu-scorburile https://versuri.pro/ovid-densusianu-scorburile#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58008 →]]> Luminile ce fug de ele
Şi farmecul măreţei înfrunziri
Le chinuiesc, când ştiu că-s numai umbra
În care adăpost îşi caută
Hidoase vieţuiri.
Întunecimea lor le face totuşi
Să fie mândre că într-una
Puterea-atâtor trunchiuri ele-o sapă,
Dar de mândria lor îşi râde codrul
Când ştie că pe el nu-l risipeşte
Nici furtuna.
Şi iarna, când frunzişul
Nu le mai turbură şi nu le umileşte,
Mai îndrăzneţ privesc, crezându-se stăpâne,
Dar strălucirea albă a zăpeziei
Le-neacă şi holbarea neagră
A lor o biruieşte.

]]> https://versuri.pro/ovid-densusianu-scorburile/feed 0 Cei Fără Stea https://versuri.pro/ovid-densusianu-cei-fara-stea https://versuri.pro/ovid-densusianu-cei-fara-stea#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58009 →]]> Au adormit în visul pietrei,
Au adormit și i-am privit
Cum ochii lor uitase-ndată
Că mai-nainte cuprinsese –
Minune – câmpul înflorit.
Erau pribegi ce nu știu unde
Mergeau – atâtea drumuri sunt
Pe care chinul le deschide
Prin lume – și ei toți cu gesturi
Înlocuise-orice cuvânt.
Îi întâlnisem în lumină
Bolnavă de amurg, și-n urmă,
Când întâmplarea ne-apropiase,
Am mers pe lângă ei privindu-i
Cum toți tăcuți păreau o turmă.
Pe când dormeau văzui de-odată
Cum tresări cel mai bătrân.
Se ridică, făcându-și cruce,
Și zise zarea cercetând-o:
„Fă, Doamne, -aicea să rămân!”

]]> https://versuri.pro/ovid-densusianu-cei-fara-stea/feed 0 Glasurile Vieții https://versuri.pro/ovid-densusianu-glasurile-vietii https://versuri.pro/ovid-densusianu-glasurile-vietii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58010 →]]> Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci.
Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint.
Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Și ne fac să plângem
Între „ieri” și „acum”.
Pentru ce mai tare
Răsunați voi azi?
Parcă-aleargă vântul
Peste munți de brazi.
Suflete, deschide
Temnița-nghețată
Solilor vieței
Ce la poarta neagră –
Poarta sihăstriei –
Vin acum să bată.

]]> https://versuri.pro/ovid-densusianu-glasurile-vietii/feed 0 Calea Robilor https://versuri.pro/ovid-densusianu-calea-robilor https://versuri.pro/ovid-densusianu-calea-robilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58011 →]]> În valuri albe, mii de focuri
Plutesc – e drumul nesfârșit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Și, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Și pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric – e convoiul
Atâtor vieți făr’ de noroc.
Și printre ele câteodată
Se-oprește soarta ca s-aleagă
Un suflet – stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.
Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveți și voi,
Iloți: un gând de mângâiere,
Că și din robi se nasc eroi.

]]> https://versuri.pro/ovid-densusianu-calea-robilor/feed 0 Cântecul Pribeagului https://versuri.pro/ovid-densusianu-cantecul-pribeagului https://versuri.pro/ovid-densusianu-cantecul-pribeagului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58012 →]]> Dacă vreţi s-aflaţi
Din ce locuri viu,
Munţii-i întrebaţi,
Că ei singuri ştiu.
Codru mi-a fost frate
Prin pustietate.

Dacă vreţi să ştiţi
Cin’ m-a mângâiat,
Cerului-i vorbiţi,
Că el m-a veghiat.
Stelele mi-au fost
Noaptea adăpost.

Şi-ncotro-mi duc zborul
De vreţi să vă spui,
Întrebaţi izvorul
Care-i drumul lui.
Calea-mi se sfârşeşte
Unde el se-opreşte.

]]> https://versuri.pro/ovid-densusianu-cantecul-pribeagului/feed 0 Tainele Clipelor https://versuri.pro/ovid-densusianu-tainele-clipelor https://versuri.pro/ovid-densusianu-tainele-clipelor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=58013 →]]> Ieri gândurile îmi păreau ca blocuri de granit
Pe care-eternitatea îngheţase,
Şi mă-nchinam la ele ca păgânul
Ce roagă marmurele sfinte să nu-l lase
De duhurile negre ispitit.
Azi gândurile-mi sunt ca trestii ce se pleacă,
Şi simt o bucurie ne-nţeleasă
Văzându-le aşa plăpânde
C-ar tremura şi de-un suspin,
De-o şoaptă..
O, vraja-ameţitoare a gândurilor blânde!.
Ce oare a venit să schimbe dintr-o dată
Viaţa rece-a sufletului –
Ce mister?
Şi ce să fie raza rătăcită
Ce-a coborât s-aducă-nduioşare
În gândurile prinse-n lanţ de fier?.
.. Un cântec se aude-n stradă,
E cântecul banal, dar tragic, ce-nsoţeşte
Pe cei ce spun adio celor vii –
Şi soarele ferestrele dezmiardă..
O, cum uitasem, primăvară, c-ai să vii!

]]> https://versuri.pro/ovid-densusianu-tainele-clipelor/feed 0