Libelullah – Versuri.pro

Lume Nebună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-a lungul anilor am rămas singur și-s tot mai sigur c-o să mor așa,
deja e prea târziu, nu mai pot schimba ceva.
E păcat, păcat c-am ajuns să trăim într-o lume nebună,
ne dăm toți oameni dar din inimile noastre a rămas doar o fărâmă.

Abia Aștept

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Abia aștept să-ți spun ce-am făcut în timp,
că n-am vorbit de mult și mă apasă un gând,
nu ne-am văzut de când, că am și uitat,
dar nu de tine, te simt veșnic adânc.
În sufletul meu, ce-a rămas din el, nu prea multe, da’ m-ajuți să-l reconstruiesc
și-ți mulțumesc, c-ai rămas cu mine când nu era nimeni.
Tot ce văd acum nu e suficient să acopăr golul cel mare ce mi l-ai lăsat,
atunci când ai plecat am rămas spart, că nu m-așteptam, dar era previzibil
și-i incredibil că nu am văzut, când totul a fost așa de trecut
și peste toate-am trecut, mai puțin peste tine.
Să mă duc la stânga, să mă duc la dreapta, nu știu pe unde-mi mai este calea,
nu știu unde ajung, nici unde mă duc, dar nu pot sta pe loc c-așa mă sufoc.
Mă duc în față, mă duc în spate, acum nici nu-mi mai găsesc sensul,
dar poate că stresul ce-l simt acum are și el un sens pe acest drum.
Mă-ntreb ce-aștept și de ce aștept, gândul ăsta mi se pare că-i ciumeg
și unde plec, cred că-mi găsesc drumul, în sfârșit nu mă mai port ca nebunul
și n-o să ajung definitiv unul, c-am ceva ce mă ține treaz și lucid,
iar la sfârșit sper să fie cu adevărat finalul pe care mi l-am dorit.
Ce pot să spun e că sper să nu vorbesc aiurea acuma cum fac de obicei
sau nu fac, că nu-mi dau seama ce vorbesc decât prea târziu
și lucrez la asta, da’ nu mereu ‘mi-iese
‘mi-ies cuvintele pe gură și nu pot să le controlez și cândva
sper să pot să reușesc să gândesc înainte să vorbesc.
Acoperit în fum acum e ZoNa-bUm, o să spună și el ceva foarte curând,
dar după ce termin, nu mai am multe, la fel și-opțiunile că pleacă nebunele
departe, în țările calde, la fel ca și păsările astea apatice.
Nu am să mă mai obosesc prea mult, că deja se simte de zici că-i taifun,
hei, mă mai recunoști acum oare? Sau ai lăsat totu’, ai dat în uitare?
Ce ți se pare? Spune-mi ce-i greșit, rezolvăm cumva că te-ajut necontenit,
de ce mă împingi? Nu mă da la o parte, nu strica ce-am clădit într-un an jumate,
de ce mă împingi? Nu mă da la o parte, nu strica ce-am clădit într-un an jumate…

Maree Clocotitoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-e dor de-acele seri de vară când eram cu ea și fumam
Și-aș face la fel și-acum, doar că pe ea nu o mai am
Pentru că așa e viața, iar oamenii vin și pleacă
Și-ai dreptate când spui că mă doare, dar lasă că o să-mi treacă
Aveam combinații cu băieții, dar acum s-au spart și ele
Aceste amintiri mă strâng acum ca niște zăbrele
Și mi-e dor de ele, și de toți, și de toate
Poate că-n altă viață o să fie mai bine, poate
Momentan nu mai am speranță, că nu știu ce rost mai are
Probabil că deloc ca mine, acum simt doar supărare
Nu am nimic mai bun de făcut, d-aia stau și rimez
Nu mi-a luat mult să realizez că e mai bine decât să mă crizez
Uneori mai stau și plâng în noapte până la ora 7
Visând la acele vremuri, îmi fac doar iluzii deșarte
Cândva o să trec peste, sau așa-m ajuns să sper
Nu vreau s-ajung în stadiu’ ăla-n care zi de zi disper
Mă simt la fel ca acum doi ani, căci nimic nu s-a schimbat
Și totu’ s-a terminat de la o fază de c***t
Pentru că am fost retardat, pentru că nu mi-a păsat
Nici de mine, nici de ea, într-un final am regretat.
Încă am zile când regret, îs prost, aceeași greșeală repet
Acum tot ce îmi doresc e să intru-ntr-un parapet
Ca să se sfârșească tot, că eu simt că nu mai pot
Vreau să se sfârșească tot, nu mai vreau să mai suport.
Cred că asta-i disperarea de care-nainte vorbeam
Și, fără să știu, în acest timp o absorbeam
Și, fără să știu, ca prostu’, distrugeam tot ce iubeam
Și, fără să știu, ca bou’, dragostea noastr-o dubeam.
Și-acum regret tot, c-am fost un mare dobitoc
Lumea asta-i mică și nu știu dacă eu mai am loc
O să-mi iau viața sărind în marea clocotitoare
Sper să mă înghită, să n-am ghinion de reîncarnare.

