Mateiu Ion Caragiale – Aspra

Aspra.Nimic nu o-mblânzește, nimic nu o-ncovoaie,Ani are peste sută și multe-a pătimit:Tot neamul, soțul, fiii, de sabie-au pierit,Dar n-a putut durerea s-o frângă, nici s-o-nmoaie.Și fără preget luptă, împilă și jupoaie;Ea taie-n carne vie și sufletu-i cernitCu toată răzbunarea e tot nemulțumit –Așa cumplit o arde năprasnica văpaie.A urii. Iar când noaptea la candelii luminăBătrâna … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Domnița

Domnița.Verzi-tulburi, ochii-i galeș revarsă pe sub geneIspita pătimașă și doru-nveninat.E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,În grelele-i veșminte pășind măreț și-alene.Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,Și dulcele-i grai curge duios și răsfățat.Dar cine-i cată-n față se pierde săgetatDe negrul arc ce-mbină trufașele-i sprâncene.Muiată-n nestemate și-n horbote de fir,În mâna-i – spelbă floare de ceară străvezie –Ea … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Înțeleptul

Înțeleptul.El de măriri deșerte, de faimă, nu visează,Domnia n-o râvnește, de curte stă străin.Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,Pe toți îi miluiește, cunună, creștinează.Dar armele iubește și caii, des vânează,Și-mbelșugata-i viață își toarce firul lin,Mărinimos și darnic, cu cugetul senin,El tot mereu petrece și bea și ospătează.Așa un veac trăit-a, voios și … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Trântorul

Trântorul.În trândavă-aromeală stă tolănit greceşteUrmaşul lor. Urât e, bondoc, saşiu, peltic.El antereu alb poartă, metanii şi işlic.În puf, în blăni şi-n şaluri se-ngraşă şi dospeşte.Şi gura-i strâmbă numai măscări bolboroseşte.E putred, deşi tânăr: sărmanu-a fost de micCrescut pe mâini străine. El joacă din buric,Înjură, se răzgâie şi râde-apoi prosteşte.Îl leagănă maneaua, e veşnic beat de … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Boierul

Boierul.Pe-o culme, lângă-un iezer, durează-o mănăstireBoierul.. Mult bătrân e: dinţi nu mai are-n gură,Posteşte, se grijeşte, bârfeşte şi strâmb jură,Stă cuvios în strană şi zice din psaltire.E mic de stat, făţarnic, semeţ şi crud din fire,Viteaz spătar fu-n lupte, dar azi când barba-i sură,Cu dreapta se închină, cu stânga smulge, fură,Despoaie şi ucide în setea-i … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Întoarcerea Învinsului

Întoarcerea învinsului.Iar când, sfioasă umbră, prin ceața rece-a seriiPurtându-ți trista taină, de gânduri chinuit,Târziu te vei întoarce înfrânt și istovit,Spre casa părăsită în văile uitării.Tu, cel ce-ai cules floarea spinoasă-a-nstrăinăriiȘi-a ei mireasmă-amară cu patimă-ai sorbit,La-ndemnul Amintirii ce-n prag ți-a răsărit,Nu te lăsa ca pradă să cazi înduioșării.Zadarnice. Respinge deșarta-i mângâiereȘi oricât de adâncă ar fi … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Lauda Cuceritorului

Lauda cuceritorului.O! tu, care-ai mânat barbare gloateCa să sfărâmi împărăţii bătrâneŞi-ai câştigat izbânzi nenumărate;.Tu, ce-n trufia inimii păgâneAi pângărit râzând altare sfinteŞi-ai ars cetăţi, ai fost măreţ, stăpâne,.Când jefuind regeştile morminteZdrobitei hârci îi ai răpit cununa,Şi oaselor bogatele veşminte;.O! negre Domn, care-ai stârnit furtunaDe năvăliri, de-ai zguduit pământul,Dacă-al tău nume îl săpase runa.Cea tainică pentr-a-ţi … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Sihastrul și Umbra

Sihastrul şi umbra.Minunea Sfântului Grigore PapaDe furia furtunii au nu te temi, străineCu searbăd chip, ce singur, prin ceaţă, treci gemând,De te vei pierde-n codri amar va fi de tine,Nu vezi cum fierb nori negri la zare fulgerând?Ascultă vântul rece în apriga-i mânieCe sumbru vaier smulge stejarilor trufaşi,Stă gata să pornească năprasnica urgieCerească, şi mai … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Noapte Roșie

Noapte roșie.Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi,El fuge-nvins și bezna pădurilor l-înghite;Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi,Și când își amintește cum, de păgâni răpite,Plăpândele domnițe în lanțuri zac robite,Și cum tăiați pieriră coconii amândoi.Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,Privește … Citește mai mult

Mateiu Ion Caragiale – Clio

Clio.Mi-a îngânat stăpâna: „Nu-n file-ngălbeniteStă-mbălsămată taina măririi strămoșești.Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l privești,Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.Căci, uriașe stoluri la zări încremenite,Zac norii ce, în pragul genunilor cerești,Par pajere-ncleștate de zgripțori din poveștiUmbrind cetăți în flăcări cu turnuri prăbușite.Dar ceața serii ne-acă troianele de jar.Atunci mergi de te-așază sub un bătrân stejar,Ascultă mândrul freamăt ce-n … Citește mai mult