Narcotic – Versuri.pro

Când Nu Visezi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa I:
Visătoare minți sucite
S-au culcat pe o ureche
S-au trezit mai surzi ca surzi
Ca un orb fără pereche
Ce stă pururea de veghe
Urmărind din umbră nopți
Cum cu mâinile murdare
Îngeri dau palme sorți
Indignați până și morți
Ce-au avut dreptul la viață
Dar și l-au vândut pe clipe
Ce nu pot să le trăiască
Să renască și orgoliul
În cel ce s-a milogit
Toată viața în genunchi
Pentru un vis neîmplinit
Ce l-a primit doar la sfârșit
Și asta pentru sacrificiu
De a lua o pagubă ca pe un mare beneficiu
De serviciu adus ființei
Ce-a crezut că din voință
Pentru a te împlini
Tre’ să recurgi la umilință
Ca o sentință repetată
Doar pentru amuzament
De ce cei zâmbind acceptă
acest tip de tratament
Evident iluzia șterge orice urmă de visare
Ca și cei ce pierd contactul cu simțul din întâmplare
Încercarea moarte n-are
Nici izbânda multă viață
Ca și cei ce predau lecții
Dar pe ascuns încă învață.

Refren x 2:
Nici un nor
Dar nici lumină
Nici păcatul n-are vină
Nici culorile îmbinate
Acum nu se mai îmbină
Nici credința nu mai crede
Că ai mai putea să crezi
Nici dorința nu-și dorește
Atunci când nu mai visezi.

Strofa II:
Când nu visezi e ca-n comă
Într-o stare critică
Să-mi trăiești aceeași fază
În variantă tragică
Exact ca o competiție
Când se știe rezultatul
Încă neorganizată
Dar trișorii au luat startul
Să mimezi o performanță
E ca un strop de importanță
Ce-a picat de la înălțime
În marea de ignoranță
Trăind cu-o speranță falsă
O să uiți că a fost ieri
Că motivația ce o creezi
Prefăcându-te că speri
De ce mai ceri când n-ai putut
Niciodată să oferi
E ca și cum ai încerca
Să dai durerilor dureri
Când tu plângi din răsputeri
c-ai parte de plăceri
Fără nici măcar să vrei
Dispunând și de puteri
De ce să n-ai un ideal
Pe care să-l urmărești
Mai mult decât televizorul
Atunci când te plictisești
Când găsești o alinare
În simpla închipuire
Privește cu ochii minții
Drumul spre înfăptuire
Minunea există în tine
Trebuie numai să crezi
Și mai este necesar
Să închizi ochii ca s-o vezi.

Refren x 2
Nici un nor
Dar nici lumină
Nici păcatul n-are vină
Nici culorile îmbinate
Acum nu se mai îmbină
Nici credința nu mai crede
Că ai mai putea să crezi
Nici dorința nu-și dorește
Atunci când nu mai visezi.

Strofa III:
Cum ar mai exista viața
Dacă nu trăind un vis?
Cum mai știi ce-i înălțimea
Dacă nu cazi în abis?
Cum aș ști ce-i întâmplarea
Dacă n-ai fi calculat?
Cum știi că n-o să găsești
Dacă nu ai căutat?
Cum afli ce e curajul
Dacă nu ai fost fricos?
Nu-i normal ca doar de frică
Să devii religios?
Când pe toți se întâmplă toate
Ce se află mai în față
Când destinul atârnă greu
Cât contează un fir de ață
Ce te înalță te doboară
Ce te atrage te omoară
Ce iubești te părăsește
Ce cauți te ocolește
Chiar și viața mai glumește
Și cei fericiți sunt triști
Glonțul nu te va cruța
Dacă refuzi să te miști
Și să riști e un câștig
Viața însăși-i un cârlig
Ce-ți spânzură dreptatea
Dacă nu te lupți aprig
În frig îmi acuz halucinația
Judecându-mă la rece
Însă tu nici conștient
Nu înțelegi ce se petrece..