Nimic În Particular

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-a fost dor să scriu, să țin în mână pixul
Și sunt iar aici, făcând poezii pentru pereți
Că oricum n-ascultă nimeni, însă asta nu contează
Pentru că dacă scriu, sunt viu, asta mă tratează
Și acum mă gândesc la viață, va trece fără să știu
Sper să-mi valorific timpul înainte să fie târziu
Ca să nu mor cu regrete, și să simt că am trăit
Și sper să simți și tu tot ce în viața asta am scris
Eu nu sunt complicat, îmi place să admir natura
Cine aude toate astea crede că vorbesc aiurea
Nu contează ce mai crede atâta timp cât îl atinge
Pentru că dacă se-ntâmplă, scopul meu eu l-aș atinge
Când simt că mă răcesc, știu c-am muzica lângă mine
Și când simt că nu mai am, fac muzică și pentru mine și pentru tine
Așa am învățat la prieteni
Și când poți să ajuți, ajută, bunătatea tre’ s-o semeni
Poate c-acum nu mă crezi și nici nu o să mă asculți
Dar oamenii ce scriu bine să știi că-s adesea culți
Nu, nu spun că-s vreun deștept, n-am zis niciodată asta
Însă dacă le-nțelegi, vorbele mele îți sparg țeasta
Îs mulți care scriu aiurea și n-au niciun pic de sens
Și totuși au succes, că proști-s mulți și nu îi duce capu’
Discerne ce e bun și ce nu, viața trăiește-o intens
Și tot scriind mereu, poate-o să-mi iasă visu-asta cu rapu’
Și chiar de n-o să iasă, știu că cel mai tare m-am distrat
Întâi să-ți placă, după să faci bani, cel mai important
Fără pasiune-n viață nu o să poți să faci nimic
Tre’ să fii un om bun și normal și să nu devii cinic
La mine-i soare afară, sper că este și-n sufletul tău
Și tot ce îți mai zic este să nu fii un prostălău
Unii se duc prea devreme în timp ce alții prea târziu
Aceași melodie, dar atâtea amintiri, știu
Unii se duc prea devreme în timp ce alții prea târziu
Știu, în cazul ăsta te-ntrebi de ce să n-o termini
Că pentru cineva contezi, doar de-asta mai sunt în viață
Sună trist da’ nu te-ngrijora, că din greșeli se-nvață
O societate cu-n imens depozit de negativism
Asta e lumea în care trăim
Ne mirăm că suntem acum toți triști și deprimați
Dar uitați-vă în jur, nu vedeți că-s doar dereglați?
Tre’ să facem ceva, schimbăm mediu-n care trăim
Și să mai lucrăm la noi, mai bine să conviețuim
Să fie pace și liniște așa cum era odată
Putem da-nainte ori-napoi, exact ca o roată
Degeaba faci orice de n-ai în plan să avansezi
Și să știi că lumea asta e mai mare decât crezi
Zilnic fețe-fețe, unele-atât de nătăflețe
La final de zi, cu țigara iar faci cerculețe
Lasă brother viciile, că știi că nu-ți fac bine
Dacă n-ai la cine te gândi, gândește-te la mine
Dar nu tocmai la mine, ci la versurile mele
Poate reușesc să-ți mai aline câteva probleme
Și viața să ți-o facă poate-un pic mai fericită
Că dacă ai trăit trist, atunci degeaba ai trăit
E timpul să te las, că s-a terminat pasta
Și instrumentalul tot acum, sfat: nu-ți urî fosta

