Julio Florez Roa

Julio Florez Roa – Ochii Tăi

de

Imenșii ochi indefiniți, ochi calzi,ca cerul și ca marea, adânci și puri,asemenea pădurilor din Anzi:fantasmagorici, misterioși, obscuri.În ochiul tainic și încercănatse vede drumul marilor regrete,unde se-ascund, în țărmul însetat,amprentele de valuri desuete.Priviți-mă cu-amor, neîncetat,ochi ai tristeților nemărginite,ochi ce-n abisul frunții ați săpatfântâni cu ape-adânci și liniștite.Priviți-mă cu-amor, ochi-bucurii,ce-mpodobiți a capului noblețe,deasupra buzelor lui purpurii,părând două … Citește mai mult

Julio Florez Roa – Candoare

de

Cerul era albastru, albastru, albastru.Răsuflarea cu care ardeai luna cuptorîncepuse să rumenească măiastrulpoienii, pe unde șerpuia un izvor.În depărtări, fumul unei colibe de duhca vălul miresei neatins și cernut,se ridica pierzându-se-n golul văzduhcu aripă de zbor, ondulant și tăcut.Deodată mi-ai spus: „Iubirea meaeste pură și blândă – o lungă dereace șopotește prin lutul sihastru”.Și m-ai … Citește mai mult

Julio Florez Roa – Închipuire

de

O ficțiune ești? Sau poate o himeră?Un vis făcut din carne, ce-i viu și e frumos?Un fulger de lumină? Se-ntreabă nebulosmaga-ntrupată în primăvara efemeră.Ți-e fruntea albul crin, pupila strălucirea,Gura-nflorită ți-e și nimeni nu mai sperămerea ce în petale ține prizonierăfirava colibri ce-așteaptă răscolirea.Mă-ntreb fără de pace de ce iubirea-i spin,de vreme ce trofeul nu-l voi … Citește mai mult