Iulia Gusatu – Versuri.pro

Drumul Spre El

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să nu m-aștepți la țârm,
Vin pân’ la tine
Chiar dacă nu știu bine
Unde vine.
E undeva prin întuneric, știu
Pe unde nu e niciun suflu viu.
Cerul proaspăt este-un nor și ud,
Dorința ta prin ceruri o aud.

Dacă-ajung pân’ la tine
Tu-mi vei zâmbi,
M-ai alina și pururi m-ai iubi.
Din când în când apari
Și ești o umbră
Ce printre vina viselor îmi umblă
Nu știu ce să-ți șoptesc
Mai mult decât că fără tine
Tare mi-i urât.

Cerul proaspăt este-un nor și ud,
Dorința ta prin ceruri o aud.
Dacă-ajung la tine
Tu-mi vei zâmbi,
M-ai alina și pururi m-ai iubi.

M-ai alina și pururi
M-ai alina și pururi
M-ai alina și pururi
M-ai iubi

Bună Dimineața Mamă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Bună dimineața, mamă
A sosit rapidul de la Iași
Nimeni nu mă bagă-n seamă
Cărui înger sufletul mi-l lași?
Vin și pleacă trenuri, mamă
Și se-ntorc de parcă n-au plecat
Mă simt pulbere și scamă
În blestemu-n care m-ai uitat.

Este bine-n gară
Că miroase-a dor
Și-a batiste în „la revedere”
Despărțirile se nasc și mor
În fum de mici și-n gust amar de bere.

Bună dimineața, tată
Iar te-ai îmbătat și ești viteaz
Mamei i-a-nflorit o pată
Vineticie-azi noapte pe obraz
N-am mai suportat bătaia
Am fugit în lume și m-am dus
Să-ți ajungă, tată, ploaia
lacrimilor care ni s-au scurs.

Este bine-n gară
Că miroase-a dor
Și-a batiste în „la revedere”
Despărțirile se nasc și mor
În fum de mici și-n gust amar de bere.
În fum de mici și-n gust amar de bere.

Vis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Text: Ion Pillat și Tudor Arghezi.
Și-mi făcui din doruri multe
cântece nepricepute
și din cântecele mele
salba de mărgele.
Nu mai vorbi, nu râde,
nu te gândi, nu plânge,
nu mai visa zadarnic,
e prea târziu acum.
Nu vezi ce vară tristă
cu pete mari de sânge
ne-a irosit pe drum,
pe drum.
Ce noapte neagră,
ce noapte grea
a bătut în poarta lunii cineva
s-a întins și doarme acum
femeia și clopotul
și lacătul și cheia.
Nu mai vorbi, nu râde,
nu te gândi, nu plânge,
nu mai visa zadarnic,
e prea târziu acum.
Nu vezi ce vară tristă
cu pete mari de sânge
ne-a irosit pe drum,
pe drum.
Privirea ta deschisă e
visarea mea lunecă-n uitare
și cred că ești bolnav de vreme
ascultă ploaia, nu te teme.
Nu mai vorbi, nu râde,
nu te gândi, nu plânge,
nu mai visa zadarnic,
e prea târziu acum.
Nu vezi ce vară tristă
cu pete mari de sânge
ne-a irosit pe drum,
pe drum.
Și-mi făcui din doruri multe
cântece nepricepute
și din cântecele mele
salba, salba de mărgele.
Nu mai vorbi, nu râde,
nu te gândi, nu plânge

Ochi de Ploaie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Fac dragoste cu ploile de vară,
ierburi, spinte tăvălite-n noi.
Vorbesc prin mine florile de-afară,
la mine-n vis n-a fost nicicând noroi.
Ochii tăi de ploaie mult mă dor
și din lumina lor coboară cele sfinte,
ochii tăi de ploaie mult mă dor
și tot mai arzător eu nu mai sunt cuminte.

Eu fac dragoste cu ploile nebune
ce-n pieptul meu își caută alinare,
port curcubeu în gând ca pe-o minune,
în mine nici un sentiment nu moare.
Ochii tăi de ploaie mult mă dor
și din lumina lor coboară cele sfinte,
ochii tăi de ploaie mult mă dor
și tot mai arzător eu nu mai sunt cuminte.

E toamnă totuși și iarnă-n noi,
mă porți în brațe ca pe-o rugăciune.
E toamnă și-mi sunt ochii atât de goi,
ca nici măcar nu îndrăznesc a-ți spune:
Ochii tăi de ploaie mult mă dor
și din lumina lor coboară cele sfinte,
ochii tăi de ploaie mult mă dor
și tot mai arzător eu nu mai sunt cuminte.

În ochii tăi plouă neîncetat
și mă-ascund în noapte și-n păcat,
ochii tăi de ploaie mult mă dor
și din lumina lor coboară cele sfinte,
ochii tăi de ploaie mult mă dor
și tot mai arzător eu nu mai sunt cuminte.

Ochii tăi mă dor,
ochii tăi de dor.

Tot Mai Viscol Îmi Ești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sălbatice ramuri m-au prins dedesubt,
Azi simt cum lumina mă sapă în tâmple
Cu tot ce e rază mă lupt și mă lupt,
Deși durerea eul îmi umple.
Gândesc mai în urmă, c-o stea jumătate
Mă-ntind spre odihnă, pe-al cerului pat,
Prăpastie mare, de toți mă desparte
Și umblu desculță cerșind câte-un sfat.

Ref: X2

Târziu de tot ațipește lumina
Iar eu mai cred în povești,
Și pentru toată iarna porți vina
Iar tu tot mai viscol îmi ești.

Căzând, prăbușesc o cetate de timp
Secundele sună războinic a zale
Din piept porumbeii zboar-amurgind
Spre-a cerului și a raiului cale.
Călcâiul înseamnă durere și sânge
Privirea-mi cere iertare mereu
În suflet târziu, lumânarea se stinge
Și trupul îmi e ca pământul de greu.
Pasăre, cuvânt, cenușă, mâna ce-a bătut la ușă
Piatră, cântec, risipire, sărutare de iubire
Fruct, durere și-nceput, ardere în trup de lut
Lacrimă, pământ, ninsoare, dragoste ce nu mai moare
Stea, lumină și cădere, două suflete-n tăcere
Ură, teamă, timp pierdut, ia-o de la început.

Dar tu tot mai viscol îmi ești X2
În primăvara..

Ref:

Târziu de tot ațipește lumina
Iar eu mai cred în povești,
Și pentru toată iarna-mi porți vina
Iar tu tot mai viscol îmi ești.
Târziu de tot ațipește lumina
Iar eu mai cred în povești,
Iar tu tot mai viscol îmi ești.

Și ninge, vara și-n genunchi îmi plouă
Și mi se rupe pântecul în două.
Și-n fiecare zi cu greu de te mai pot găsi
Doar într-un îngheț ce dinăuntru mă apasă.
De dincolo de timp să-ți fiu mireasă,
Mi-e rece îmbrățișarea și nu mi-e bine
Tu călător nestingherit prin mine
Doar tu când fără soare mă privești.
Tu tot mai viscol îmi ești.