Expediție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Am plecat de-acasă și nu știu-ncotro mă duc
Probabil că mă duc iar undeva să nu mai lupt
Și-s pregătit de drum pe plan emoțional și sufletește
Sper ca de data asta libEluLLah nu greșește
De data asta mă duc singur, nu mai am nevoie de nimeni
Am cu mine ce e important, caietu’ și beatu’ și
Și mai am un pix cu care o să-mi notez tot
Tre’ să am grijă la pași să nu mă-mpiedic de un ciot
Drumu’ ăsta-i primejdios, dar eu mă feresc de toate
Mor dacă nu am grijă să rămân pe patru roate
Și nu mă târăsc pe coate c-am coloana-n spate
Și chiar și fără inspirație, tot dau rime sincopate
Totul se îndepărtează, mă simt de parc-aș fi-ntr-un trip
Vad copacii de pe margine cum se-ndoaie-n fel și chip
Și ridic ochii la lună, poate vrea ceva să-mi spuna
Lunii îi pasă de sine, nici nu se uită la mine.

Refren x2:
Sunt un fugit de-acasă și nu știu-ncotro mă duc
Poate undeva mai bine, c-altă cale nu apuc
Și mă înțeapă pieptul de la drumul ăsta lung
Trebuie să mai pot puțin că mai am puțin și-ajung.

Strofa 2:
Ajung într-o pădure și totu’ se luminează
Vad crengile copacilor cum se-mpreunează
Totul pare clar, dar e așa derutant
Vad totul de aproape dar pare așa distant
Mă uit la cer cu speranța că mă va călăuzi ceva
Și cred că vad un semn c-ar trebui să plec, să fac ceva
Așa c-o iau pe unde pot ca să ies din pădure
Dacă mai stateam, peisaju-avea să mă fure
Ajung iar pe drumul dinainte dar acum e luminat
În contrast cu mintea mea, căci acolo e-ntunecat
Din nou nu știu ce să fac, pe-ncotro s-o iau?
Pe unde-am fost, eu am stat drept în timp ce restu’ șovăiau
Acum am dovedit la toți că sunt mai tare decât ei
Călătoria mea continuă, dar piesa o închei
Totu’ are și-un final, inclusiv vorbele mele
Ascultă piesa asta când tânjești după ele.

Punte:
Totul arde-n fața mea și-aud o vioară care plânge
Ceva mă constrânge dar răul nu mă străpunge
E un peisaj galben din cauza unui foc
Sper că ai forța ca mine să rămâi pe loc.

Refren x2:
Sunt un fugit de-acasă și nu știu-ncotro mă duc
Poate undeva mai bine, altă cale nu apuc
Și mă înțeapă pieptul de la drumul ăsta lung
Trebuie să mai pot puțin că mai am puțin și-ajung

