Mihai Rădulescu – Văile Umede
Văile umedeFlutură brume deToamnă.Tu mi-ai vorbit?Brazii agațăFluturi de ceață.Unde te-ascunziDe nepătruns?Drum, de-a fost drum,Nici nu l-am știut.Totu-i sfârșitDe la-nceput.
Mihai Rădulescu
Mihai Rădulescu – Cântecul Teiului
Poetului şi istoricului filosofiei române Vasile Zvanciuc,prieten nedesminţit al tinereţelor mele,alături de care am descoperit poezia şatrei.Copaci, copaciCu fruntea trunchiului căzută peste masa zăriiŞi pletele-asudate de apus!Băteţi din rădăcini, bateţi din crengiSă tacă, zău, să tacă nesfârşirea..Măi, teiule, îţi intră-o frunză-n ochi;Ci nu te legăna că-ţi văd buriculŞi pântecul cu pielea netedă, lucioasăŞi simt cum … Citește mai mult
Mihai Rădulescu – Închinare
Aceluiași Horia Nițulescu,în amintirea multor stacane de versuribăute împreună.E zoburi sticla pe sub mese.Bețivilor ce să le peseDe-a mai rămas pe fundul eiDin visul mare un crâmpei.Ăst vin pierdut pe dușumeaLa masa morților aș vreaSă-l închinăm cu dumneataBacovia.
Mihai Rădulescu – Baladă
Plecau călăriSpre depărtări,Mi-au spus;Spre alte țăriScăldate-n măriDe-apus. Plecau pe rândUitând, uitândDe noi;Treceau prin vânt,Treceau cântândPrin ploi. I-om aștepta,Dar s-o-noptaDe veci.Ler lerui la,Prin geana ta,Te treci.