Michelangelo – Versuri.pro

142

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu cred, fiindcă poate
nu-i stins tot ce-am fierbinte
în vârsta rece când nu mai sunt verde,
că Amor arcul scoate
când își aduce-aminte
că-n inima aleasă el nu pierde.
Prind ani să mă dezmierde;
un chip frumos în ani târzii omoară,
cu mult mai rău decât întâia oară.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin

96

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De poate ca un lemn uscat să ardă,
truditu-mi suflet când nu te iubește,
altă iubire poate să mi-l piardă.
Și dac-alt spirit de iubire crește
și cu splendoarea lui mă-nflăcărează,
pierd ochii tăi și mor în jar ca-n clește.
Și dacă nu te-ador, curata rază-a
speranței vii și gândurile-s triste,
pe cât iubirea pentru tine-i trează.

Când un Copac e Smuls din Rădăcină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când un copac e smuls din rădăcină,
Desprins de sevele ce-l înalță,
Ori se usucă, ori, în timp de vară,
S-aprinde când e arșiță haină.
La fel și biata-mi inimă străină,
Trăita-n plâns, hrănind-o jar și pară,
Azi, când e din sălașu-i scoasă afară,
Ce rău n-ar omorî-o fără vină?

169

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu vrerea-mi arzătoare
ea-și râde-ascuns de mine,
blând și în piept cu-a fiarelor ei hoardă.
Amor, nu ți-am spus oare
că nimeni nu obține
ceva când speră, ba c-o să și piardă?
Acum, de-o să mă ardă
să mor, nu-i ea, că-s eu de vină,
că îi voi da ce n-o să-i se cuvină.

Când Se Iubesc Doi Oameni în Tăcere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
și-n două inimi caste stă o vrere,
și când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere
și când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârșit comun și, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine
și când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?

Pe-Un Om Ferice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe-un om ferice ani în șir, îl poartă
de-o dată-n chinuri, ora sunătoare
sau, din lumini de neam și de onoare,
secunda-l trece printr-a beznei poartă.
Nu este lucru schimbător sub soare
ne-nvins de moarte, nesupus de soartă.

263

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din nou desăvârșita
mi-e bici și mă dezleagă;
s-a dus și ziua-ntreagă:
bătu de trei, de nouă, și e seară.
Odată cu ursita
ce moartea ia în șagă,
norocul nu-mi dă-ntreaga pace iară.
Cu-a anilor povară
mă împăcasem de mai multă vreme
și-aveam arvuna vieții viitoare,
promise de-o pocăită vrere.
Pierde mai mult cin’ mai puțin se teme
la ultima plecare,
luptând, bazat pe propria-i putere,
cu vechea-nvăpăiere:
când la urechi se-oprește amintirea,
de nu vrea ceru, -n van e-îmbătrânirea.

Madona Mea Vioaie și-ndrăzneață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Madona mea, vioaie și-ndrăzneață,
când îmi promite mult râvnitul bine,
cu ochii mă ucide-n timp ce-și ține
în rana-mi arma crudă și semeață,
ca moarte și viața
le simt de-odată într-o luptă lungă,
ca spiritul să mi-l străpungă..
Dar vraja ei mi-alungă
tortura, pentru-o și mai grea-ncercare:
e răul, decât binele, mai mare..

Cel Ce Iubirea-Și Ia Drept Armă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cel ce iubirea-și ia drept armă, frânge
destin și ură, forță și mizerii.

Făcut-a bine când v-a dat natura
cruzime pe măsură frumuseții:
unind contrarii, afli liniștirea.
Lăsați, de-aceea, un moment figura
să-mi îndulcească chinurile vieții
și să trăiesc, în fine, fericirea.

291

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu știu c-o vină tăinuiesc, izvorul
ce-n spirit îmi revarsă doar durere;
e, inima, când vâlvătaia-i piere,
nu are pace. Nu mai speră dorul….
dar cin’ se teme c-ar scădea Amorul
pân’ eu nu mor, în har și în putere?.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin