Refren (X2)
MERG DREPT, n-aștept visele să piară-n fum
MERG DREPT, n-accept să-mi stea ceva-n drum
Piedicile vieții sunt gata să le iau în piept
Când ajung la o răscruce eu aleg să merg drept.

Strofa a II-a.
Acum 25 de ani am fost uitat de-un tată
Pe care la admitere l-am văzut prima dată
Și-a considerat că e de-ajuns să mă ajute
Cu-o pensie alimentară de un milion cinci sute
Da, mi se rupe
Și pășim pe drumul vieții
Eu tot m-am ținut de școală, zi de zi am făcut lecții
Stând departe de pastile sau de bile și injecții
Mi-am zis: Trebuie să te menții, să știi să mergi DREPT
Vad viața în direct
Frecvent îi țin piept
Plus că ar trebui să-ncep să-mi călăuzesc pașii
Știind că aș fi cedat dacă n-aș fi observat cândva
Că de fapt sunt condamnat
Să merg mereu DREPT
În lumea asta nedreaptă
Și când fiecare carte,
Urcând fiecare treaptă
Deci nu-mi da sfaturi
Pân’ la faptă-s multe predici
Sunt sătul și-a trebuit să trec destul de multe piedici.

Refren (X2).
MERG DREPT, n-aștept visele să piară-n fum
MERG DREPT, n-accept să-mi stea ceva-n drum
Piedicile vieții sunt gata să le iau în piept
Când ajung la o răscruce eu aleg să merg drept.

Strofa a III-a.
Merg drept ca emirul în noaptea de 1 Decembrie urmărind firul
Iar viața ca o sepie încearcă să mă prindă în tentacule
Dar am oricum deja puzderie de obstacole
Nimic nu mă sperie
Nimeni nu mă va supune
Nu accept ajutor
N-aștept nicio minune
Dar îmi pare ciudat faptul că nu mi se spune
De ce drumul mi-e pavat doar cu intenții bune
Milioane de obstacole
Puține miracole
Urmez căi nebănuite
N-am nevoie de oracole
Și merg drept
Adept al propriului vis
În abis sau paradis
Proces fără compromis
Descris ca Narcis
De cei ce nu vor să-nțeleagă
Că visurile arată calea ce trebuie să o aleagă
Ma reneagă pentru tot ce fac
Pentru felul cum calc
Pentru genul meu franc
Dar eu țelul nu-mi calc.

Refren (X2).
MERG DREPT, n-aștept visele să piară-n fum
MERG DREPT, n-accept să-mi stea ceva-n drum
Piedicile vieții sunt gata să le iau în piept
Când ajung la o răscruce eu aleg să merg drept

REFREN.
Profeția se-mplinește, ca Harmaghedon acum,
Judecata de după, șansa ta se face scrum.
Cum ai trăit? Ai iubit sau ai ucis?
E ultimul tău bilet spre iad sau paradis! x2

NO MO’.
Îngerii pleacă, speranțele dispar în etern,
Doar cei ce-au meritat s-au ridicat acum la cer.
Cei mai mulți din cei rămași se întreabă speriați
De ce n-au fost aleși să fie salvați.
Sunt păgâni deveniți prozeliți, dintr-odată osândiți,
Ce sperau să scape de judecată.
Se ascund pe rând, afișând o altă față,
Dar prea multele păcate atârnă greu în balanță.
Lucifer ia cu el partea sa de suflete
Și strigă în zadar: „Te rugăm, îndură-Te!”,
Căci El parcă n-aude și cu un singur cuvânt
Cheamă demoni întunecați să coboare pe pământ.
Și-apar soldați înaripați eliberați din infern
Să-i poarte pe damnați spre focul etern.
Când la primul semn dispar disperate
Sufletele dislocate de trupurile moarte.

REFREN x4

Refren:
Ronin, viața e un chin plină de venin
Lumea mă reneagă capu’ n-am să-nclin
Sunt un ronin, sunt mai liber decât vântul
Prins în lupta vieții arma mea este cuvântul. (x2)

Ce simt cu inima privesc cu pieptul ca
Mulți se vor regi dar tremură când văd sceptrul
You un simplu călător căci am în față dreptul
Înfing sabia în teacă las cuvintele să facă restul
N-am nevoie de testul tău ca să demonstrez ceva
Ronin până la moarte maestrul meu e muzica
Nu arunca la gunoi ce ai învățat o viață întreagă
Ce contează banii dacă spiritual ești mai gol ca valea seacă
Rămân fidel credinței mele
Cei ce mă judecă sunt mulți privind în jur
Vad doar bariere
Sunt ca un val în mare ce așteaptă furtuna
Să treacă un luptător până la capăt
Căci am găsit la ură lacăt
În fața sorții spun: „Ce dacă?”
Nu mă-nclin la orice vânt las relele să treacă
Am onoare în loc de sânge și-n spate o moștenire dacă
Așa că…

Refren: (sunt un) Ronin, viața e un chin plină de venin
Lumea mă reneagă capu’ n-am să-nclin
Sunt un ronin, sunt mai liber decât vântul
Prins în lupta vieții arma mea este cuvântul. (x2)

Ronin, dețin puterea gândului, puterea cuvântului
Dețin puteri mistice, schimb legile pământului
Sparg bariera timpului, mă propag precum ecoul
Pun la loc de cinste vechiul și promovez noul
Generez răspunsuri la semnele de întrebare
Aduc lumină în mișcare precum regele soare
Renegat de societate, versurile-mi sunt blamate
Sunt privit ca paria, faptele-mi sunt păcate
Pentru care tre’ să cer iertare, oare de ce?
Când încerc să-mi exprim ideile sunt tratat rece
De ce vor să sece izvoare lirice prin cenzură
Cele 10 porunci sunt doar vorbe de umplutură
Oare de ce când vrei să spui ceva îți bagă pumnu-n gură
Oare de ce când e vorba de mesaje tre’ să țin cură
De ce oare sunt tratat cu ură fără măsură
Iar paharul cu apă conține-un strop de cianură
Eu trimit flow către mințile lor pe poste de rime
Încarc arme și trag, las în spate doar victime
Hienele societății dau târcoale rafale
Veniti cu toți, mă lupt cu toți eu am ales această cale.

Refren: Ronin, viața e un chin plină de venin
Lumea mă reneagă capu’ n-am să-nclin
Sunt un ronin, sunt mai liber decât vântul
Prins în lupta vieții arma mea este cuvântul. (x2)

Privit cu dispreț pe capul meu au pus un preț
Deși strivit de destin eu încă mă mențin, semneț
Și prefer să trăiesc, nu-mi hrănesc spiritu’ cu
Ura din voi, nu mă veți împinge către Sepuku
Eu pretind ce dețin, dețin cerul senin
Liber și trist ca un ronin, nu am la cine să mă-nchin
Și nici nu cred că aș putea, cred doar în KaTaNa
Că am abandonat icoana și-am uitat ce-i aia teamă
Flama arde karma, soarta e scrisă-n sânge
Iau aceeași cruce pe oriunde mă voi duce
Iar la o răscruce nu aleg drumul cel lejer
Fac tot ce-mi stă-n putere să nu devin prizonier
Suspans și mister trăiesc o-ncetată zbatere
Dezea, unic om care poate să mă apere
Peregrând prin lume nu mă-nclin la revolvere
Dar veniți că venim vedeți cât venin am în artere
Fac parte dintre cei care reușesc să se opună
Când cineva încearcă să-i supună doar cu o minciună
Furtuna mea în clepsidra timpului formează o dună
Sunt cel ce răzbună, respect tradiția străbună.

Refren: Ronin, viața e un chin plină de venin
Lumea mă reneagă capu’ n-am să-nclin
Sunt un ronin, sunt mai liber decât vântul
Prins în lupta vieții arma mea este cuvântul. (x4)
Prins în lupta vieții arma mea este cuvântul……

Mai am vise de-mplinit, știi?
Și chiar dacă
Cele mai multe dintre ele se prăbușesc pe rând
Eu voi continua sperând,
Realizând că, de fapt
Încă pot să răzbat,
Încă am forța să mă bat
Și am să-mi demonstrez că încă nu s-a terminat
Am să-mi eliberez mintea
Și știi că n-am să mă las
Tras în jos n-am să am alas supus precum Atlas
A tras de orice vis ce mi-a rămas neîmplinit
Crunt, lupt pentru ce simt
Ca Tezeu în labirint
Perpetuu mă extend
Într-un Univers infinit
Încă visez.
Încă tind să înving
Și nu cedez.

Încă visez gratis
Probabil FISC-u-a omis
Să perceapă an de an un impozit pentru vis
Visez cu ochii închiși sau deschiși, o lume mai bună
Fără a lua hașiș sau alt drog ca s-ajung la lună
Încă visez des la o minune
Aș vrea să aud în tunel
Un sunet clar de lumină
Să pot dezerta din mină
Undeva unde să am tihna
Unde răul din mine
Să fie pus sub carantină.

Cu orice minus curs
Realizez că-s minuscul
Și că viața are fața ascunsă-n voal
Unii zic că-i dar
Dar de fapt e alt adversar
Față de n-ai șanse mari
Atunci când speri și visezi prea rar.
Nu-i deloc un joc de noroc
Trebuie să lupt pentru ‘pot’
Fără să bat pasul pe loc
Ca să-mi pot vedea visele cu ochii
Înainte să-i închid..