La Răscruce de Rânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu-mi arde de ce zic prostii, am dat foc la vorbe goale,
Iese fum din pragul morții când vă vând parale,
Îngreunesc icoane pictate-n stilul prostirii,
Și-ndrept ținta nesfințită spre ușa din dos a mănăstirii,
Au dispărut martirii răsculați împotriva firii,
Sustrasă dintr-un capitol al ocrotirii-ngrozirii,
Nu fac pe plac pe fund de lac celor zidiți în noroi,
Pentru fictiva plăcere de-a fi conducător de boi,
La o zvâcnire de bici, îndepărtez amici,
Ce-au confundat rolul lor cu-acela de complici,
Mă bazez doar pe licurici să-mi lumineze cărări,
C-am de umblat, răzbunat și de scos flăcări pe nări,
Cotidienele perturbări ale bunului risc,
Mă transformă-n vânător de conducător de fisc,
Ar fi multe de spus și nimic de ascuns,
Căi infinite de pătruns în umbra marelui parcurs.
Ref:
S-au lăsat duși de val, mă-ntreb cât de departe-i barca,
Ei conturează sectoru’ ce-și dă seama cu japca,
Oricare-ar fi treaba, și-n orice condiții,
Cei mai temuți dintre demoni se comportă ca sfinții.
La bal mascat achită plata și-a recuperat armata,
Se dezvoltă prin dedesubturi mai ceva ca planta,
Că e asta sau alta, contează cât pentru daltă,
Ce-ți lasă conștiința stearpă dac-ai observat halta,
Asta-i atac cu grămada, avânt de smulge livada,
Te-ncurcă topica de mai sus mai ceva ca ceafa cravata,
De om ce-nghite grenada, pe post de piniada,
Și varsă fluvii de snobism ce-ngrețoșează prelata,
Fă loc să curgă cascada, adică pune-te-n drum,
Că ești așa insignifiant încât oriunde-apari e gol oricum,
Se strâng toți norii de scrum, că de fum nu-ncape vorba,
În cap de crap ce-a fecundat ouă de muscă pe uscat,
S-a depășit demult norma, s-a dezintegrat forma,
De prea mulți ani încoace nu se stârnește decât vomă,
Că masa-i carne de tun, un fel de viermi de tutun,
Nu de mătase să mă lase veneratori de mic dejun.

Moment Euforic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La amanet vezi zi de zi
Amatori de chilipir
Ce-au cumparat pe bani putini
O eșarfă de vampir
Crezând că au dat lovitura
Se apucă să spargă bani
Cum să crezi că ești potent
Cu o p**ă de sute de ani
Ce f**e numai în venă
Dar nu simte diferența
Când fuți cu o p!#ă floască
Nu contează experiența
Inocența s-a pierdut odată cu actul s*xual
Iar respectul s-a pierdut odată cu s*xul a**l
Deci dacă nu ești respectuos
Înseamnă că te f#*i în cur
Și cu aceste calități
Poți să f**i un premahmur
Satisfacție întunecată
Ca un negru în întuneric
Sau ca un țigan avut
Ce și-a dat banii pe generic
Prezentare fastuoasă
Nefu^^re frauduloasă
Bulibașul amorez
Mai furase o mireasă
De 3 ori femeie
Și de 5 ori văduvă
Definiția feminină
La cuvântul pagubă
Cine le aplaudă pentru striptease
E cu adevărat bărbat
Cine crede că-s deștepte
E un a****t înfiat
Naufragiat din pat pe geam
Cu un reflex matinal
Și dacă era țigan
Naufragia și el pe mal
Cu certitudine pot spune
Cine este mai prejos
E atât de evident
Ca frica pe un om fricos
Ca pielea luată de pe os
Ca un trofeu Roland-Garros
Nu poți să cumperi din SH
Ca să te crezi pretențios
Cine pretinde că e sincer
E clar că dat-o în bară
Ca o gravidă ce-ți spune
C-o pune pentru prima oară
Nu poți să urci în trenul vieții
Dacă nu ai loc în gară
Sau dacă nu-ți aduci aminte
Când ai fost treaz ultima oară
Cât de neatent să fii
Încât să nu vezi că-i luat foc
Să arzi așa cam de vreo oră
Și să uiți că stai pe loc
Dacă te simți în spațiu închis
Când ești în mijloc de deșert
Înseamnă că ai o problemă
Sau că vrei SIDA ca desert
Să ajuți un înecat
Dându-i un pahar cu apă
E ca o grasă probând XL
Și sperând să o încapă
Cei ce au ca pofte pi**a
S-au făcut ginecologi
Mă întreb ce trebuie să se facă
Cei ce vor să aibă plăgi
Nu da timpul înapoi
Da sclipirea mai în față
Ca să-ți vină și ideea
Că mai ești încă în viață
Te simți părăsit
Ciudat, de toți necunoscuții
Nu mai ai nicio problemă
Da ești stresat că ai soluții
Lasă totul să se piardă
Ca să promovezi uimirea
Și dacă ai chef să-ți bați nevasta
Te invit să bei Unirea
A secat izvorul vieții
S-a evaporat gândirea
Te miri de ce nu-ți găsești vocea
Când o cauți cu privirea
Categoric ai vedenii
Când vezi că te încurci în gând
Să te rogi să fie vis
Când vezi statuia alergând
Să mergi pe jos când te grăbești
Să iei mașina când aștepți
Rugându-i cu pistolul-n mână
Pe cocoșați să stea drepți
Să vrei să spui unul din gând
Și să spui o propoziție
E ca și cum sari din avion
Și te bazezi pe intuiție
Să-i lași unui nebun pistolul
Știind că o să-l lase nervii
Și curios să te așezi
La celălalt capăt al țevii
Să te afli sub pământ
Când îți cauți fericirea
Să fugi cu creieru-n mână
Ca să-ți antrenezi gândirea
Să-ți tai încep ambele mâini
Ca să-ți controlezi instinctul
Iar apoi să realizezi că nu poți să speli cuțitul
Cumpărați bețe de igienă
Când te simți într-o ureche
Puneți femeia să te înghită
Să fiți suflete pereche
Aruncă-ți inima pe geam
Să n-o rănească cineva
Și dacă ai chef să asculți manele
Atunci urmează-ți inima.
Să nu puteți zice între voi
A uitat ăsta refrenu
Dacă aș desena o m*^e
Sigur v-ar plăcea desenul.
Îmi bag p**a-n visători
În amatorii de refren
Ce nu se gândesc la s*x
Că sunt preocupați de ten
Fugind cu saci de bani în spate
Poliția caută hoții
Un debutant împușcă oameni
Ca să scape de emoții
X 2.
Ca să scape de emoții
Poliția caută hoții..

