Old Child – Versuri.pro

Clipe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Deschide ochii, să poți vedea în suflete
Soarele pierdut printre tunete și fulgere
Întotdeauna luptele te fac mai tare
Strânge tare din dinți, indiferent dacă te doare
Fii cu capu’ pe umeri, nu ceda
Toate cele întâmplate te vor ajuta cândva
Fii tu cheia care deschide poarta
Fericirii tale, nu te baza pe alta!
Mulți ar da clipe importante
Din viața lor, să aibă câte puțin din toate
Să aibă o mamă, să aibă-un tată
Să fie lângă ei, moartea să nu îi despartă
Unii aleargă după putere, faimă..
În timp ce alții vor sănătate și-o haină
Cât de haini am devenit cu timpu’
Nouă din zece oameni, vor să trăiască singuri.
Nu aștepta să devii ce nu vrei s-ajungi
Important în viață e să continui să urci
Indiferent de câte trepte ai urcat
Nu te pune jos, tre’ să fii tot mai motivat.
Indiferent de ce faci, toți te arată
Cu degetul de parcă, nu mai au ce să facă
Dacă rănești, ești judecat greșit
Și atuncea când iubești, primești ură înzecit
Viața e dulce, nu poate să nu-ți placă
Amintirile-s făcute să rămână, nu să treacă
Ai răni deschise, da’ cin’ să le acopere?
Că-n astfel de situații, nu te-ajută vorbele
Pe zi ce trece, toate te lasă rece
Și nici măcar muzica nu te mai încălzește
Cin’ te urăște, e liber să o facă
Nu poți să fii pe placu’ tuturor o viață-ntreagă!
Și ce dacă majoritatea pleacă
Cei care vor rămâne, te vor ajuta să-ți treacă
O să vezi, cu timpu’ o să-nveți
Că timpu-ți dă-napoi o parte din ce ai să pierzi.
Nu aștepta să devii ce nu vrei s-ajungi
Important în viață e să continui să urci
Indiferent de câte trepte ai urcat
Nu te pune jos, tre’ să fii tot mai motivat

Singurătate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Singurătate, nu te mai saturi
Să mă privești în ochi, de ce nu-l iubești pe altul?
Eu te-nțeleg, te atașezi rapid de oameni
Da’ nu-mi oferi ce vreau, prefer iubirea unei doamne
Zâmbetul toamnei, căldura verii
Mirosul primăverii și chipul frumos al iernii
Să nu mă judeci, ești atât de frumoasă
Dar nu mai vreau s-avem o relație serioasă
Eu vreau o casă, doi copii și-o nevastă
Singurătate, te rog, nu mai fi geloasă
Lasă-mă-n pace, iubește pe oricine
Am doar o rugăminte: nu mă iubi pe mine!
Ce-a fost, a fost. Lasă-mă să respir
Amintiri cu tine, m-am săturat să le-nșir
Ce-a fost, a fost. Lasă-mă să respir
Amintiri cu tine, m-am săturat să le-nșir
M-am săturat, să mă ții noaptea treaz
Cu greu să ațipesc, da’ nu mai mult de-un ceas
Am început, să urăsc al tău glas
Îl tot aud în timpan, la fiecare pas
Și zic „pas”, când vrei să mă săruți
Fiindcă buzele tale îmi fac nopțile mai lungi
Și știu că-s dulci, trecutul e de vină
Nu vreau să le mai simt, pleacă ispită fină
Pleacă departe, nu te uita în spate
Ai viitoru-n față, deschide-o nouă carte
Și poate, poate-ți va fi mai bine
La brațu’ altuia, stând departe de mine
Să crezi în tine, să nu-ți omori speranța
O să-nțelegi într-un final cât de frumoasă-i viața
Și cu asta. Închei, singurătate
Rămas bun, ne vedem după moarte
Și cu asta. Închei, singurătate
Rămas bun, ne vedem după moarte
Și cu asta. Închei, singurătate
Rămas bun, ne vedem după moarte