Trăiesc cu gândul că am timpul împotriva mea
Și orice-aș face nu pot câștiga lupta
Dar nici nu voi ceda
Nu voi da un pas în spate căci poate
Ziua care va urma
Va fi ultima..
Am 25 de ani de viață
Am multe vise-n spate
Încă multe-n față
Am o speranță ce se-nalță prin cer
Un gând sincer
Și-ncerc să ofer cât pot
Chiar dacă nu mereu primesc tot
Un ropot de cuvinte îmi descinde-n minte
Și mă desprinde de un destin ce des tinde
Spre a-nchide
Chiar și ultimele uși spre vise
Încet încep să mi se pară toate diferite
Ca și când în întuneric aș umbla cu torțe-aprinse
Prinse-n mâini deschise căutând în viitor o șansă
Am să fac tot ce pot să nu o las să
Treacă-n zbor
Timpu îmi aduce-aminte că sunt muritor.

Refren (x2) :
E un joc de noroc
Oamenii sunt figurine
Trec prin apă și foc
Nu e loc de mai bine
Căci prea des sub șenile
Cad fețe senine
Iar linia întâi
Se apropie de tine.

II:
Îngerii ne lasă, diavolii ne iau acasă
Și toate se pierd, însă prea puțin le pasă
Liderii???
Scârțâie stâlpii în loc să așeze pietre
Și-n curând nu mai vezi pământ sub tălpi
Dacă pe unde calci găsești zăcământ
Te-ar lăsa fără mormânt
Viața-n oraș cu grad mic de risc
Unde-n orice??? turistul este cel terorist
Unde??? arab solul lui Alah
Pasionat să tragă-n școli cu pistolul
Da, da, aici în loc de flori
Cresc arme de foc
Răul nu doarme deloc
Propagă foame pe glob
E un adevăr grotesc și straniu
Țări ca Iranul acum își îmbogățesc uraniul
Care-i scenariul? Nu știu un detaliu
Dar pun pariu, duce la ravagiu
Un complot nuclear se ascunde
Câteva unde de șoc
Pot tunde tot pe loc.

Refren (x2) :
E un joc de noroc
Oamenii sunt figurine
Trec prin apă și foc
Nu e loc de mai bine
Căci prea des sub șenile
Cad fețe senine
Iar linia întâi
Se apropie de tine.

III:
Poate te întrebi de ce dracu’ mă agit ca nebunu’
Nu vezi că la începul secolului XXI
În tabere copii sunt antrenați, îndoctrinați
Gata de a fi transformați în adevărați soldați
Supuși, păpuși minate
Mânate din spate, diabolichitate
De minți necurate
Trăim sub amenințare
Căci vagoane de metrou devin de gazare
Peste noapte gradați, cumpărați
Vând secrete militare, arme nucleare
Cad în mâna unor împărați auto-proclamați
Care seamănă teroare când ridică pumnul
Și instigă la luptă
Alienați se-nfruptă din roadele războaielor
Și la un semn o să-și asmută hoardele de-atacatori
Vedem tot mai des că Al-Qaida nu cunoaște mila
În atentate date zi de zi de Al-Jazira.

Refren (x2) :
E un joc de noroc
Oamenii sunt figurine
Trec prin apă și foc
Nu e loc de mai bine
Căci prea des sub șenile
Cad fețe senine
Iar linia întâi
Se apropie de tine.

Refren:
Erau vremuri frumoase, când mi le amintesc.
Când făceam câte-o prostie, îmi părea ceva firesc.
Ridică o mână sus pentru acelea care știe,
că toți am fost la fel, în copilărie. [x2]

Strofa 2:
Dacă anii au trecut, nu înseamnă că am uitat.
Că de mic copil, mama mi-a zis că:
„Tu ești un mare drac!”
Dar mă privea cu mare drag, când apăream cu coronița,
drept răsplată mă scotea în oraș la pizza.
Încă de pe atunci, știam orice stradă în București.
Ghici cine avea în cartier, mai multe discuri cu povești.
Puneam întrebări prostești:
„Cât e lumea de mare?”
Îl blocam pe tata, că deci n-avea răspuns, la întrebare.
Câtă bucurie în suflet, când mi-au luat un „Pegas”.
Puneam mize pe surprize, mai ceva ca-n Las Vegas.
An de an îmi puneam mii de jucării pe listă,
și-am fost dezamăgit da fiindcă, Moșu’ nu există.
Mergeam cu mama în parc, să mă dau în leagăne,
de la un HC90, aveam mereu cearcăne.
Jucam „Tenis de picior”, și mi-o cam luam frecvent,
dar făceam din orice meci de baschet un eveniment.
La 12 ani am scos prima fată la suc,
I-am rupt o inimă de argint, însă ei i s-a rupt.
Făceam poștă, o țigară cu băieții în colț de bloc.
Aș mai vrea s-o fac și acum, dar nu-i mai văd deloc.