Acțiuni și Consecințe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zici că-nveți lecția, da’ mereu repeți greșeala
Ia zi, ești fericit acum? Ai încercat și te-ai riscat
Da’ soarta-a fost contra ta și nici acum n-ai câștigat
Singuru’ tratament e să irosești cerneala
De ce nu înveți din greșeli? Ce-i greșit cu tine?
Zici că te schimbi, dar te minți și nu numai pe tine
Am avut de nenumărate ori discuția asta
Dar mereu ai dat din umeri și-ai zis „cu asta basta”
Lumea mă mai întreabă cum este să faci piese
Faină viața de artist, ziua trist, noaptea depresiv
Și dacă ăsta n-ar fi doar un gând și l-aș vocaliza
Fiecare cunoștință de mine s-ar izola
Uneori aș vrea să nu mai fiu, simt că n-am locul meu
De vină nu-s decât eu că nu-s rațional chiar mereu
Voi lucra la asta până să devin robot
Atunci poate că o să scap de suferință o să pot
Tuturor ne vine timpu’, să nu te crezi invincibil
Am făcut eu greșeala asta și doare incredibil
Toate la timpu’ lor, cred că am ceasul stricat
Că niciodată nu-i timpu’ potrivit, nu contează ce fac
Ce rost mai are să te-mbunătățești, să fii mai bun
Când poți să faci totul corect și tot să se termine-n fum
E vina ta că te-ai născut și ai parte de chinul vieții
Și noaptea când plângi o faci liber că n-ascultă pereții
Și ca să nu mai doar-atât de tare te faci praf constant
Fiecare punct albastru este atât de distant
Te minți zilnic că-ntr-o zi va fi mai bine, însă
Pentru cei ca noi nu mai există vreun gram de speranță
Timpul merge și calcă-n picioare, n-așteaptă, nu iartă
Să ai bază pe cineva-n lumea asta-i o chestie oarbă
Încrederea cred că tre’ să ți-o-ncredințezi doar ție
Că dormi cum ți-așterni și mănânci ce-ai în farfurie
Și da-ți seama ce tre’ să faci înainte să fie prea târziu
Că o să ajungi să regreți faptul că încă mai ești viu
Și n-o să scapi (delay)
De sentimentul de vină, de ură față de sine
Privești copilul din trecut, se uită urât la tine
Și nu-nțelegi ce-ai greșit, ce-ai făcut să fii pedepsit
Că-ntotdeauna ai muncit și-n viața ta nu ai strivit
Nicio floare, vreo emoție, un cadou sau ceva
Concluzia: asta-i viața, nu-i de vină cineva
În ultima mea zi sper să prind momentu’ oportun
Aveam atâtea lucruri pe care voiam să ți le spun
Da’ te-ai dus prea repede neținând cont de limite
Viața oameni d-ăștia doar o dată-ți trimite
Și nu e ca tine să nu poți ține minte
De fapt e prea târziu și-am crezut că-i devreme
Pentru fapte, reîncercări, toate-s topite lumânări
Care-i calea dreaptă când mergi pe 7 cărări?
Vrei să ți se-arate un semn, nu contează de la cine
Dar din păcate pentru tine nici moartea nu mai vine
Calci totu-n picioare c-ai fost călcat și tu
Da’ nu pe pantofi, ci pe suflet
Fiecare om fuge de regret
Poți scăpa cumva de el? Clar nu
Nu ține cont de bine că nimeni nu ține
La tine, la mine, întreabă pe oricine
Nu-i dragoste-n lume când se comit crime
Totul se fărâmă într-o clipire
Am vizitat locuri dărâmate
Am văzut cu ochii multe cadavre
Toate duc în același loc, da’ nu-i loc
De emoții, ele-s cele care te duc în ruină
Mă repet sau mă regret, un sentiment incomplet
Chiar dacă pășești cu drept’, aproape nimic nu-i corect
Dacă doar te plângi, nimic nu o să poți schimba
Soarta nu-i decât efectul la cauza ta
Viața nu e decât efectul inconștienței
Și poate-avea urmări de mare rang, de anvergură
MOARTEA, este sufletul pereche-al vieții
Starea de calm versus sentimente de tortură

Nu Mă Face

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Refren:
Te rog nu mă face să fac chestii pe care-o să le regret
Îți mulțumesc pentru toate amintirile lăsate
Le-am ferecat cu lacăt, le prețuiesc ca un tablou
Și când îmi e rău, mă gândesc la ele și parcă îmi trece.

Strofa 1:
Timpu’ n-așteaptă pe nimeni, unii oameni nu se vindecă niciodată
Așa stă treaba de-o perioadă
N-ai cui să-ți spui durerea că te-au lăsat toți că-s varză
Viața-ți schimbă mereu oamenii și când crești, înțelegi mult mai multe
Lucruri mărunte, certuri nevrute, apoi câte și mai câte
Nu-mi doream să fie așa, dar așa a fost să fie
Nu poți schimba cursul vieții din păcate frate, ține minte
Când drumu’ e lung, înseamnă că mai e puțin
Vreau să mă-ntorc în trecut că era totu’ mai simplu
Nu mă complicam atâta să fac fericiți atâția
Rewind un an în urmă, nu aveam nimic pe cârcă
Și s-a schimbat totu’ și nu am acum decât de furcă.

Refren x2:
Te rog nu mă face să fac chestii pe care-o să le regret
Îți mulțumesc pentru amintirile ce mi le-ai dat
Le păstrez în suflet și le prețuiesc ca pe-un tablou
Și când îmi e rău, mă gândesc la ele și mă vindec.