Lumina Nopții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Momentul „prea târziu pentru mulți” e prielnic,
Aventurii mentale cu calități de dietetic,
Hrănești spirit, crești lucid, infinit sau veșnic,
Un prototip țintit de toți, simțit doar de cel puternic,
Găsit sub diverse forme în top 3 dorințe arzânde,
Fericire, satisfacție, succes, împlinire, izbânzi,
Dacă-i prea mult pentru tine, va fi destul pentru alții,
Să transform aburi de rușine-n vlăstari de civilizații,
Nu-i loc de combinații, că-i nevoie de spații,
Și la mine-n cap e plin ca pliantu’ cu destinații,
Turistice, am subliniat ca să elimin riscurile,
De a fi acuzat de incoerență pe-aici pe unde piscurile,
Abia că-mi vin la călcâi, da’ nu-i caz de nas pe sus,
Că doar plutesc în liniștea nopții care m-a adus,
În prag de etalare, peste orice-așteptare,
A pasiunii pentru sportul minții tratat ca invitat de onoare.

Ref:
De te-ai pierdut în conținut, mai e mult pan’ la esență,
Cam cât ai străbate la pas, mii de ani de existență,
Idei clădite-n beznă, deschid ochiu’ minții,
Puterea imaginației desăvârșește ambiții.

De când albu’ e simbol al clarviziunii mă gândeam,
Că-s destui boi de soi, „vreau de la tine tot ce n-am”,
Ce s-ar arunca-n var măcar să prindă culoare,
Ca la 6 din 49 cea mai absurd-arătare,
De-o iei ca pe-o zicătoare, hai să-mi ghicești pe 4 scânduri,
Fix în scris, post mortem, cât ți-a luat să crapi în rânduri,
Micționând pe titluri, inaugurez ținuturi,
În care frecvența rimei nu-ți permite să te scuturi,
Degeaba-ți fluturi gândirea diformă-n păreri,
Pe subiecte departe de orice-ai putea tu să speri,
Nici nu știi ce-mi ceri, când mă provoci să nu-ți dau de-ales,
Și să te abandonez în postura de-a fi violat la nesfârșit de interes,
Când te supunem testului cu enunțiometru,
Practic îți scoatem teoriile din reflex cu buchetu’,
Îți prezentăm cvartetu’, ce-ți fisurează parchetul’,
Forța lingvistică, intelectu’, echilibru’, și-argumentu’.