Refren:
Erau vremuri frumoase, când mi le amintesc.
Când făceam câte-o prostie, îmi părea ceva firesc.
Ridică o mână sus pentru acelea care știe,
că toți am fost la fel, în copilărie. [x2]

Strofa 3:
Tot în copilărie mai mereu umblam,
cu iarbă-n buzunar, dar pe atunci nu fumam.
Încă jucam „Verde STOP”, la bloc.
Iar cu băieții organizam expediții,
făceam drumeții.
Pe atunci, aveam colecții: de dopuri, de monede, de
cartoane de chibrituri, de capace, de brichete.
Și nu de puține ori, mi-au rupt copii bluza,
sau tricoul, pantalonii.
La gât un joc de frunză, dar nimic nu s-a șters încă din minte.
Pun amintiri în verse, sentimente în cuvinte.
Și uneori fără să vreau pașii mi se opresc,
pe asfaltul în care juleam genunchii des.
Ies, și acum pe străzile din cartier,
și văd maturi, prematuri, numai văd deloc copii.
Liniile cărămizii, care trasau teren de joacă,
au fost șterse de furtuna, anilor ce aveau să treacă.
Și, parcă mă văd la bătătorul de covor,
când jucam cu băieții „Pase-pase, Gol!”.
În decor, acum e pustiu, și jur că habar n-am,
cum în cap atâtea amintiri frumoase.
Într-un ghiozdan, aruncat în debara cu bretele sfâșiate,
care urlă după mine, să-l mai port odată în spate.
Poate sunt un visător, mă mai vreau copil odată,
Ca din bulgăr de zăpadă, să fac o cazemată.

Refren:
Erau vremuri frumoase, când mi le amintesc.
Când făceam câte-o prostie, îmi părea ceva firesc.
Ridică o mână sus pentru acelea care știe,
că toți am fost la fel, în copilărie. [x2]

Refren [x2]:
Eu rămân, sunt român
Vreau să mor în țara mea
Nu plec, încerc,
Știu că nu voi renunța!
Am spus, țin sus
Steagul pus pe frontispiciul
Nu-i o joacă! Cei ce pleacă
Sunt pioni de sacrificiu [bis].

Suntem o nație de luptători
Dar simt că mor
Când văd dezertori
Ce abandonează prea ușor
Că li se pare lor
Că la noi nu mai e bine
Și disperați pleacă
Să facă bani în țări străine
Avem destui cerșetori
În Madrid și Barcelona
Avem destui ciorditori
În Milano și Verona
Avem fetițe care pentru bani
S-ar vinde și pe sine
Avem prea mulți afară
Cu care mi-e rușine
Ești unul dintre ei?
Fă-ți bagajele și du-te
Crezi că-i cineva acolo
Care vrea să te ajute?
Pleacă dacă ți se pare
Că-aici n-ai nicio șansă
Sau dacă vrei să plângi
La telefon când suni acasă
Vrei să pleci? Pleacă!!
Eu tot aici rămân
Încă simt mândrie-n inimă
Că m-am născut român
În ’89 a curs sânge la universitate
Iar acum, paradoxal
Văd că fugi de libertate..

Refren [x2]:
Eu rămân, sunt român
Vreau să mor în țara mea
Nu plec, încerc,
Știu că nu voi renunța!
Am spus, țin sus
Steagul pus pe frontispiciul
Nu-i o joacă! Cei ce pleacă
Sunt pioni de sacrificiu!

Am în inimă durere
Cât puțini mai pot s-o ducă
Dar destulă cât să nu las capu-n jos
Să fiu o slugă
Cât să n-apelez la ruga
‘De minte’ar vrea să plângă
Când văd frații mei români
Știu că toți ar vrea să fugă
Sperând că vor pleca la muncă
În țările din vest
În România nu-i salvează
Nici miracolul ceresc
Se grăbesc când pornesc
Toți privesc cu ură-n spate
Zicând: „poate vom avea o șansă
Undeva departe”
Întreb ce văd în jur
Văd tot ce tu nu vrei să vezi
Nu vrei să vezi, nu vrei să crezi
Încerci să nu te alarmezi
Te eschivezi, cedezi și spui
Că nu mai ai putere
Unde sunt românii mei
Ce vor să lupte și să spere?
Au dispărut cu toții,
Să-i întorci nu poți,
Cum ai crede că suporți?
Să fii cinstit cu mii de hoți
Chiar dacă mintea uită
Inima sigur nu iartă
Exodul de români
Nu se va termina vreodată.

Refren:
Eu rămân, sunt român
Vreau să mor în țara mea
Nu plec, încerc,
Știu că nu voi renunța!
Am spus, țin sus
Steagul pus pe frontispiciul
Nu-i o joacă! Cei ce pleacă
Sunt pioni de sacrificiu