Versuri corectate și adnotate
Aș vrea să am puterea să mă desfac pe mine,Să pot vedea odată ce am și cine sunt,Să pot să văd în noaptea adâncă ce-i în mine,Mai viu, mai clar, mai bine.Tăcerea ce mă are să-nvie-ntr-un cuvântAș vrea să am puterea să mă desfac pe-o masă,Ca un chirurg ce, poate, în basme numai e!De multe … Citește mai mult
Pe strada asta tristă, pustie, solitară,Atâta vreme este de când tot merg mereu,Și nu-nțeleg, în strada aceasta solitară,Ce poate să mă cheme, ce poate să-mi apară,De merg de-atâta vreme, doar umbra mea și eu.Nu-i nimeni — și lumina de pale felinareÎmprăștie în aer cu calmul ei de mortCeva din altă lume, ceva din depărtare,Ceva în … Citește mai mult
« Ştiu eu?.. Poate că-n clipa asta,Nu ştiu nimic din câte ar trebui să ştiu!.« Ce valuri se frământă pe-al mărilor pustiu,Şi mâna ce le poartă, nu-i nimeni să o ştie,De ce le face veşnic spre ţărmuri ca să vie,De ce le face veşnic să spumege în soare,De-apururi neoprite şi veşnic călătoare!..Ce ştiu acum, nu … Citește mai mult
Un drum de țară lung,Din loc în loc,Fantastice troițe,Sub soarele de foc,Și-ntind schiloade brațe obositeDe arșița de iulie chinuite.Noi mergem amândoi pe drumul lung,Dar de căldură nici nu mai simțim,O! nici de unde am pornit,Dar mai ales nici unde ne oprim,Vom merge-așaLa nesfârșit,Printre troițe schiloditeDe ploaie și de vânt,De soare și căldură.Vom merge-așa, mereu, pe … Citește mai mult
De ce suntem adesea obosițiParc-am fi dus o luptă, un război?În ochi purtăm melancolii de toamnăȘi-n inimi cărarea își însamnăUn plâns ce n-a mai fost stăpânit în noi.Avem dorințe de lacrimi neștiuteȘi doruri de tăceri de ne-nțeles.De ce purtăm în inimă adeseaMelancolia clipelor trecute?Nu ne-am luptat, nici n-am dorit nimicȘi nici nu am visatȘi totuși … Citește mai mult
Și cei ce plâng ca și acei ce râdO luptă duc amară,– Năuntrul lor e-aceeași tragedie,Aceeași iarnă tristă și pustie,Aceeași primăvară.Pe orice față-o lacrimă de pică,Un zâmbet de răsare,În pieptu-oricui, furtuna dacă bate,Ori raza bucuriei de străbateE-n toți ceva ce ochilor n-apare.– Porniți pribegi, călătorim, purtând,Ca să le pierdem toate,Comori de visuri, de speranțe sfinte;Și-ndeplinirea … Citește mai mult
Mi-e dor de-o stradă liniștită,În care lumea-ntreagă tace-Să-mi lase mintea obosităȘi toate gândurile-n pace..Mi-e dor de-o noapte nesfârșită,O noapte tristă și adâncă-În strada asta liniștită;S-o facă mai tăcută încă..Mi-e dor mereu de-un lucru mare,Să nici nu-ncapă într-un vis..Mi-e dor de lucrurile careSă nu le întâlnesc e scris!…
Pe drumul acesta merg…Și totuși, Doamne, parcă e-n altă parte caleaSpre care-aș vrea s-alerg!…Departe! cine știe spre ce ținut și unde?…Dar sufletele noastre mereu doresc ceva..Pe drumul acesta mergem, dar pân’ la noi pătrundeMereu, ca o chemare, un zvon de undeva.Legați vedem că suntem de lutul ce ne-apasă,Robiți simțim că suntem de-un dor nepriceput,Ce tot … Citește mai mult
I.În zori de ziPe stradă era ploaie,Și negură, și vânt,Iar oamenii, cum lunecau prin ploaie,Grumazii lor prindeau ca să se-ndoaieMai greu, mai trist, mereu către pământ, —De drumul greu ce-l străbăteau, de vânt,Ori de povara ce-o purtau în spate, întruchipare-a vieții zbuciumate.Dar ce-i purta pe toți aceștia oare în dimineața asta moartăȘi fără pic de … Citește mai mult
Sunt obosit, și-i cald și trist afară,Ca-n orice zi de secetă de vară,Sunt obosit, sunt trist, și nu-nțelegDe ce sunt trist, de ce sunt obosit;Din zeci de gânduri nu pot să alegUn gând mai fericit.Sunt obosit, și-i cald și trist afară,Ca-n orice zi de secetă de vară,Ce mult ar face-o blândă adierePe strada-nfierbântatăȘi inimii cum … Citește mai mult