Lucian Avramescu – Intrarea În Grevă a Plămânilor

Intrarea în grevă a plămânilor.Respirăm până când ne ia dracuȘi atunci se cheamă că am muritPrimul lucru care-ți sare în ochi este într-adevărGreva plămânilorEi stau de parcă ar pândi ceva, de parcă ar ciuli urechea,Nu mai forțează găicile vesteiApoi inima și celelalte încetează lucrulCa la o carieră de piatrăNici-un ciocan, nici-o bubuitură,Nici-un ecou.Ce se petrece … Citește mai mult

Lucian Avramescu – Unul Într-altul

De azi-dimineață, iubito,de când te-ai trezitmult mai frumoasă decât toate femeile din lume,îmi vine să alergca un vultur pe cer,îmi vine să zborca un pește la gurile fluviului,îmi vine să înotîn lacul ochilor tăica o vietate a deșertului.De azi dimineață, iubito,de când te-ai trezit mult mai frumoasădecât toate femeile din lume,am o ciudată seteca și … Citește mai mult

Lucian Avramescu – Află

Află.Poți să apari în ferestre goalăținând discursuri interminabiledespre tehnologia dragostei.Poți să măsori în rochie de aurtrezoreria regilorblestați să te iubeascăpână la moarte.Poți să inventezi o sumedenie de lucruri noicare fac plăceretrupului meuincapabil să țină supărare.Poți să fii cea maineîntrecutăpe terenurile de tenis ale inteligențeidar cu mine – află –ai terminat-o.

Lucian Avramescu – Suavul Demodat

Iubito, mai cred,în a vocalei transparență.De-aceea când vin,Vin îmbarcat în diligență.De-aceea pipa mea arzândE-un demodat crâmpei de naiȘi când mă plimb pe la orașSalut tramvaiele cu cai.Bastonul meu este pictat,Iubito, cu aripi de fluturi,De-aceea nu te sfătuiescCovoarele cu el să scuturi.Sub fracul imperfect și lung,Iubito, n-ai de ce te teme,Port noaptea un fantastic rugȘi un … Citește mai mult

Lucian Avramescu – Iluziile

Cred în valoarea de schimb a iluziilor,Ele se scarpină în ureche cu piciorul,Ele funcționează mereu pe dos.Iluziile sunt arma cu care împușcăm râsul,Iluziile sunt foarte amuzanteLa orele de audiență,Îndrugă verzi și uscateȘi nici nu-ți vine să crezi ochilorCâtă credință pun ele în ele însele.Intrarea în grevă a plămânilor,Respirăm până când ne ia dracuȘi atunci se … Citește mai mult

Lucian Avramescu – Steaua

Când steaua sapă-n ceruri rana ei,țărâna nopții șade neclintită,dar lacrimi mari se-adună către ziși strălucesc în urma de copită. Nimeni nu știe chinul stelei,gheara veciei când îi dă ocol,și sângele ei singur care ardecum arde-o lampă spânzurată-n gol. Doar uneori coboară peste dealuriși sânii-i dorm în ierburi până-n zori,când o găsește clopotul luminiiculcată lângă fiice … Citește mai mult