Johann Wolfgang Goethe

Johann Wolfgang Goethe – Lăsați-Mă Să Plâng

de

Lăsați-mă să plâng! ÎncercuitDe noapte, în pustiul fără marginiCămile dorm și cei care le mână.Tăcut veghează-armeanul socotind.Iar eu, alături, milele socotCari de Suleica mă despart; revădSupărătoarele, lungile-ocolișuri.Lăsați-mă să plâng! nu e rușine!Bărbații care plâng, sunt buni.Doar și Achille-a plâns pentru Brizeis!Jelit-a Xerxes oastea neînfrântă.Pe cel iubit ce singur moartea-și deteÎl plânse Alexandru.Lăsați-mă sa plâng! sub … Citește mai mult

Johann Wolfgang Goethe – Dedicație

de

Vă-ntoarceți iar, figuri sfios-plăpânde,Ce-n ochiul vag de timpuriu m-ați nins;Să vă rețin, acum, abia născânde?De-acest miraj mai sunt eu azi atins?Cum vă-mbulziți! ei bine, creșteți blândeDin fum și ceață-n juru-mi dinadins;Cutremurat mi-e pieptul tinereșteDe suflul vrajei ce vă urmărește. Voioase zile-mi ies cu voi în caleȘi-atâtea umbre dragi se-ntorc tăcut;Ca basme-aproape stinse vin agalePrietenia, cel … Citește mai mult

Johann Wolfgang Goethe – Dragoste Fără Odihnă

de

Prin nea, prin ceață,Cu vântu-n față,În hău de umbre,Prin neguri sumbre,Ceas de ceas! Ceas de ceas!Nici răgaz, nici popas!Chinuri mai lesneAș suferi,Decât acesteMari bucurii.Ah, o-nclinareCe inimi unește,Ce turburareNu zămisleşte!Cum să mă rup?Spre codru s-apuc?Totu-n zadar!Vieții altar,N-ai pace, nuDragoste, tu!

Johann Wolfgang Goethe – Ce Spaimă, Ceas de Ceas M-Alungă?

de

Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă? –Viața-i scurtă, ziua-i lungă.Alt loc vrea inima, tot altulNu știu de vrea mereu înaltul;Departe însă ar pleca,S-ar rupe chiar din sinea sa.La pieptul drag de cade-n zbor,Găsește-un cer odihnitor,Vârtejul-viață-o zmulge-n largȘi-un singur loc i-e pururi drag;Orice-a pierdut, orice-a râvnit,Tot înșelată-i la sfârșit.

Johann Wolfgang Goethe – Aproape de Cel Drag

de

La tine mă gândesc când valu-n soare,Pe mări sclipește,Când licărul de lună, din izvoareSe oglindește.Te văd pe tine când în drum, sub zareColb se ridică.În bezne, când drumețul pe cărareE prins de frică.Te-aud pe tine-n vâjâirea-adâncăDe val, în ropotAdesea merg s-ascult când, stins, în luncă,E orice șopot.Cu tine sunt; de-ai fi cât de departe,Sunt lângă … Citește mai mult

Johann Wolfgang Goethe – Dor Fericit

de

Înțelepții doar s-o știeCăci mulțimea joc își bate!Vrea să laud viața vie,Dorul morții-nvăpăiate.În a nopților răcoare,Ce-n iubire zămislește,Te cuprinde-o-nfiorare,Pe când candela lucește.Se desface-mbrățișareaDin a beznelor stihie,Răscolit asculți chemareaSpre suprema cununie.Depărtarea nu te-abate,Vii în zbor, vii ca vrăjit,În luminile visate,Flutur mic, ești parjolit.Și atât cât n-ai ăst dor:Pieri și iarăși fii!Ești un jalnic călătorPeste triste glii.