Mihail Celarianu – Versuri.pro

Crizantemele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Flori ibovnice, sfinte-ofticoase,
Vine Moartea la fiece strat,
Văl de-argint, ochi de-argint fulgerat,
Șuier crunt de mătase.
Nu mai stau călători prin nămeți,
Înger dalb trece-n taină Arătarea,
Seara e tulbure-acum ca aiurarea,
Vântul bubuie-n plopi și-n pereți.
Pentru sfintele flori ce-au pictat,
Îngeri, sus, lăcrămând, trag lințolii,
Ceru-i mut de zăpezi și-orb de dolii,
Parcu-ntreg alb de cer scuturat.
Cad ninsorile-albastre-argintii,
Fulgerând peste voi cer subțire,
Flori romantice-n sfântă-adormire.
Luminați-vă, înalte făclii!

Candelabre Adumbrite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Amurgul când vâsli peste grădină,
Toţi plopii-i luară luna-n lumânări,
Dar chiar prin firul orb de pe cărări
Zbura-ntr-un fior de taină-a ei lumină.
Castanii-n turnuri negre-au renviat
Deodată-n mii de maci, descoperite,
Profund le-au oglindit pân-a-nnoptat.
Amanţii-au poposit ca pasări noi,
Surprinşi prin trandafirii-n flori schimbate,
Urcau parfum de trupuri vinovate
Petuniile-n delir, cu sânii goi.
Mii candele se-aprinseră-n lalele
Şi smirnă-n flăcări roşii de bujori,
Spre gloria însângeratei aurori,
Iar Noaptea-a-ngenuncheat pân’ la pansele.

Flori Profane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tot trupul flori trufașe-ți poleiesc,
Arzând în piept și-n păr culori și stele,
Flori leneșe de lux dumnezeiesc,
Profană floare-a patimilor mele.
Cu-o mare ură-aș vrea să ți le rup,
Mătăsurile-n flori și floarea-n sânge,
S-aud din fundul sângelui cum plânge
Orgoliu-ți ca un câine-nchis în trup.
Sărac și biciuit de-a ta mândrie,
Nu te-am oprit în viață niciodat’
Măcar ca să-ți arunc halucinat
Din flăcări floarea mea de pustnicie.
Tu nu știi cum dogoare-n flori de foc
Răsufletele-amarnice-ale gliei;
Tu n-ai sorbit din prispa sărăciei
Otrava-ncărunțită-n busuioc.

Floare Galbenă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și-am adus o floare galbenă și grea,
Care-ntoarce ochii către ea,
Galbenă și-avară, fără de splendori.
Rece pentru ochii-ntrebători.
Când la tine-n casă se va-ntuneca,
Ochiul să se lase peste ea,
Să rămână-n noaptea dusului tău gând
Singură și-amarnic luminând.
S-o așezi ținând-o-arzând, cu mâna ta,
Și s-adormi cu fața către ea.
Răscolită-n visuri liber să-i zâmbești,
Trupu-ncetinel să-ți dezveleşti.
Astfel, toată noaptea sta-veți amândouă,
Trupul tău sub tainica ei rouă,
Dimineața însă voi veni-n foc mare:
Să-mi dai floarea, galbena mea floare!

Cântecul Orelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doar lampa, -acum o frunză-ngălbenită,
Și somnul tău cu mine au rămas,
În vecinicia-aproape moartă-n vechiul ceas.
În orizontul meu de toamnă și de pace,
Curând voi luneca și eu în somnul greu,
Iar ceasul picura-va fulgi de noapte
Și peste corpul meu.
Și pe-amândoi îmbrățișați în somn
Va toarce viața orelor, precum
Te-nvăluie în somnul tău acum.
Și nimeni nu va fi să ne privească,
Când noaptea va urma să crească, să descrească,
Cu-ntreaga-i viață peste noi, și nu vom ști,
Ci vom deschide ochii-n alba zi.
Și ziua va fi rece, iar în casă
Va bate-un ceas străin și alb pe masă.

Garoafele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Garoafe negre care sună când le-apuci
Ca niște aur ferecat și nevăzut,
De descântat, de otrăvit și de vândut.
Ca niște bani, ca niște foc, ca niște cruci.
Să-ți cumpăr trupul cel vrăjmaș c-un pumn de foc,
Cu foc scăzut, cu foc aprins, cu foc spuzit,
Pân’ la sfârșit, dintru-nceput, făr’ de-asfințit.
Pentru-un vârtej cu vreju-ntors în mare joc.
Din coama neagră-ai să-l auzi c-un sunet stins,
Și-ai să porneşti satanic joc sub cântul lui;
Se va-ntocmi cu aurul călcâiului,
Șuierător, pustiitor, de necuprins.
Pân-ai să cazi rotită-n brânci din jocul rupt,
Garoafe moarte-n gura neagră-a țâțelor,
Sub vijelia nentreruptelor culori,
În joc mai surd, în joc profund, pe dedesubt.