Juan Gregorio Regino – Versuri.pro

Mariei Sabina

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Maria Sabina,
Tu ești sufletul crestelor.
Zeița celor cinci gardieni.
Spiritul tău zboară
peste munții cei stufoși
pe care-i legănași cu descântece
de femeie înțeleaptă.
Femeie centrală.
Femeie puterea fulgerului.
Femeie călăuză.
Femeie poteca căruțașului.
Vreau să-ți vorbesc în graiul vântului,
pentru că trebuie să știi:
ce tăcut a devenit colină,
ce orfană ai lăsat sămânță
și care deja se ofilește floare.
Floarea aceea îți moștenește stirpea,
muza, poezia,
cântecul și înțelepciunea.
Acea floare delicată ca sufletul tău,
pură aidoma spiritului tău,
înțeleaptă asemenea minții tale,
mândră precum poporul tău.
Cea care mărșăluiește acum
pe cerul despuiat.
În curentul învolburat
al mărilor îndepărtate.
Ea îți invocă spiritul,
rugăciunea, cuvântul,
cântecul și numele tău.
Înțeleaptă Maria Sabina!
A María Sabina.
María Sabina:
Tú eres el alma de la sierra.
Diosa de los cinco guardianes.
Vuela tu espíritu
en las tupidas montañas
que arrullaste con cánticos
de mujer sabia.
Mujer principal.
Mujer autoridad del trueno.
Mujer guía.
Mujer sendero del arriero.
Quiero hablarte en el lenguaje del viento,
porque es necesario que sepas:
que mudo ha quedado el cerro,
que huérfana has dejado a la semilla
y que ya se marchita la flor.
Esa flor herencia de tu estirpe,
la musa, la poesía,
el canto y la sabiduría.
Esa flor diáfana como tu alma,
pura como tu espíritu,
sabia como tu ingenio,
soberbia como tu pueblo.
Esa que marcha ahora
en el desnudo cielo.
En la corriente brava
de los lejanos mares.
Esa, invoca tu espíritu,
tu oración, tu palabra
tu canto y tu nombre.
¡Sabia María Sabina!

Păzitorii Pământului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Colindă ca forme umane
prin singurătatea nopții.
Strângători de-armăsari auriți,
ce fură spirite blânde.
Păzitori ai pământului,
ce strâng pe-ndelete tributul.
Ochi argintii ca o lună
veghind prin beznele nopții.
Reflexii de stea-logostea
strălucind tot văzduhul.
Umbre ascunse-ale lumii,
ce spionează pământul.
Părăsesc astă lume doar când
penumbre se-mbracă în doliu.
Sunt moșieri de-ntuneric.
Și stăpânii tăcerii ei sunt.
Los guardianes de la tierra.
En forma humana deambulan
en la soledad de la noche.
Jinetes de caballos dorados
que roban espíritus ingenuos.
Guardianes de la tierra
que recolectan tributos.
Ojos de la luna
que vigilan en la noche.
Reflejos de estrellas
que iluminan el cielo.
Sombras del mundo
que espían la tierra.
Salen del mundo cuando
las sombras se visten de luto.
Son los dueños de la noche.
Son los dueños del silencio.

Melci Cântători

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În fiecare zi se-aud melci cântători,
sunt vocile rădăcinilor străvechi
ce se împletesc cu strălucirea cerului.
Sunt simțămintele amurgului,
briza mării, murmurul aerului,
roua dimineții.
Ei sunt limbi vii;
amintiri ale zilei,
evocarea spiritului,
chitare și viori ce cântă singure.
În culorile limbii noastre
există sânge și rădăcină.
Soarele o încălzește, țărâna o face fertilă,
vântul o mângâie, oprimarea îi dă putere.
Limba noastră guvernează în tăcerea
și-n pacea universului.
Caracoles cantores.
A diario suenan los caracoles cantores,
son las voces de antiguas raices
que se entretejen con el brillo del cielo.
Son los sentidos del crepusculo,
la brisa del mar, la murmullo del aire,
el rocio de la madrugada.
Son lenguas vivas;
memorias del manaña,
evocation del espiritu,
guitarras y violines que cantas solos.
En los colores de la lengua nuestra
hay sangre y rais.
El sol le da calor, la tierra la fecunda,
la acaricia el viento, la opresion le da fuerza.
Nuestra lengua gobierna en el silencio
y en la paz del universo.