Jorge Luis Borges – Versuri.pro

Revărsatul Zorilor în Islanda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acesta e revărsatul zorilor.
E mai vechi decât mitologiile și decât Hristosul Alb.
Va zămisli lupii și șarpele
care este și marea.
Timpul nu îl atinge.
A zămislit lupii și șarpele
care este și marea.
A văzut plecând corabia pe care o vor face
din unghiile morților.
Este cleștar de umbră în care se privește
Atotputernicul, n-are chip.
Mai greu e decât mările
și decât cerul mai înalt.
E un mare zid suspendat.
Este revărsatul zorilor în Islanda.

Străzile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Străzile din Buenos Aires
sunt intestinele sufletului meu.
Nu străzile energice
chinuite de grabă şi trudă
ci mai ales dulcile străzi de periferie
tandre de arbori şi amurg
şi cele încă mai departe de afară
– fără de toate cuvioasele plantări de arbore
unde austere căsuţe abia se-aventurează
ostile imortalelor depărtări –
unde se-nghesuie în adânca viziune
a plaiului întins şi-a cerului nesfârşit.
Ele toate sunt pentru căutătorul sufletelor
o promisiune de fericire
căci sub ocrotirea lor se-nfrăţesc atâtea vieţi
dezminţind recluziunea caselor
în urma lor, cu eroică voinţă de-nşelare de sine
pleacă nădejdile noastre.
înspre cele patru puncte cardinale
se desfăşoară ca steagurile străzile.
sper ca în versuri neclintite
să fluture aceste steaguri.

Simplitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se deschide poarta dinspre grădină
cu docilitatea paginii
pe care o dăruire statornică o cercetează,
iar înăuntru privirile
nu mai simt nevoia să se ațintească pe obiectele
ce s-au întipărit adânc în amintire.
Cunosc obiceiurile și sufletele
și graiul de aluzii
pe care oamenii ce-și duc viața împreună îl urzesc.
Nu am voie să vorbesc
și să mă-mpăunez cu hrisoave ticluite:
mă cunosc prea bine cei ce mă înconjoară,
îmi știu neliniștile și slăbiciunea.
Asta înseamnă să dobândești darul cel mai de preț
pe care, poate, ni-l va da Cel de Sus:
nu laude deșarte, nici lauri de victorii,
ci pur și simplu îngăduința
de-a face parte din Realitatea necontestată,
asemenea pietrelor și copacilor.

Stirpea Borges

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic ori prea puțin despre străbunii
Din stirpea Borges știu: vagi lusitani
Ce-n carnea mea lăsat-au peste ani
Opreliști și-obiceiuri. Parcă bunii
Nicicând n-ar fi trăit. Și mi se pare
Străini complet că sunt de-a artei moarte.
Imperceptibil, fac cu toții parte
Din timp, și din pământ, și din uitare.
Așa-i mai bine. Împlinit destin.
Sunt neam de lusitani. Viteji ajunși
Pe mările Orientului străin,
Apoi pe mări de-aprins nisip pătrunși.
Sunt regele ce-n misticul pustiu
S-a rătăcit, jurând că-i încă viu.

Complicele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ei mă răstignesc, iar eu trebuie să fiu crucea şi cuiele.
Ei îmi întind potirul, iar eu trebuie să fiu cucuta.
Ei mă înşală, iar eu trebuie să fiu minciuna.
Ei mă aruncă în flăcări, iar eu trebuie să fiu iadul.
Trebuie să aduc prinos de recunoştinţă, laude fiecărei clipe.
Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile.
Ponderea exactă a universului, smerenia, bucuria.
Trebuie să justific tot ce mă răneşte.
N-are importanţă fericirea ori nefericirea mea.
Sunt poetul.

Remușcarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am săvârșit păcatul cel mai greu
Din viața unui om. Căci fericit
N-am fost. Uitarea mi-e sortit
Să-mi troienească lespedea mereu.

Părinții-ncrezători m-au zămislit
Pentru riscantul și frumosul joc
Al vieții. Pentru aer, apă, foc,
Pământ. Mâhniți sunt: n-am fost fericit.

Dorința neîmplinită-i. Mintea mea
Canon simetric și-a impus în artă
Ce țese fleacuri. Vai, le-a fost deșartă
Credința că-n tărie-i voi urma.

Nu mă slăbește. –S veșnic însoțit
De-un gând ascuns: c-am fost nefericit.

Gunnar Thorgilsson

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Memoria timpului
E plină de spade şi corăbii,
De pulberea imperiilor
Şi de foşnetul hexametrilor.
De uriaşii cai de război,
De strigăte şi de Shakespeare.
Eu vreau să-mi amintesc sărutul acela
pe care mi l-ai dat, cândva, în Islanda.

Fiului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce ești și ai, străbunii tăi îți lasă
Din tată-n fiu. Cu toții-acum
Trasează-același labirintic drum
De dragoste de la Adam purceasă
Și de la Cain și Abel, în zorii
Atât de vechi că-s azi mitologie.
Ajung străbunii, prin pustiu și-urgie,
În clipa zămislirii. Simt fiorii
Prezenței lor multiple. Suntem noi.
Ești tu și-acei ce-n urmă-ți vin mereu,
Mulțimea celor zămisliți din greu:
Ai lui Adam copii în lung convoi.
Stă veșnic cuibărită-n lucruri,
Ce-s ale timpului grăbite trucuri.

Everness

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un lucru știu că nu-i. Este uitarea.
Salvând metalul, zgura o salvează
El, care-n amintire-nregistrează
Profetic luna ce-o să-aprindă zarea.
Aici e tot. Reflexe infinite
Pe care în oglindă le-ai lăsat
Din revărsat de zori la scăpătat
Și vei lăsa mereu, necontenite.
Și totul e o parte din diversul
Cristal al amintirii: universul.
Sfârșit nu au îngustele-i culoare
Și pasul tău de uși de fier e-oprit.
Doar dincolo, doar după asfințit,
Vedea-vei Arhetipuri și Splendoare.

Heraclit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin Efes merge-agale Heraclit
Spre înserat. Îl lasă înserarea,
Iar el se lasă-n voia înserării,
La mal tăcut de apă curgătoare;
Nici numele, nici cursul nu i le știe.
Cioplit în piatră, Ianus. Șir de plopi.
Se uită în oglinda mișcătoare
Și află-n ea și cizelează gândul
Pe care nenumărate rânduri de oameni
L-or repeta. Iar glasul său rostește:
A doua oară nimeni să se scalde-n
Același râu nu poate. Înțelege,
Cuprins de-nfiorarea spaimei sacre,
Că e și el un râu și-o alergare.
Să se-ntoarne-ar vrea în zorii zilei
Și-n noaptea dinainte și-n ajun.
Nu poate. Spune iar sentința. O vede,
Cu caractere clare tipărită,
Pe-o pagină din Burnet. Heraclit
Nu știe limba greacă. Zeul Ianus,
Ce porțile păzește, e latin.
Nu are Heraclit trecut și-acum.
E-un simplu gând pe care l-a visat
Un om pe malul râului Red Cedar,
Un om ce țese endecasilabi
Ca dorul de cei dragi din Buenos Aires
Să îl alunge. Unul doar lipsește.