Timp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prea mult timp pe străzi, pierdut degeaba câteodată
Prea multe amintiri, de vină o singură fată
Iată-mă, Tată, încearcă de mă iartă
Şi dă-mi căldură-n suflet că n-am simţit-o vreodată
Dă-mi altă soartă, vreau doar ce merit
Consider că am multe, chiar dacă-s un nemernic
Îţi dau lacrimi şi tot ce vreau la schimb
Este ca pe viitor să mai tragi puţin de timp
Am învăţat să preţuiesc iubirea
Şi-am înţeles că viaţa îşi merită strălucirea
Nu am regrete, le-am şters cu un burete
Dintre atâtea pete, niciuna nu se mai vede
Am văzut multe, am simţit o droaie
Un lucru este cert, nu mă curăţa orice ploaie
Dă-mi o văpaie, să o împart cu toţi
Căci fără ea în inimi, suntem doar nişte roboţi.
A mai trecut o vreme, se zice că toate trec
Da’ când apar problemele, timpu’ nu e prea corect
Ţine minte aceste cuvinte
Rănile sunt mai adânci când cineva drag te minte
Iubesc aproapele, da’ nu-l iubesc prea tare
Că-ntr-o zi mă va răni şi-am auzit că doare
Nu înţeleg cum unii se cred prieteni
Da’ se vând prea uşor, ce oameni ieftini
Aşa e-n viaţă, sunt multe diferenţe
De-asta nu-i bine mă să judeci după aparenţe
Sunt multe zdrenţe şi nu vorbesc de ţoale
Vorbesc de cele care se-ascund într-un chip de floare
Raze de soare, bat la fereastră
Vor să îmi intre-n casă, cu gândul să mă trezească
Dar nu îmi pasă, rămân baricadat
Pixu’ e tata, mama-i coala, am tot ce vreau de fapt

Oameni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Majoritatea oamenilor singuri
Au multe răni deschise și se luptă cu timpu’
Oamenii vor să simtă o căldură,
Să râdă, nu să plângă.. vor dragoste, nu ură!
Oamenii știu să recunoască
O persoană care dezminte că e falsă
Oamenii lasă în urmă doar durere
Pentru multe persoane, viața-i singura avere!
Oamenii simt, uneori doar iubirea
Poate să le aducă pe chipuri fericirea
Oamenii mint și o fac mai tot timpu’
Ca să le fie bine, se mint de unii singuri
Oamenii spun că n-au niciun defect
Dar omul e departe de a fi perfect!
Oamenii uită, dar uită doar ce vor
Păstrează amintirile, că toate-au un rol..
În viețile lor și toată lumea știe:
Amintirile rămân și durerea-i tot timpu’ vie
Să fim sinceri, chiar toată lumea știe:
Amintirile rămân și durerea e încă vie
Oamenii sunt diferiți dar totuși
Merg pe-același drum când vine vorba de reproșuri
Oamenii văd doar părțile proaste
Uneori mă întreb: mai există părți frumoase?
Oamenii au diferite modele
Și vor ca într-o zi să ajungă ca ele
De multe ori, modelele-s părinții
Unii încă trăiesc, alții dau mâna cu sfinții
Oamenii au încetat să creadă
În inimi de oțel și în suflete de piatră
Oamenii rabdă, după care calcă
În picioare tot și neagă fiecare faptă
Oamenii pleacă după prima ceartă
În loc să lupte pentru ei, aleg să se despartă
Oamenii lasă timpu’ să treacă
Fără să realizeze că n-o să se întoarcă..

Destin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am și eu suflet, doar că îl țin ascuns
A suferit destul, de ce să-l mai răniți în plus?
Am luptat pentru ce mi-a fost luat
De multe ori sfârșeam ca un laș, îngenunchiat
Am încetat să cred că se mai poate
Ștergeam sute de lacrimi în fiecare noapte
Gândul departe.. la câțiva pași de moarte
Aproape să renunț, să vezi câtă lașitate
Dar dintr-odată, mi-am zis: nu se mai poate!
Că viața mi-a fost dată s-o duc cât mai departe
Am luat-o de la capăt, am pus un lacăt
Pe inima și-acum îi las pe toți să treacă
Pe lângă mine.. ca vântul ce adie
Și-acuma orice palmă, de fapt e o bucurie
Fiindcă o simt.. ca pe un ghimpe în talpă
Ca pe o rană-n suflet care nu o să-mi treacă.
Tot ce vine, pleacă și n-o să se întoarcă
Se rup bucăți din tine, n-o să le mai vezi vreodată
Măcar încearcă să nu te minți
Acceptă-te cum ești, nu te-njura printre dinți!
Fără să vrei, simți, fără să vrei, râzi
Fără să vrei, iubești, fără să vrei, plângi
Fără să vrei, le faci pe toate-aproape
Că-n unele pui uneori o dragoste aparte
Ai dreptate, nu sunt ceea ce par
Că afișez un zâmbet dulce când am sufletul amar
Sunt melancolic, un tip alcoolic
Mi-am umplut paharu’ și deja l-am și golit
E despre viață, că uneori mă-ngheață
Tot ce ține de ea, uneori mă bagă-n ceață
Și da.. îmi pasă că nu mă lasă
Să mai adorm cu gândul că n-o să mă trezească!