Strofa 2:
De obicei nu gândesc iar când gândesc gândesc prea mult
De ce tre’ să treacă toate mai puțin durerea?
Respiri dar nu trăiești, ci înnebunești
Unde ești, nu te mai găsești..
Doamne, ce-mi place să fac muzică atunci când mă simt trist
De asta fac zi și noapte, ca să ai ce pune pe repeat
Moralul să ți-l ridic, să-ți fiu de ajutor un pic
Piesele triste sunt făcute să vezi că nu suferi singur
E două, e târziu, ar trebui să mă culc
„Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce”, un mare c***t
Când îți zic „pa”, să știi că nu e definitiv
Vreau doar să știi că îmi e dor de tine până ne revedem
Îs anost și mă tragi de limbă s-avem o conversație
Chiar îmi pare rău că nu pot fi și eu normal
Știi, viața nu e mereu exact chiar așa cum crezi
Fii atent, că-ți dă una de nu te vezi.

Refren x5:
Te rog nu mă face să fac chestii pe care-o să le regret
Îți mulțumesc pentru amintirile ce mi le-ai dat
Le păstrez în suflet și le prețuiesc ca pe-un tablou
Și când îmi e rău, mă gândesc la ele și mă vindec

Crezi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Refren x4:
Crezi că poți face ceva
Mai bine nu te-avânta
În ce nu cunoști prea bine
Când n-ai armele la tine.

Strofa 1:
Va știm pe ăștia ca voi, caraghioși ca niște strigoi
Când e de vorbe, vorbe, când e de fapte, vorbe
Nimic nu se leagă când stai să analizezi
Și sunt și alte modalități timpul să ți-l pierzi
Nu-mi da niciun telefon, știi bine că nu răspund
Da-mi un telefon, în secunda doi îl vând
Bani făcuți ușor dacă știi cum se zice
Banii puțini vin greu, banii mulți, ușor
Trei pahare de Henny îmi trebuie să prind curaj
Ca un câine mov cu dinți galbeni în sevraj
Mai da-mi și mie un blunt să vezi cum mă ridic
Instant ca supa la plic, n-am nimic de dovedit
Sunt tâmpit de bun, am doborât totu’
Nu vreau nicio felie, eu sunt cel ce face tortu’
Să mor să-nnebunesc, cinci ani să mai trăiesc
În stilu’ de viață alert pot face tot ce-mi doresc.

Refren x4:
Crezi că poți face ceva
Mai bine nu te-avânta
În ce nu cunoști prea bine
Când n-ai armele la tine.

Strofa 2:
Nu suntem la fel, tu crezi în Dumnezeu
Dumnezeu crede și Se-ncrede în mine
Slavă Domnului că sunt ateu, am motive
Să dau în mă-ta până-ncepe să țipe
Aoleu libelullah iar a băut mult și s-a făcut praf
Băutivu’ dracu’, zici că e tac-tu
A făcut pact cu Dracu’ și s-a dus la dracu’
Fac doar panaramă ca s-o panaramă de om
Dacă mă enervez în noaptea asta nu mai dorm
Nu te compari cu mine că io-s BMW, tu Fiat
Și ești ca moneda fiat, te devalorizezi
E amuzant că încă crezi că poți fi lângă mine
Când tu când dai de probleme schelălăi precum un câine
M-am distrat și azi, hai noroc, ne vedem mâine
La-nmormântarea ta pe cavou îți las un colț de pâine.

Refren x4:
Crezi că poți face ceva
Mai bine nu te-avânta
În ce nu cunoști prea bine
Când n-ai armele la tine.

O Noapte Amară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Întunericul nu vine de-afară, ci din inima ta
Sinonim cu odihnă pentru tine nu mai e noaptea
În schimb a devenit mai mult timp pentru-ngrijorare
Lumea ți se pare că ar dori să dispari
O noapte amară de parcă ar fi bere
Dar noaptea nu-ți aduce stări de euforie
Te gândești să te-ngropi, dar n-are cine să-ți sape
Niciodată n-ai simțit c-ai pe cineva aproape
Singur e mai greu, dar singur e cel mai simplu
Trăitul ar fi perfect, doar de-ar fi așa de simplu
Dar nu te lua la timbru că n-o să-ți ajungă timpu’
Și-n felu-ăsta o să-ți irosești toată tinerețea
Timpul trece, trec și banii, dar tu rămâi neclintit
Totul trece și se va scufunda în abis
Ce ai crezut că va fi bine a fost numai un vis
Bun venit în realitate, o sută șanse să fii trist.