Paranoia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1.
Cu ochii-n becu stins
Privesc la ce vedeam odată
Într-o lume ce de mult
Parcă s-a lăsat uitată
Alerg singur printre amintiri
De ce te miri?
Când mă vezi că nu mă văd
Și mă regăsesc doar în priviri
Am ochii tulburi, privirea-n jos
Și mă întreb de ce mă întreb
Prea multe lucruri fără rost
Am nopții în spate
Și zile în față
Aș putea să am și-o viață
Dar prefer să mă fac varză
Cu toate astea mă simt perfect
Precum un antidot utilizat dar fără efect
Și zile-mi trec și nopți mai vin
Și deși sunt fericit
Parcă încep să mă deprim
Și mă enervez și mă deprim
Și mă descarc da’ nu-mi revin
Și mă privesc dar nu mă văd
Cu ochii plini de lacrimi râd
Și n-am putut dar aș fi vrut
Vreau să vorbesc dar rămân mut
Nu vreau nimic din ce-am avut
N-am viitor dar am trecut
Când unii plâng fără lacrimi
Alții doar în gând mai râd
Și se fac că nu mai văd timpul
Pe lângă ei trecând
Cu ochi-n ceas mereu
Detestând orice minut trecut
Vad c-au dormit continuu
Dar n-au mai visat de mult
Zece mii de gânduri într-un gram de fericire
Poți trăi intens o clipă
Și să mori o veșnicie
Poți s-o iei pe scurtături
Când crezi că viața e prea lungă
Poți să te naști în timp de-o oră
Și să mori într-o secundă.

Refren x 2:
Mi-am tras norocul la sorți
Nu mi-a picat, ce ghinion!
Că n-am putut să-i dau șpagă
S-am norocul tuturor
Și d-aia mor că nu pot
Să trăiesc așa cum îmi e voia
Și nu știu sigur dacă am dat sau nu
În paranoia.

Strofa 2
Orice pact din start trădat
De-un adevăr denaturat
Plecat din cap și nu din suflet
Te face doar pe loc uitat
Și vrei să pleci, nu poți să mergi
Și te prefaci că nu înțelegi
Că ți-ai scris singur până acum
Tot ce de acum încerci să ștergi
Și ai spus multe într-un sfârșit
Însă puțini te-au auzit
Dar mai puțini au înțeles
Orice început e un sfârșit
Al tău, al lor, a tot ce-a fost
Și multe lucruri fără rost
Țin acum capul de afiș
Dintr-un trecut victorios
Mereu, adesea, uneori
Cauți deșert, găsești comori
Dezamăgit că ești fericit
Cu prea puțin dintr-un nimic
Ai vrea să poți să vrei mai mult
Puteai să știi dar n-ai știut
Acum alergi da’ stând pe loc
Ce ghinion că ai noroc
Să n-ai noroc de oameni buni
Și să renunți când încă înduri
Să te rogi când încă înjuri
Muncești corect dar încă furi
Dormi inconștient
Ești un întreg doar din frânturi
Și te trezești că îți tărăști gândurile
Printre tărâțuri
D-aia urăști ziua de mâine
Dar te bucuri că-i azi
Într-un final sperând să urci
Te mulțumești numai să cazi
Și îți arzi speranțe, vise
Panicat rulând ceva
Cu gândul disperat c-ai vrea
Să te trezești altcineva.

Strofa 3:
Vreau să mă împac cu gândul
Căci m-am pus rău cu celelalte
Nu prin fapte sau prin vorbe
Ci prin zâmbete deșarte
Căci mai departe-i mai aproape
De ceea ce vedem cât mai departe
Și din viață naștem moarte
Când unirea ne desparte
Când te distrezi plictisit
Agonisești ce-ai irosit
Folosești fără folos
Orice chiar dacă n-ai nimic
Și vrei să mori dar crezi
Că-i prea puțin să uiți de suferința
Nu poți să faci recurs
Când viața îți dictează o sentință
Poți să-ți iei gândul de la gânduri
Să te apuci să f**i în rânduri
Să faci praf mii de idei
Să-i dezgropi pe cei din scânduri
Să-i ridici pe cei de jos
Să nu mai fii cum ai mai fost
Să-ți cauți un rost în viață
Doar ca să vezi că n-are rost.