Alergic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am ascultat suflete moarte
Voiam să le dau viață, ele m-au dat la o parte
Am cicatrici, c-am fost mușcat de frici
Nu făceam primu’ pas, de teamă c-o să mă respingi
Am sânge rece și trup de ceară,
Iubirea mă-ncălzește și focul mă omoară
Sunt mulțumit de tot ce am trăit
Mă bucur că am fost rănit la timpu’ potrivit
Sunt fericit, chiar dacă am albit
Că m-am lăsat purtat de val, până m-a înghițit
Dac-o să plec, fără să vă anunț
Să știți că nu am vrut, da’ n-am putut să mă opun
Sunt un om bun, păcat că am păcate
Ce mi-au fost date ca să le car în spate
M-am atașat de oameni peste noapte
Da’ n-o sa mai repet greșeala cu lejeritate!
Am alergii, de asta stau departe
De ființe mergătoare cu zâmbete ciudate
Urăsc minciuna și pe cel ce îi dă viață
E plin de Dumnezei, de creatori cu-aceeași față.
Sunt complicat, nimeni nu mă înțelege
Trag tare, ca un sclav, că am pretenții de rege
Rănesc ușor și crede-mă, chiar nu îmi pasă
Cine dracu v-a pus să mă primiți în viața voastră?
Mă lupt cu binele, sunt controlat de rău
N-am vrut să fiu așa, da’ pân’ la urma, ăsta-s eu
Clipe grele, trag de brațele mele
Da’ sunt prea ocupat ca să am timp de ele
Clipe bune, vor să mă îmbune
Modelu’ meu în viață-s eu, de asta-mi calc pe urme
Sunt dependent de muzică, mi-e hrană
Când am sufletu’ rece, muzica-mi este haină
La început, nimeni nu credea în mine
În loc de-ncurajări, auzeam: te faci de rușine!
Nu crede-n vorbe, că vor să te deprime
Dacă-ți dorești să faci ceva, trage de tine!
Am alergii, de asta stau departe
De ființe mergătoare cu zâmbete ciudate
Urăsc minciuna și pe cel ce îi dă viață
E plin de Dumnezei, de creatori cu-aceeași față