Refren:
Te târăști prin zi s-ajungi la noapte și repeți
Fiecare greșeală, e un ciclu vicios
Și nu-ți vine să crezi că nu mai poți să înțelegi
Nici persoanele-apropiate, durerea nu se împarte
O primești pe toată-n piept, nu mai e loc de regret
Când fiecare vrea să plece logic că nu-i corect
Totul se uită, inclusiv timpul petrecut împreună
Viața merge mai departe și durerea se adună.

Strofa 2:
Nu poți să concepi așa ceva, zici că nu are sens
Îți vine să înnebunești când vezi că totu’ prost a mers
Nu poți să te simți decât urât de univers
Și te doare că te regăsești în acest vers
Totu-i pe dos și totu-i gândit cu dosu’
Când faci ceva prost te întrebi care e rostu’
Te lovești și doare, ăsta a fost costu’
Să încerci o dată să schimbi cu frumosu’ anostu’
Cu toate astea te lași purtat de inerție înainte
Iar faza e că tu dai numai înapoi
Ai ajuns la concluzia că fiecare minte
În fiecare secundă în cap ai un război
Nu mai știi care ești tu și care-i inamicu’
Nu există cale să faceți un armistițiu
O noapte-atât de-amară că ți-a amorțit și limba
Când nu o să mai respiri s-a terminat risipa.

Lumea Încă Mai E Frumoasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Poate că se poate dacă știi unde să cauți
Și ai ureche atentă ca să poți să auzi
Diferite șoapte și semne-ale Universului
Toate-s însemnate, niciunul aleatoriu
Chiar dacă acum nu-nțelegi interesul lui
Să observi indiciile e obligatoriu
Mulțumește-i pentru cerul albastru și nori
Ei sunt cei ce alungă mereu orice fior
Răsăritul și-apusul atunci când le privești
Atâta frumusețe n-ai cum să nu te-ngrozești
În momentele în care te simți copleșit
Ia o gură de aer și privește spre cer
Nu-i nici măcar un lucru ce l-ai făcut greșit
Crede-mă că rămâne scris așa că sunt sincer
Și nu-ți cer nimic la schimb decât să mă asculți
Că sunt o groază de oameni atât de tumulți
E vremea schimbării, să știi că-ncepe cu tine
Într-o lume aspră oferă atingeri fine
Să primești mai mult întâi trebuie să dai
Bucată cu bucată o să vezi se face rai
N-o să-ți mai trebuiască becuri și o să mă crezi
Când calea atâtor oameni o să luminezi
Lumea încă mai e frumoasă
Dacă știi să cauți și găsești ce-i acasă
Dar cui îi pasă de o pasă proastă
Arunc-o-n plasă și las-o acasă
Ia un loc la masă cât timp mai e caldă și
Hai să povestim cu toții povestea noastră
Hai să povestim cu toții povestea noastră
Povestea noastră e cea mai frumoasă
Plină de-agonie, extaz și năpastă presărată
Cu parfum de floare-albastră
Trebuie conservată într-o glastră
Cel mai de preț timpul cu amintiri
Când le accesez intru în delir
Nimic nu mă poate opri să devin mai bun
Așa că ia aminte când din suflet le spun
Lumea încă mai e frumoasă
Ce-ai drag prețuiește și ține acasă
Gura nu mă lasă să mint sau vreo farsă
Nu-mi permit să fac ca fapta e întoarsă
Povestea mea o spun la lume multă
Și mă bucură că o și ascultă
Dar nu se compară cu povestea noastră
Că-mpreună faci masa cea mai gustoasă
Povestea noastră e cea mai frumoasă
Plină de-agonie, extaz și năpastă presărată
Cu parfum de floare-albastră
Trebuie conservată într-o glastră
Cel mai de preț timpul cu amintiri
Când le accesez intru în delir
Nimic nu mă poate opri să devin mai bun
Așa că ia aminte când din suflet le spun