Epava

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu cer atenție, văd viața ca pe-o lecție
C-o mână-ți dă un zâmbet, cu cealaltă o depresie
Prima impresie, contează întotdeauna
Strânge mâna ce a stat întinsă întruna
Nu doar atunci când le aveai pe toate
Și când aveai nevoie, nu o simțeai pe spate
Sărut-mâna, mamă, pentru toate
Cele întâmplate, te gândeai noapte de noapte
Pe unde umblu, de ce nu vin acasă
De ce nu dau un telefon, mă întrebai: „nu-ți pasă
Că te aștept, cu teamă, de-atâtea zile
Gândindu-mă că poate s-a-ntâmplat ceva cu tine?”
Îmi pare rău, eram doar o epavă
Scufundată în larg, doar de câțiva căutată
Niciodată, n-aș fi rănit pe nimeni
Și știu că dintre toți, tu știi asta cel mai bine
Au trecut ani, m-au schimbat atât de mult
Am învățat să lupt, să cred în necunoscut
Și câteodată s-a meritat din plin
Mulți încă mai au suflet, da’ totuși prea puțini!
Eu încă țin, încuiate într-un sertar
Câteva amintiri, pe care s-a pus prafu’ iar
Sincer, din cer aș vrea să cadă
Iubire peste noi, că prea suntem de piatră
Mereu, pe stradă, să afișăm un zâmbet
Să ne privim în ochi, de parcă ne-am ști din pântec
Mă simt slăbit, da’ prind putere
După ce străbat cărarea, din gândurile mele
Și mă întorc mai motivat ca niciodată
Că răul n-o să poată să îmi ia speranța toată
Omu-i făcut din piatră, nu din lut
La cât de multe-ndură și încă-l vezi râzând
Nu mă afund, rămân așa cum sunt:
Un muritor de rând, vorbesc și prost și mult..
Uneori, cel tăcut ascunde multe
A câștigat războaie, în timp ce alții au pierdut lupte
Când o să vrei să te lași învins de soartă,
Amintește-ți că ești cel ce nu știe să piardă!
Bogați cu-adevărat sunt cei care au mamă, tată,
Cereți-le iertare, le-ați greșit și nu o dată!
Doar ei te iartă când îți mai ieși din fire
Și-s gata să te asculte, să afle ce-ascunzi în tine
De ce vă temeți de o nouă iubire?
Nu toți rănesc la fel, unii o fac puțin mai bine!
Ce nu te omoară, te întărește..
Regretele apar când sufletu’ te părăsește
Te amăgește până când te slăbește
Și-ajungi să vorbești singur, privind de la ferestre..

Războiul Inimilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E noapte albă și vocea ta se-aude
În mintea mea ca un ecou, are atât de multe..
Să îmi zică, dar încă așteaptă
Să te revăd odată, inimii mele să-i treacă
E-ncuiată și inima ta-i cheia
Te rog, ia-o la tine, sper că ai prins ideea
Îmi cer iertare, în cazul în care
Nu te-ai simțit iubită la adevărata valoare
Dacă te doare, vreau să-ți fiu calmant
Pentru fericirea ta să lupt ca un soldat
Sunt vinovat! Dacă asta vrei să auzi..
Privește în trecut. Găsești motive să mă scuzi?
Fără tine, sunt rece ca Antarctica
Și doar privirea ta poa’ să îmi încălzească inima
Dacă mă auzi, întoarce-te acasă
Cu un pahar în față, încă te aștept la masă.
De ce te simt încă atât de caldă?
De ce inima mea, fără a ta nu poa’ să bată?
De ce te țin de mână-n fiecare
Gând pe care-l am înainte de culcare?
E un război al inimilor noastre
Se vor, da’ nu se au, le simt atât de proaste!
De ce iubirea se pierde cu firea
Când dă ochii cu noi și fuge cu fericirea
noastră? E dureros..
Atunci când nu te văd, simt cuțitul până la os
Recunosc, mi-e tare dor
Că tu ești aerul meu și fără tine mor
Încet, da’ sigur, decât singur
Mai bine încetez să mă mai lupt cu timpul
Da’ cu timpul, eu sper ca soarta
Să ne unească iar, să îmi strâng în brațe fata

Pentru Tine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E pentru tine, mamă, am hotărât să mă deschid
Dar nu pentru mult timp, chiar dacă-mi place să te văd zâmbind
De-o perioadă de timp, tot încerc să mă schimb
Dar ceva nu mă lasă, cred că o tai să mă plimb
E pentru tine, ființă scumpă muritoare
Eram cât un copăcel, dar m-ai udat și-am crescut mare
Îți mulțumesc din suflet, m-ai crescut ca pe o floare
Dar am fost bătut de vânt și-am pierdut din petale
Uneori mă doare, când rătăcesc în trecut
În toată această perioadă, am înghițit și am tăcut
N-am știut să ascult, probabil n-o să-nvăț vreodată
Am un caracter de piatră și-o inimă ferecată
Mi-ai spus de multe ori, să mă descarc dacă mă doare
Dar n-o s-arunc vreodată durerea-n brațele tale
E pentru tine, e pentru tine mamă
În ochii mei ai fost, vei fi o-adevărată doamnă.
E târziu, ochii se scaldă-n ploi de toamnă
Îngeru’ păzitor s-a pus de ceva timp să doarmă
Afară toarnă, strada e și ea pustie
Blocurile toate-s mute, nu se aude gălăgie
Sufletul și mâna, nu s-au săturat să scrie
Pentru tine mamă, cea mai frumoasă poezie
Îți zic din suflet, poezia-i viața mea
Și va rămâne așa, cât timp faci tu parte din ea
Ascultă-mă Tată, ascultă-mi ruga
Da-i zile maicuței mele, că ea-mi este umbra
Mă rog întruna, să nu o iei la tine
Am nevoie de ea, să fie aicia lângă mine
S-o am aproape, la greu să-i fiu în spate
Dacă vrei zilele mele, ia-le, ți le dau pe toate
Dar las-o-n pace, n-a greșit cu nimic
Atâta timp cât mai trăiește, mă simt și eu iubit.
Despre tine, aș avea multe de zis
De-ar mai trece 7 zile, tot nu m-aș opri din scris
Știu că ți-am promis, că o să fie totul bine
Sper să mă țin de cuvânt, să nu te fac de rușine
Să te iubesc, am 10 mii de motive
Dar ți-o arăt în felul meu, mai exact pe portative
Dintr-un puștan, ai ridicat un bărbat
Maturizat prea devreme, fiindcă aveam multe pe cap, am.
Multe în cap, mă tot întreb unde încap
Dar poate sunt special, și m-ai făcut pentru hip-hop
E pentru tine, căci datorită ție
Am făcut din viață, această scurtă poezie
Mă uit în jur, și crede-mă, sunt mândru
Că n-am tot ce-mi doresc, alții-s mai triști pe unde umblu
E pentru tine, și-acum în încheiere
Îți spun că te iubesc, să-ți mai alin din durere

Scrisoare de Adio

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E mare lucru să fii iubit de oameni
Cu adevărat, să te vindeci de frisoane
Iubirea-i bună, da’ cu măsură..
Că ce e peste limită, se transformă în ură
Şi te mănâncă bucată cu bucată
Degeaba mai trăieşti dacă ai inima moartă
Uneori, parcă toate-s de prisos..
Deşi vreau să fac bine, îmi iese numai pe dos
Sunt păcătos, îmi pare rău, Tată
Da’ m-ai creat cu mâna Ta şi mi-ai dat o soartă
Pe care-o port din poartă-n poartă
Mândru de ce sunt sau de ce am fost odată
Nu regret nimic din ce-am trăit
Cum n-ar fi regretat alţii dac-aş fi murit
Nefericit? Te-nşeli amarnic..
Sunt foarte fericit atunci când mă simt nostalgic!
Ia-mă de mână şi-aruncă-mă spre nori
C-am rămas fără aripi şi nu mai pot să zbor
Şi în picaj, să mă lovesc de sol
Să se aleagă prafu’ de sufletu’ meu gol
Ca o pasăre, vreau să mă las purtat
De vântu’ ăsta rece ce mi-a ţinut de cald
Când o să cad, vreau să rămân un timp
Cu capu’ lipit de pământ, până îngheţ de frig
La fel ca voi, trec prin diferite stări
Şi-am trecut de atâtea ori, că deja s-au format cărări
De-a lungu’ timpului, am cunoscut
Oameni ce mă cunoşteau doar când voiau să-i ajut
S-au refăcut, acum sunt bine
Dar o să uit de ei, cum au uitat şi ei de mine
Nu le-a ajuns că le-am rămas aproape
Chiar şi atuncea când n-au meritat nici pe departe
De ce să cred când simt ca mă înşel?
De ce oamenii mint că nu sunt toţi la fel?
Sinceritatea i-a omorât pe unii
Ca adevăru-i arma ce-nchide gura lumii
Să mă uitaţi! Asta vă doresc
M-am săturat de oameni care dezamăgesc!
Nu ma grăbesc, da’ ştiu că o să vină
Vremea când o să plec departe de lumină
Mă uit în jur şi deseori înjur
Pentru cei ce nu ştiau, viaţa e doar un sejur
Se jură toţi.. când vor să pară
Opusul a ceea ce sunt în viaţa reală
M-am săturat de feţe peste feţe
Le văd mereu în jur, nu se grăbesc sa plece
Viaţa-i un test, eu l-am trecut cu brio
În caz că mă înşel, asta-i scrisoarea de adio